Cine are dreptul la moștenire în România și care este ordinea moștenitorilor

Ce înseamnă dreptul la moștenire?

Dreptul la moștenire reprezintă posibilitatea recunoscută unei persoane de a culege, în condițiile legii sau ale unui testament, patrimoniul transmisibil rămas după deces.

Moștenirea poate cuprinde:

• case, apartamente și terenuri;
• conturi și depozite bancare;
• autoturisme;
• investiții și participații în societăți;
• creanțe și despăgubiri;
• drepturi patrimoniale transmisibile;
• credite și alte datorii ale defunctului.

Dreptul succesoral nu trebuie confundat cu atribuirea unui bun concret. O persoană poate avea dreptul la o cotă de 1/2 din moștenire fără să devină automat proprietarul exclusiv al casei, terenului sau contului bancar.

Stabilirea bunurilor care îi revin efectiv fiecăruia poate necesita ulterior un partaj succesoral.

Ce condiții trebuie îndeplinite pentru a putea moșteni?

Pentru ca o persoană să primească efectiv moștenirea nu este suficient să fie rudă cu defunctul.

Trebuie verificate cumulativ mai multe elemente:

• persoana să existe sau să îndeplinească cerințele legale la data deschiderii moștenirii;
• să aibă vocație succesorală legală ori testamentară;
• să nu fie înlăturată de un moștenitor preferat potrivit clasei sau gradului de rudenie;
• să nu fie nedemnă de a moșteni;
• să accepte moștenirea în termenul aplicabil;
• să nu fi renunțat valabil la moștenire;
• testamentul invocat să fie valabil și să producă efecte;
• drepturile sale să poată fi dovedite prin acte și probe.

Este suficientă apropierea față de defunct?

Nu. Îngrijirea defunctului, conviețuirea cu acesta, plata cheltuielilor sau existența unei relații afective nu creează automat calitatea de moștenitor.

Aceste împrejurări pot fi relevante pentru:

• dovedirea unei creanțe pentru anumite cheltuieli;
• executarea unui contract încheiat cu defunctul;
• interpretarea unor acte sau liberalități;
• stabilirea contribuției la dobândirea unui bun;
• aplicarea unui testament valabil.

Ele nu înlocuiesc însă vocația succesorală stabilită de lege sau prin testament.

Poate moșteni un copil conceput, dar nenăscut?

Copilul conceput la data deschiderii moștenirii poate dobândi drepturi succesorale dacă se naște viu. În calculul moștenitorilor trebuie avută în vedere și această situație atunci când decesul se produce în timpul sarcinii.

Care este diferența dintre moștenirea legală și cea testamentară?

Moștenirea poate fi legală, testamentară sau mixtă.

Tipul moștenirii	Cum se stabilesc beneficiarii
Moștenire legală	Se aplică ordinea soțului supraviețuitor și a rudelor prevăzută de Codul civil
Moștenire testamentară	Bunurile sunt transmise potrivit unui testament valabil, în limitele permise de lege
Moștenire mixtă	O parte se transmite prin testament, iar restul potrivit regulilor moștenirii legale

Moștenirea legală se aplică atunci când:

• nu există testament;
• testamentul nu cuprinde întreaga moștenire;
• testamentul este nul sau lipsit de efecte;
• legatarul nu poate ori nu dorește să primească legatul;
• anumite bunuri nu sunt acoperite de dispozițiile testamentare;
• trebuie protejată rezerva succesorală.

Un testament nu înseamnă neapărat că toate rudele sunt înlăturate. Efectele sale trebuie analizate împreună cu drepturile moștenitorilor rezervatari și cu eventualele donații făcute în timpul vieții.

Cine poate moșteni potrivit legii?

Moștenirea legală se cuvine:

• soțului supraviețuitor;
• descendenților defunctului;
• ascendenților defunctului;
• rudelor colaterale până la gradul al patrulea inclusiv.

Descendenții și ascendenții pot avea vocație succesorală indiferent de gradul de rudenie. În cazul rudelor colaterale, legea limitează vocația la gradul al patrulea inclusiv.

Prin urmare, pot avea vocație legală, în funcție de existența rudelor preferate:

• copiii, nepoții și strănepoții în linie directă;
• părinții, bunicii și străbunicii;
• frații și surorile;
• nepoții de frate sau soră;
• unchii și mătușile;
• verii primari;
• frații sau surorile bunicilor.

Rudele colaterale mai îndepărtate de gradul al patrulea nu moștenesc legal.

Cum se stabilește ordinea moștenitorilor?

Ordinea moștenitorilor legali este guvernată de trei reguli principale:

1. Clasa mai apropiată o înlătură pe cea mai îndepărtată

Dacă există descendenți care pot și doresc să moștenească, părinții, frații, bunicii și celelalte rude nu vin, ca regulă, la moștenire.

2. Ruda de grad mai apropiat o înlătură pe cea de grad mai îndepărtată

În interiorul aceleiași clase, ruda de grad mai apropiat este preferată, cu excepțiile în care funcționează reprezentarea succesorală.

3. Rudele de același grad împart în mod egal

Persoanele aflate în aceeași clasă și în același grad împart, ca regulă, în mod egal partea clasei respective.

De la această regulă pot exista particularități în cazul:

• reprezentării succesorale;
• fraților și surorilor din părinți diferiți;
• existenței unui testament;
• renunțării unor succesibili;
• nedemnității succesorale;
• aplicării rezervei succesorale.

Care sunt cele patru clase de moștenitori legali?

Clasa	Persoanele incluse	Când este chemată
Clasa I	Descendenții: copiii, nepoții și ceilalți descendenți	Are prioritate față de toate celelalte clase
Clasa a II-a	Ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați: părinții, frații, surorile și descendenții acestora	Este chemată dacă nu există descendenți care să moștenească
Clasa a III-a	Ascendenții ordinari: bunicii, străbunicii și ceilalți ascendenți	Este chemată dacă primele două clase nu vin la moștenire
Clasa a IV-a	Colateralii ordinari până la gradul al patrulea inclusiv	Este chemată dacă nu există moștenitori din clasele anterioare

O clasă poate să nu vină la moștenire nu numai pentru că nu există rude din acea categorie, ci și dacă toate persoanele din clasă:

• au renunțat;
• sunt nedemne;
• nu au acceptat moștenirea în termen;
• nu îndeplinesc condițiile pentru a moșteni;
• au fost înlăturate în condițiile legii.

Când are soțul supraviețuitor drept la moștenire?

Soțul supraviețuitor are vocație succesorală dacă, la data deschiderii moștenirii, nu exista o hotărâre definitivă de divorț care să fi desfăcut căsătoria.

Prin urmare, trebuie diferențiate următoarele situații:

Situația la data decesului	Consecință succesorală
Soții erau căsătoriți și nu exista proces de divorț	Soțul supraviețuitor are vocație succesorală
Procesul de divorț era în curs, fără hotărâre definitivă	Calitatea de soț și vocația succesorală se mențin, ca regulă
Divorțul fusese pronunțat definitiv înainte de deces	Fostul soț nu mai moștenește legal
Soții erau separați în fapt	Separarea în fapt nu înlătură singură dreptul succesoral

Durata căsătoriei nu schimbă, prin ea însăși, cota legală. Un soț căsătorit de câteva luni poate avea aceeași cotă succesorală legală ca un soț căsătorit de mai multe decenii, dacă situația celorlalți moștenitori este identică.

Separarea în fapt înlătură dreptul la moștenire?

Nu. Faptul că soții locuiau separat, nu mai comunicau sau intenționau să divorțeze nu echivalează cu desfacerea căsătoriei.

Pot exista însă litigii separate privind:

• caracterul comun sau propriu al bunurilor;
• contribuția fiecărui soț;
• valabilitatea unor donații sau testamente;
• datoriile dintre soți;
• dreptul de abitație asupra locuinței.

Care este cota soțului supraviețuitor?

Cota soțului supraviețuitor depinde de clasa de moștenitori cu care vine efectiv în concurs.

Soțul vine în concurs cu	Cota soțului supraviețuitor	Cota rămasă rudelor
Descendenții defunctului	1/4	3/4 pentru descendenți
Atât părinți, cât și frați, surori sau descendenții acestora	1/3	2/3 pentru clasa a II-a
Numai părinți sau numai frați, surori și descendenții acestora	1/2	1/2 pentru rudele chemate
Bunici, străbunici ori ceilalți ascendenți ordinari	3/4	1/4 pentru ascendenții ordinari
Unchi, mătuși, veri primari ori ceilalți colaterali ordinari eligibili	3/4	1/4 pentru colateralii ordinari
Nicio rudă care poate și dorește să moștenească	Întreaga moștenire	—

Exemplu – Soț și doi copii

Defunctul lasă soțul supraviețuitor și doi copii. Soțul primește 1/4 din masa succesorală. Cei doi copii împart în mod egal restul de 3/4, astfel încât fiecare primește câte 3/8.

Exemplu – Soț, un părinte și un frate

Soțul vine în concurs atât cu un ascendent privilegiat, cât și cu un colateral privilegiat. Soțul primește 1/3, iar restul de 2/3 se împarte între părintele și fratele defunctului potrivit regulilor clasei a II-a.

Exemplu – Soț și numai un frate

Dacă părinții defunctului sunt decedați și singura rudă chemată este un frate, soțul primește 1/2, iar fratele primește cealaltă jumătate.

Exemplu – Soț și bunica defunctului

Dacă nu există descendenți, părinți, frați ori descendenții fraților, soțul vine în concurs cu ascendentul ordinar. Soțul primește 3/4, iar bunica primește 1/4.

Pentru calcule dezvoltate și combinații între mai multe categorii de rude, consultă articolul despre cotele succesorale.

Cum influențează bunurile comune cota soțului?

Înainte de împărțirea moștenirii trebuie clarificat regimul matrimonial și stabilită partea care aparținea fiecărui soț.

Patrimoniul analizat poate cuprinde:

• bunurile proprii ale defunctului;
• bunurile proprii ale soțului supraviețuitor;
• bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei;
• datoriile comune;
• datoriile proprii ale fiecărui soț.

Partea soțului supraviețuitor din bunurile comune nu este dobândită prin moștenire. Aceasta îi aparținea deja și trebuie separată de partea defunctului.

Faptul că bunul este numai pe numele defunctului îl face automat bun propriu?

Nu. Natura bunului depinde de data și modul dobândirii, regimul matrimonial, proveniența fondurilor și eventualele convenții dintre soți.

Un bun cumpărat în timpul comunității legale poate fi comun chiar dacă în contract sau în cartea funciară apare numai numele defunctului.

Ce alte drepturi poate avea soțul supraviețuitor?

Pe lângă cota succesorală, soțul supraviețuitor poate beneficia, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, de drepturi speciale asupra locuinței și asupra anumitor bunuri gospodărești.

Trebuie analizate separat:

• dreptul temporar de abitație asupra locuinței în care a locuit;
• mobilierul și obiectele de uz casnic afectate folosinței comune;
• existența descendenților cu care vine în concurs;
• existența unui alt drept real asupra unei locuințe corespunzătoare;
• eventualele dispoziții testamentare.

Aceste drepturi nu trebuie confundate cu partea proprie a soțului din bunurile comune și nici cu cota sa succesorală generală.

Cine face parte din prima clasă de moștenitori?

Prima clasă este formată din descendenții defunctului:

• copiii;
• nepoții în linie directă;
• strănepoții;
• ceilalți descendenți, indiferent de grad.

Descendenții au prioritate față de părinții, frații, bunicii și celelalte rude ale defunctului.

Dacă există cel puțin un descendent care poate și dorește să moștenească, clasele a II-a, a III-a și a IV-a sunt, ca regulă, înlăturate.

Cum împart copiii moștenirea?

Copiii aflați în aceeași situație juridică împart în mod egal partea atribuită descendenților.

Moștenitori	Împărțirea masei succesorale
Un singur copil, fără soț supraviețuitor	Copilul primește întreaga moștenire
Doi copii, fără soț supraviețuitor	Fiecare primește 1/2
Trei copii, fără soț supraviețuitor	Fiecare primește 1/3
Un copil și soț supraviețuitor	Copilul primește 3/4, iar soțul 1/4
Doi copii și soț supraviețuitor	Fiecare copil primește 3/8, iar soțul 1/4
Trei copii și soț supraviețuitor	Fiecare copil primește 1/4, iar soțul 1/4

Nepotul moștenește dacă părintele său este în viață?

Ca regulă, nu. Copilul defunctului, fiind rudă de gradul întâi, îl înlătură pe propriul său copil, care este rudă de gradul al doilea față de defunct.

Nepotul poate veni direct la moștenirea bunicului:

• prin reprezentarea succesorală a părintelui său, dacă sunt îndeplinite condițiile legale;
• în nume propriu, dacă nu există descendenți de grad mai apropiat care să îl înlăture;
• în temeiul unui testament;
• prin efectul renunțării sau al altor împrejurări, în măsura permisă de regulile devoluțiunii.

Copiii din căsătorii sau relații diferite au drepturi egale?

Da. Copiii defunctului au, ca regulă, aceleași drepturi succesorale, indiferent dacă:

• s-au născut în timpul căsătoriei;
• s-au născut în afara căsătoriei;
• provin din căsătorii diferite;
• au locuit sau nu împreună cu defunctul;
• au păstrat ori nu o relație apropiată cu acesta.

Este necesar ca filiația față de defunct să fie stabilită legal.

Contează cine l-a îngrijit pe părinte?

Nu pentru stabilirea cotei legale. Copilul care a îngrijit părintele nu primește automat o cotă mai mare, iar copilul care nu a păstrat legătura nu pierde automat moștenirea.

Pot exista însă pretenții distincte privind:

• cheltuielile suportate pentru defunct;
• împrumuturile acordate;
• îmbunătățirile realizate asupra bunurilor;
• obligațiile asumate printr-un contract de întreținere;
• donațiile și avantajele primite anterior.

Copilul adoptat are drept la moștenire?

Copilul adoptat are drepturi succesorale în cadrul raporturilor de filiație și rudenie create prin adopție, potrivit efectelor actului de adopție.

În practică trebuie verificată:

• hotărârea sau actul prin care a fost încuviințată adopția;
• data adopției;
• tipul adopției, în special pentru adopțiile supuse reglementărilor mai vechi;
• raporturile de rudenie create sau menținute;
• actele de stare civilă actualizate.

Copilul adoptat nu poate fi tratat ca având drepturi mai mici numai pentru că legătura de filiație a rezultat din adopție.

Ce este reprezentarea succesorală?

Reprezentarea succesorală permite unei persoane să urce în locul ascendentului său și să culeagă partea din moștenire care i s-ar fi cuvenit acestuia.

Reprezentarea poate funcționa, în condițiile legii, în cazul:

• descendenților copiilor defunctului;
• descendenților fraților și surorilor defunctului.

Prin reprezentare, împărțirea se realizează pe tulpini, nu neapărat în cote egale între toate persoanele prezente.

Renunțarea părintelui permite automat reprezentarea de către copii?

Efectele renunțării trebuie analizate potrivit regulilor actuale privind reprezentarea și devoluțiunea succesorală. Nu trebuie aplicată mecanic ideea că descendenții renunțătorului sunt întotdeauna excluși sau, dimpotrivă, că îl reprezintă automat în orice situație.

Pentru fiecare dosar trebuie verificate:

• data deschiderii moștenirii;
• legea succesorală aplicabilă;
• calitatea persoanei reprezentate;
• motivul pentru care aceasta nu vine la moștenire;
• existența descendenților care îndeplinesc condițiile legale;
• eventualele declarații de renunțare.

Cine face parte din clasa a II-a de moștenitori?

Clasa a II-a de moștenitori este formată din două categorii de rude:

• ascendenții privilegiați – tatăl și mama defunctului;
• colateralii privilegiați – frații și surorile defunctului, precum și descendenții acestora, în condițiile legii.

Această clasă vine la moștenire dacă nu există descendenți care pot și doresc să moștenească.

Clasa a II-a poate fi chemată și atunci când descendenții existenți:

• au renunțat la moștenire;
• nu au acceptat moștenirea în termenul aplicabil;
• sunt nedemni;
• nu îndeplinesc o altă condiție legală pentru a moșteni;
• au fost înlăturați în limitele permise de lege, fără ca descendenții lor să vină prin reprezentare.

Exemplu – Defunctul lasă un copil, mama și un frate

Copilul face parte din prima clasă și îi înlătură pe mama și fratele defunctului. Dacă există și soț supraviețuitor, acesta primește 1/4, iar copilul primește 3/4.

Exemplu – Defunctul nu are copii

Dacă defunctul nu are copii sau alți descendenți care să vină la moștenire, pot fi chemați părinții, frații, surorile și descendenții fraților ori surorilor, alături de soțul supraviețuitor, dacă acesta există.

Cum se împarte moștenirea între părinți, frați și surori?

Împărțirea se realizează în două etape:

1. se stabilește mai întâi cota soțului supraviețuitor, dacă există;
2. partea rămasă clasei a II-a se împarte între părinți și colateralii privilegiați.

Dacă la moștenire vin atât părinții, cât și frații, surorile sau descendenții acestora, împărțirea depinde de numărul părinților în viață.

Rude care vin la moștenire	Cota părinților din partea clasei a II-a	Cota colateralilor privilegiați din partea clasei a II-a
Ambii părinți și frați, surori ori descendenții lor	1/2, câte 1/4 pentru fiecare părinte	1/2
Un singur părinte și frați, surori ori descendenții lor	1/4	3/4
Numai părinții, fără colaterali privilegiați	Întreaga parte a clasei a II-a	—
Numai frați, surori ori descendenții lor	—	Întreaga parte a clasei a II-a

Procentele din tabel se aplică asupra părții care revine clasei a II-a. Dacă există soț supraviețuitor, cota acestuia se scade înainte de realizarea împărțirii între rude.

Ambii părinți și un frate, fără soț supraviețuitor

Ambii părinți primesc împreună 1/2 din moștenire, câte 1/4 fiecare. Fratele primește cealaltă jumătate.

Un singur părinte și doi frați, fără soț supraviețuitor

Părintele primește 1/4. Frații împart celelalte 3/4 și primesc câte 3/8 fiecare.

Ambii părinți, fără frați sau surori

Părinții primesc întreaga moștenire și o împart în mod egal, câte 1/2 fiecare.

Un singur părinte, fără frați sau surori

Părintele rămas în viață primește întreaga moștenire, dacă nu există soț supraviețuitor și nici alte persoane care să vină la moștenire în temeiul unui testament.

Cum se calculează cotele dacă există și soț supraviețuitor?

Soțul supraviețuitor primește:

• 1/3 din moștenire dacă vine în concurs atât cu părinți, cât și cu frați, surori ori descendenții acestora;
• 1/2 din moștenire dacă vine numai cu părinții sau numai cu frații, surorile ori descendenții acestora.

Partea rămasă după stabilirea cotei soțului este împărțită potrivit regulilor clasei a II-a.

Moștenitori existenți	Cota soțului	Cota părinților	Cota colateralilor privilegiați
Soț, ambii părinți și frați ori surori	1/3	1/3 împreună, câte 1/6 fiecare	1/3 împreună
Soț, un părinte și frați ori surori	1/3	1/6	1/2 împreună
Soț și ambii părinți, fără frați ori surori	1/2	1/2 împreună, câte 1/4 fiecare	—
Soț și un singur părinte, fără frați ori surori	1/2	1/2	—
Soț și numai frați ori surori	1/2	—	1/2 împreună

Când moștenesc părinții defunctului?

Tatăl și mama defunctului sunt ascendenți privilegiați și fac parte din clasa a II-a.

Ei pot veni la moștenire:

• împreună cu frații și surorile defunctului;
• împreună cu descendenții fraților sau surorilor;
• singuri, dacă nu există colaterali privilegiați;
• în concurs cu soțul supraviețuitor.

Părinții nu vin la moștenire dacă există descendenți din prima clasă care pot și doresc să moștenească.

Părinții adoptivi au drept la moștenire?

Efectele succesorale ale adopției se stabilesc în raport cu forma adopției și cu legea aplicabilă acesteia.

În cazul adopției cu efecte depline, raporturile de rudenie create prin adopție produc, ca regulă, și efecte succesorale între adoptat, adoptator și rudele adoptatorului.

Pentru adopțiile vechi trebuie verificate:

• data încuviințării adopției;
• reglementarea aplicabilă la acel moment;
• tipul adopției;
• raporturile de rudenie păstrate sau încetate;
• actele de stare civilă și hotărârea de adopție.

Părintele care nu a îngrijit copilul poate moșteni?

Lipsa unei relații apropiate, neplata voluntară a unor cheltuieli sau absența din viața copilului nu înlătură automat dreptul succesoral.

Pierderea dreptului poate interveni numai dacă există un temei legal, precum:

• nedemnitatea succesorală;
• renunțarea la moștenire;
• lipsa acceptării în termen;
• inexistența ori desființarea raportului de filiație;
• efectele unui testament, cu respectarea rezervei succesorale.

Părinții sunt moștenitori rezervatari. Prin urmare, dacă sunt chemați efectiv la moștenire și sunt îndeplinite condițiile legale, nu pot fi lipsiți complet de rezerva lor numai printr-un testament sau prin donații excesive.

Părintele decăzut din exercițiul drepturilor părintești pierde automat moștenirea?

Decăderea din exercițiul drepturilor părintești nu trebuie confundată automat cu nedemnitatea succesorală.

Trebuie verificat dacă există o cauză distinctă prevăzută de lege care împiedică persoana să moștenească. Simplul fapt că au fost restrânse ori retrase drepturile părintești nu conduce, prin el însuși, în orice situație, la pierderea vocației succesorale.

Când moștenesc frații și surorile defunctului?

Frații și surorile sunt colaterali privilegiați și vin la moștenire în cadrul clasei a II-a.

Ei pot moșteni dacă:

• nu există descendenți care să vină la moștenire;
• au acceptat moștenirea în termenul aplicabil;
• nu sunt nedemni;
• nu au renunțat;
• nu sunt înlăturați printr-un testament valabil, în limitele legii.

Spre deosebire de părinții defunctului, frații și surorile nu sunt moștenitori rezervatari. Ei pot fi înlăturați complet prin testament, fără a putea solicita o cotă minimă cu titlu de rezervă succesorală.

Frații și surorile moștenesc în mod egal?

Dacă toți au aceeași legătură de rudenie cu defunctul, partea colateralilor privilegiați se împarte, ca regulă, în mod egal între ei.

Fratele mai mare primește o cotă mai mare?

Nu. Vârsta fraților, ordinea nașterii, sexul, situația materială și apropierea personală față de defunct nu influențează cota legală.

Contează dacă fratele a locuit împreună cu defunctul?

Nu pentru stabilirea cotei succesorale. Conviețuirea poate fi relevantă pentru alte aspecte, precum cheltuielile gospodărești, dreptul asupra unor bunuri proprii, existența unei creanțe sau folosința locuinței, dar nu mărește automat partea din moștenire.

Pot moșteni nepoții de frate sau soră?

Da. Descendenții fraților și surorilor pot veni la moștenire în cadrul clasei a II-a, în condițiile legii.

În această categorie pot intra:

• nepoții de frate sau soră, rude de gradul al treilea cu defunctul;
• strănepoții de frate sau soră, rude de gradul al patrulea;
• ceilalți descendenți numai în limitele gradului de rudenie succesibil prevăzut de lege.

Ei pot veni:

• în nume propriu, dacă nu există colaterali privilegiați de grad mai apropiat care să îi înlăture;
• prin reprezentare succesorală, ocupând locul părintelui lor, în condițiile legii.

Copiii unui frate în viață moștenesc împreună cu acesta?

Ca regulă, nu. Fratele, fiind rudă de gradul al doilea, îi înlătură pe propriii copii, care sunt rude de gradul al treilea față de defunct.

Copiii fratelui pot veni la moștenire dacă sunt îndeplinite condițiile reprezentării sau dacă fratele nu vine la succesiune, în situațiile prevăzute de lege.

Cum se împarte partea între descendenții unui frate?

Dacă vin prin reprezentare, partea se împarte pe tulpină.

Cum se împarte moștenirea între frații din părinți diferiți?

Frații și surorile pot avea una dintre următoarele legături cu defunctul:

• frați buni – au aceeași mamă și același tată;
• frați consangvini – au același tată, dar mame diferite;
• frați uterini – au aceeași mamă, dar tați diferiți.

Dacă la moștenire vin frați din categorii diferite, partea care revine colateralilor privilegiați se împarte pe două linii:

• jumătate pentru linia paternă;
• jumătate pentru linia maternă.

Frații buni participă la ambele linii. Frații consangvini participă numai la linia paternă, iar frații uterini numai la linia maternă.

Exemplu – Un frate bun, unul consangvin și unul uterin

Defunctul nu lasă soț, descendenți sau părinți. Moștenirea revine unui frate bun, unui frate consangvin și unui frate uterin.

Moștenirea se împarte mai întâi în două jumătăți:

• linia paternă este împărțită între fratele bun și fratele consangvin, fiecare primind câte 1/4 din întreaga moștenire;
• linia maternă este împărțită între fratele bun și fratele uterin, fiecare primind câte 1/4 din întreaga moștenire.

Rezultatul final este:

Moștenitor	Cota finală
Fratele bun	1/2
Fratele consangvin	1/4
Fratele uterin	1/4

Exemplu – Doi frați buni și un frate consangvin

Pe linia maternă participă numai cei doi frați buni, fiecare primind câte 1/4 din întreaga moștenire.

Pe linia paternă participă cei doi frați buni și fratele consangvin, fiecare primind câte 1/6 din întreaga moștenire.

Cotele finale sunt:

Moștenitor	Linia maternă	Linia paternă	Total
Primul frate bun	1/4	1/6	5/12
Al doilea frate bun	1/4	1/6	5/12
Fratele consangvin	—	1/6	1/6

Se aplică împărțirea pe linii dacă toți frații sunt consangvini?

Nu este necesară o dublă împărțire dacă toate persoanele chemate sunt rude cu defunctul pe aceeași linie.

Dacă există numai frați consangvini sau numai frați uterini, aceștia împart în mod egal partea care le revine.

Cum se aplică regula descendenților fraților?

Dacă un frate bun, consangvin sau uterin este reprezentat de descendenții săi, aceștia ocupă ramura corespunzătoare legăturii părintelui lor cu defunctul.

Calculul trebuie realizat în următoarea ordine:

1. se stabilește partea totală a colateralilor privilegiați;
2. se verifică dacă este necesară împărțirea pe linia maternă și paternă;
3. se stabilește partea fiecărui frate sau a fiecărei ramuri;
4. partea ramurii reprezentate se împarte între descendenții acesteia.

Frații adoptați au drept la moștenire?

Raporturile succesorale dintre frații rezultați prin adopție depind de efectele adopției și de raporturile de rudenie create prin aceasta.

Trebuie analizate:

• data adopției;
• tipul adopției;
• raporturile de rudenie create cu familia adoptatorului;
• raporturile menținute sau încetate cu familia de origine;
• legea aplicabilă adopției;
• actele de stare civilă actualizate.

În cazul adopției cu efecte depline, copilul adoptat dobândește, ca regulă, raporturi de rudenie cu rudele adoptatorului, ceea ce poate crea și relații succesorale între frații rezultați prin adopție.

Frații născuți în afara căsătoriei au aceleași drepturi?

Da, dacă filiația este stabilită legal. Existența sau inexistența căsătoriei părinților nu determină o cotă succesorală mai mică.

Trebuie să rezulte din actele de stare civilă legătura comună cu mama, cu tatăl sau cu ambii părinți.

Dacă filiația este contestată ori nu a fost stabilită, problema poate necesita:

• recunoașterea filiației;
• o acțiune în stabilirea paternității;
• rectificarea actelor de stare civilă;
• administrarea unor probe biologice și documentare;
• suspendarea procedurii succesorale până la soluționarea litigiului.

Pot fi frații înlăturați prin testament?

Da. Frații, surorile și descendenții acestora nu sunt moștenitori rezervatari.

Defunctul poate dispune prin testament ca patrimoniul să fie transmis:

• soțului supraviețuitor;
• unui părinte;
• unei alte rude;
• concubinului;
• unui prieten;
• unei organizații sau alte persoane juridice.

Testamentul trebuie însă analizat în raport cu rezerva eventualilor moștenitori rezervatari: descendenții, soțul supraviețuitor și părinții defunctului.

Ce se întâmplă dacă un părinte sau un frate renunță?

Efectele renunțării se stabilesc potrivit regulilor devoluțiunii și reprezentării succesorale.

Renunțătorul este considerat, ca regulă, că nu a fost moștenitor. Partea sa nu este atribuită automat persoanei indicate de acesta, ci revine succesibililor chemați potrivit legii.

Renunțarea unui părinte mărește partea celuilalt părinte?

Dacă la moștenire vin numai cei doi părinți, iar unul renunță, părintele care acceptă poate primi întreaga parte a ascendenților privilegiați.

Dacă există și frați ori surori, trebuie recalculată împărțirea în funcție de existența unui singur părinte care vine efectiv la moștenire.

Renunțarea unui frate permite copiilor săi să moștenească?

Posibilitatea descendenților de a veni la moștenire trebuie stabilită în funcție de regulile reprezentării succesorale, data deschiderii moștenirii și situația celorlalte rude.

Nu trebuie presupus automat nici că descendenții sunt excluși, nici că primesc în toate situațiile partea renunțătorului.

Află mai multe detalii consultând articolul despre succesiunea după bunici.

Pentru efectele declarației, consultă articolul despre renunțarea la moștenire.

Când moștenesc bunicii și străbunicii?

Bunicii, străbunicii și ceilalți ascendenți ai defunctului, cu excepția părinților, formează clasa a III-a de moștenitori legali și sunt denumiți ascendenți ordinari.

Aceștia pot veni la moștenire numai dacă nu există persoane din primele două clase care îndeplinesc condițiile pentru a moșteni.

Clasa a III-a este chemată dacă nu vin la moștenire:

• copiii și ceilalți descendenți;
• părinții defunctului;
• frații și surorile;
• descendenții fraților și surorilor care au vocație succesorală.

Ascendenții ordinari pot moșteni singuri sau în concurs cu soțul supraviețuitor.

Cum se stabilește ordinea între bunici și străbunici?

În interiorul clasei a III-a se aplică regula proximității gradului de rudenie. Ascendentul de grad mai apropiat îl înlătură pe ascendentul de grad mai îndepărtat.

Ordinea este, în principal:

1. bunicii, rude de gradul al doilea;
2. străbunicii, rude de gradul al treilea;
3. stră-străbunicii și ceilalți ascendenți, în ordinea gradului.

Cum împart bunicii moștenirea?

Ascendenții ordinari aflați în același grad împart în mod egal partea care revine clasei lor.

Ascendenți chemați la moștenire	Cota fiecăruia, fără soț supraviețuitor
Un singur bunic	Întreaga moștenire
Doi bunici	Câte 1/2
Trei bunici	Câte 1/3
Patru bunici	Câte 1/4

Nu se rezervă automat jumătate pentru linia maternă și jumătate pentru linia paternă. Bunicii de același grad care vin efectiv la moștenire împart în mod egal.

Care este cota bunicilor dacă există soț supraviețuitor?

Soțul supraviețuitor primește 3/4 din moștenire atunci când vine în concurs cu ascendenții ordinari. Bunicii sau ceilalți ascendenți chemați împart restul de 1/4.

Moștenitori	Cota soțului	Cota ascendenților ordinari
Soț și un bunic	3/4	Bunicul primește 1/4
Soț și doi bunici	3/4	Fiecare bunic primește 1/8
Soț și patru bunici	3/4	Fiecare bunic primește 1/16

Funcționează reprezentarea succesorală pentru bunici?

Nu. Reprezentarea succesorală nu operează în clasa ascendenților ordinari.

Dacă un bunic a decedat, copiii acestuia nu urcă în locul său ca reprezentanți în clasa a III-a. Aceștia pot avea o vocație proprie numai dacă se încadrează într-o altă categorie succesorală și sunt îndeplinite condițiile legale.

Bunicii sunt moștenitori rezervatari?

Nu. Ascendenții ordinari nu beneficiază de rezervă succesorală.

Ei pot fi înlăturați complet printr-un testament valabil, dacă nu există alți moștenitori rezervatari ale căror drepturi să fie încălcate.

Când moștenesc unchii, mătușile și verii primari?

Colateralii ordinari formează clasa a IV-a de moștenitori legali.

Această clasă cuprinde rudele colaterale ale defunctului până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepția fraților, surorilor și descendenților acestora, care fac parte din clasa a II-a.

Pot avea vocație în clasa a IV-a:

• unchii și mătușile defunctului, rude de gradul al treilea;
• verii primari, rude de gradul al patrulea;
• frații și surorile bunicilor defunctului, rude de gradul al patrulea.

Colateralii ordinari vin la moștenire numai dacă nu există moștenitori care pot și doresc să moștenească din primele trei clase.

Cum se calculează gradul de rudenie colaterală?

Gradul se stabilește urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun și coborând apoi până la cealaltă rudă.

Relația cu defunctul	Gradul de rudenie	Clasa succesorală
Frate sau soră	Gradul al doilea	Clasa a II-a
Nepot de frate sau soră	Gradul al treilea	Clasa a II-a
Unchi sau mătușă	Gradul al treilea	Clasa a IV-a
Văr primar	Gradul al patrulea	Clasa a IV-a
Fratele sau sora unui bunic	Gradul al patrulea	Clasa a IV-a
Copilul unui văr primar	Gradul al cincilea	Nu moștenește legal

Unchii îi înlătură pe verii primari?

Da. În interiorul clasei a IV-a, ruda de grad mai apropiat o înlătură pe cea de grad mai îndepărtat.

Cum împart unchii și mătușile moștenirea?

Colateralii ordinari aflați în același grad împart în mod egal partea clasei a IV-a, indiferent dacă provin din linia maternă sau din cea paternă.

Cum împart verii primari moștenirea?

Dacă nu există colaterali ordinari de gradul al treilea, verii primari și celelalte rude eligibile de gradul al patrulea împart în mod egal.

Funcționează reprezentarea succesorală pentru unchi și veri?

Nu. Reprezentarea succesorală nu operează în clasa colateralilor ordinari.

Dacă un unchi a decedat, copilul său nu îl reprezintă. Vărul primar poate veni numai în nume propriu, ca rudă de gradul al patrulea, și numai dacă nu există colaterali ordinari de grad mai apropiat.

Care este cota clasei a IV-a dacă există soț supraviețuitor?

Soțul supraviețuitor primește 3/4 din moștenire, iar colateralii ordinari împart restul de 1/4.

Moștenitori	Cota soțului	Cota rudelor din clasa a IV-a
Soț și un unchi	3/4	Unchiul primește 1/4
Soț și două mătuși	3/4	Fiecare mătușă primește 1/8
Soț și patru veri primari	3/4	Fiecare văr primește 1/16

Colateralii ordinari sunt moștenitori rezervatari?

Nu. Unchii, mătușile, verii primari și celelalte rude din clasa a IV-a pot fi înlăturate complet prin testament.

Aceste persoane nu pot solicita reducțiunea liberalităților numai pentru motivul că ar fi moștenit în lipsa testamentului.

Cum schimbă testamentul ordinea moștenitorilor?

Prin testament, o persoană poate dispune pentru perioada de după deces cu privire la întregul patrimoniu, la o cotă din acesta sau la anumite bunuri determinate.

Testamentul poate desemna:

• un legatar universal, chemat la întreaga moștenire;
• un legatar cu titlu universal, chemat la o fracțiune sau categorie de bunuri;
• un legatar cu titlu particular, care primește un bun sau un drept determinat;
• mai mulți legatari, cu drepturi diferite;
• un executor testamentar, în condițiile legii.

Beneficiarul testamentului poate fi:

• un moștenitor legal;
• soțul sau un descendent;
• o rudă care nu ar fi fost chemată legal;
• concubinul ori partenerul de viață;
• un prieten;
• o asociație, fundație sau altă persoană juridică;
• orice altă persoană care poate primi liberalitatea.

Testamentul înlătură automat toate rudele?

Nu în orice situație.

Trebuie verificat:

• dacă testamentul este valabil;
• dacă acoperă întreaga moștenire sau numai anumite bunuri;
• dacă legatarul acceptă legatul;
• dacă dispoziția a fost revocată;
• dacă există testamente ulterioare incompatibile;
• dacă sunt încălcate drepturile moștenitorilor rezervatari;
• dacă bunul lăsat prin testament mai exista în patrimoniul defunctului.

Dacă testamentul privește numai un anumit bun, restul patrimoniului poate fi transmis potrivit moștenirii legale.

Poate fi lăsată întreaga moștenire unei persoane străine?

Da, dacă nu există moștenitori rezervatari sau dacă liberalitatea se încadrează în cotitatea disponibilă.

Dacă există soț supraviețuitor, descendenți sau părinți care vin efectiv la moștenire, aceștia pot invoca rezerva succesorală.

Testamentul produce efecte asupra bunurilor altor persoane?

Nu. O persoană poate dispune numai de drepturile care îi aparțin.

De exemplu, dacă un apartament era bun comun al soților, defunctul putea dispune numai de partea care îi revenea după lichidarea regimului matrimonial, nu și de partea proprie a soțului supraviețuitor.

Ce se întâmplă dacă bunul a fost vândut înainte de deces?

Dacă bunul individual determinat lăsat prin testament nu mai aparținea testatorului la data decesului, trebuie analizat dacă legatul mai poate produce efecte și dacă există vreo dispoziție testamentară aplicabilă prețului sau bunului care l-a înlocuit.

Se poate revoca testamentul?

Da. Testamentul este un act revocabil.

Revocarea poate rezulta, în condițiile legii, din:

• un testament ulterior;
• o declarație autentică de revocare;
• incompatibilitatea dintre dispozițiile succesive;
• înstrăinarea bunului care forma obiectul unui legat particular;
• alte manifestări ori împrejurări cărora legea le recunoaște efect revocator.

Pentru forme, condiții și efecte, consultă articolul despre testament.

Cine sunt moștenitorii rezervatari?

Moștenitorii rezervatari sunt persoanele cărora legea le protejează o parte minimă din moștenire, chiar împotriva dispozițiilor testamentare sau a donațiilor făcute de defunct.

Sunt moștenitori rezervatari:

• soțul supraviețuitor;
• descendenții defunctului;
• ascendenții privilegiați, respectiv părinții defunctului.

Nu sunt moștenitori rezervatari:

• frații și surorile;
• descendenții fraților și surorilor;
• bunicii și străbunicii;
• unchii și mătușile;
• verii primari;
• concubinul;
• celelalte persoane apropiate.

Cât reprezintă rezerva succesorală?

Rezerva fiecărui moștenitor rezervatar reprezintă jumătate din cota pe care ar fi primit-o ca moștenitor legal în absența testamentului, donațiilor sau dezmoștenirii.

Situație	Cota legală	Rezerva individuală
Un singur copil, fără soț	1/1	1/2
Doi copii, fără soț	Câte 1/2	Câte 1/4
Soț și un copil	Soț 1/4; copil 3/4	Soț 1/8; copil 3/8
Soț și doi copii	Soț 1/4; fiecare copil 3/8	Soț 1/8; fiecare copil 3/16
Un singur părinte, fără soț și fără frați	1/1	1/2

Ce este cotitatea disponibilă?

Cotitatea disponibilă este partea din moștenire care nu este rezervată prin lege și de care defunctul poate dispune liber prin testament sau donații.

Calculul presupune:

1. stabilirea masei de calcul;
2. determinarea moștenitorilor rezervatari care vin efectiv la moștenire;
3. calcularea cotelor lor legale;
4. stabilirea rezervelor individuale;
5. scăderea rezervei totale din masa de calcul;
6. identificarea cotității disponibile.

Rezerva operează automat?

Existența rezervei este stabilită de lege, dar reducerea donațiilor sau dispozițiilor testamentare excesive trebuie solicitată de persoanele îndreptățite.

În practică trebuie analizate:

• valoarea bunurilor existente la deces;
• datoriile succesiunii;
• donațiile făcute în timpul vieții;
• valoarea bunurilor donate;
• dispozițiile testamentare;
• moștenitorii rezervatari care acceptă moștenirea;
• liberalitățile care depășesc cotitatea disponibilă.

Poate un părinte să lase totul unui singur copil?

Poate dispune în favoarea unui singur copil, dar trebuie respectată rezerva celorlalți descendenți care vin la moștenire.

Poate fi exclus complet un părinte?

Dacă părintele este chemat efectiv la moștenire și are calitatea de moștenitor rezervatar, nu poate fi lipsit de rezervă numai prin testament.

Părintele poate însă să nu primească nimic dacă:

• există descendenți care îl înlătură de la moștenirea legală;
• a renunțat;
• nu a acceptat moștenirea în termen;
• este nedemn;
• nu are filiația legal stabilită;
• nu îndeplinește o altă condiție pentru a veni la moștenire.

Donațiile făcute înainte de deces influențează rezerva?

Da. Pentru calcularea rezervei nu se analizează numai bunurile rămase la data decesului. Donațiile pot fi reunite fictiv la masa de calcul, potrivit regulilor legale.

Dacă donațiile și legatele depășesc cotitatea disponibilă, moștenitorii rezervatari pot solicita reducțiunea lor până la limita necesară întregirii rezervei.

Pentru aprofundare, consultă articolele despre rezerva succesorală și reducțiunea liberalităților excesive.

Frații pot contesta testamentul dacă nu sunt rezervatari?

Frații nu pot solicita o cotă minimă numai pentru că ar fi moștenit în lipsa testamentului.

Ei pot însă invoca, dacă au interes și probe:

• neîndeplinirea condițiilor de formă;
• lipsa discernământului testatorului;
• falsitatea înscrisului;
• revocarea testamentului;
• incapacitatea beneficiarului de a primi;
• nedemnitatea legatarului;
• alte cauze de nulitate sau ineficacitate.

Contestarea valabilității testamentului este diferită de solicitarea rezervei succesorale.

Concubinul sau partenerul de viață are drept la moștenire?

Concubinul sau partenerul de viață nu este moștenitor legal, indiferent de durata relației, de existența unei gospodării comune sau de contribuția sa la îngrijirea persoanei decedate.

În lipsa unui testament ori a unui alt temei juridic, partenerul nu vine la moștenire alături de:

• copiii defunctului;
• soțul supraviețuitor;
• părinții;
• frații și surorile;
• celelalte rude cu vocație succesorală.

Poate concubinul primi bunuri prin testament?

Da. Persoana poate fi desemnată legatar printr-un testament valabil.

Testamentul poate avea ca obiect:

• întreaga moștenire;
• o cotă din patrimoniu;
• un apartament sau un teren;
• un autoturism;
• sume din conturi;
• alte bunuri ori drepturi patrimoniale.

Dacă există moștenitori rezervatari, dispoziția în favoarea partenerului trebuie să respecte rezerva succesorală a acestora.

Partenerul poate fi coproprietar fără să fie moștenitor?

Da. Bunurile care îi aparțineau deja partenerului nu intră în succesiune.

Trebuie diferențiate:

• bunurile cumpărate împreună și înscrise pe numele ambilor;
• cota dobândită prin contribuția dovedită la achiziție;
• bunurile proprietate exclusivă a defunctului;
• bunurile proprietate exclusivă a partenerului;
• sumele împrumutate defunctului;
• investițiile făcute în imobilul celuilalt.

Partenerul poate avea o cotă de proprietate sau o creanță, chiar dacă nu are calitatea de moștenitor. Aceste drepturi trebuie însă dovedite prin acte, plăți, extrase bancare, contracte și celelalte probe admisibile.

Faptul că partenerul a plătit ratele îi conferă moștenirea?

Nu automat. Plata ratelor poate fundamenta, în funcție de situație:

• dovedirea unei contribuții la cumpărarea bunului;
• o creanță împotriva succesiunii;
• executarea unei convenții dintre parteneri;
• o acțiune privind îmbogățirea fără justă cauză;
• alte pretenții patrimoniale.

Plățile nu transformă însă, prin ele însele, partenerul în moștenitor legal și nici nu îi atribuie automat întregul bun.

Poate partenerul rămâne în locuință după deces?

Dreptul de a continua folosirea locuinței depinde de titlul juridic existent.

Trebuie verificat dacă partenerul:

• este coproprietar;
• are un contract de închiriere;
• beneficiază de un drept de abitație sau uzufruct;
• a fost desemnat prin testament;
• are o convenție opozabilă moștenitorilor;
• ocupă locuința numai prin toleranța defunctului.

Dreptul special de abitație recunoscut soțului supraviețuitor nu se aplică automat concubinului.

Afinii, nașii, finii și celelalte persoane apropiate moștenesc?

Afinitatea este legătura dintre un soț și rudele celuilalt soț. Ea nu creează, prin ea însăși, vocație succesorală legală.

Nu moștenesc legal numai în virtutea acestei relații:

• socrii;
• ginerele și nora;
• cumnații și cumnatele;
• copilul vitreg față de părintele vitreg, în lipsa adopției;
• părintele vitreg față de copilul soțului;
• celelalte rude prin alianță.

Nora sau ginerele moștenește de la socri?

Nu potrivit moștenirii legale. Nora și ginerele nu sunt rude de sânge cu socrii și nu fac parte din clasele de moștenitori.

Ei pot primi bunuri prin:

• testament;
• donație;
• contract de întreținere;
• contract de vânzare-cumpărare;
• un alt act juridic valabil.

Copilul vitreg moștenește părintele vitreg?

Nu în lipsa unei adopții sau a unui testament. Căsătoria dintre părintele biologic și o altă persoană nu creează automat filiație între copil și noul soț.

Dacă a existat o adopție valabilă, drepturile succesorale se stabilesc potrivit efectelor adopției.

Nașii și finii au drept la moștenire?

Nu. Legătura spirituală sau religioasă nu este inclusă în ordinea moștenitorilor legali.

Nașul, fina sau finul pot primi bunuri numai dacă există:

• un testament;
• o donație;
• un contract;
• un drept de coproprietate;
• un alt temei juridic patrimonial.

Prietenul apropiat sau persoana care l-a îngrijit pe defunct moștenește?

Nu automat. Îngrijirea oferită poate avea relevanță dacă a existat un contract de întreținere, un testament, o promisiune cu efect juridic ori cheltuieli care generează o creanță.

Afirmația că defunctul intenționa să lase bunurile unei persoane nu înlocuiește testamentul atunci când legea cere forma testamentară.

În ce situații poate o persoană să nu mai primească moștenirea?

O persoană care ar fi avut vocație succesorală poate să nu dobândească efectiv moștenirea din mai multe motive.

Situație	Efect posibil
Este înlăturată de o clasă sau de un grad de rudenie preferat	Nu are vocație concretă la moștenirea legală
Este nedemnă	Este înlăturată atât de la moștenirea legală, cât și de la cea testamentară
Renunță valabil	Este considerată că nu a fost niciodată moștenitor
Nu acceptă în termenul aplicabil	Pierde posibilitatea de a consolida titlul de moștenitor
Este dezmoștenită prin testament	Poate fi înlăturată total sau parțial, cu respectarea rezervei
Testamentul în favoarea sa este nul ori revocat	Nu dobândește legatul
Nu are filiația sau rudenia dovedită	Calitatea succesorală nu poate fi recunoscută până la clarificare
Nu exista la data deschiderii moștenirii	Nu are capacitatea de a moșteni, cu excepțiile prevăzute de lege

Fiecare cauză are condiții și efecte diferite. Renunțarea nu trebuie confundată cu nedemnitatea, iar neacceptarea în termen nu este identică procedural cu o declarație expresă de renunțare.

Ce este nedemnitatea succesorală?

Nedemnitatea succesorală este sancțiunea civilă prin care o persoană este înlăturată de la moștenire din cauza unor fapte grave săvârșite împotriva defunctului, a libertății sale de a dispune prin testament sau a unei alte persoane chemate la moștenire.

Nedemnitatea poate fi:

• de drept, atunci când efectul rezultă din îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege;
• judiciară, atunci când trebuie solicitată și declarată de instanță.

Când intervine nedemnitatea de drept?

Poate fi nedemnă de drept, în condițiile Codului civil, persoana condamnată penal pentru o faptă săvârșită cu intenția de a-l ucide:

• pe cel care lasă moștenirea;
• pe un alt succesibil care ar fi înlăturat-o de la moștenire sau i-ar fi restrâns vocația succesorală.

Dacă pronunțarea unei condamnări penale nu mai este posibilă din motive precum decesul autorului, amnistia sau prescripția răspunderii penale, existența faptelor poate necesita constatarea instanței civile, în condițiile legii.

Când poate fi declarată nedemnitatea judiciară?

Nedemnitatea poate fi solicitată instanței, între altele, dacă persoana:

• a fost condamnată pentru fapte intenționate grave de violență fizică sau morală împotriva defunctului;
• a ascuns, alterat, distrus ori falsificat testamentul;
• l-a împiedicat prin dol sau violență pe defunct să întocmească, să modifice ori să revoce testamentul.

Acțiunea este supusă unui termen special, iar momentul de la care acesta curge poate diferi în funcție de cauza invocată și de data la care fapta ori condamnarea a devenit cunoscută.

Cine poate solicita declararea nedemnității?

Acțiunea poate fi formulată de un succesibil care justifică interes, deoarece înlăturarea persoanei nedemne îi poate permite să vină la moștenire sau îi poate mări cota.

În proces trebuie clarificate:

• fapta concretă imputată;
• legătura cu defunctul sau cu testamentul;
• condamnarea penală, dacă există;
• termenul în care a fost introdusă acțiunea;
• interesul reclamantului;
• efectul asupra ordinii și cotelor succesorale.

Care sunt efectele nedemnității?

Persoana nedemnă este înlăturată de la moștenire și este considerată, în raport cu patrimoniul succesoral, că nu a fost moștenitor.

În funcție de situație, aceasta poate fi obligată:

• să restituie bunurile succesorale primite;
• să restituie fructele și veniturile obținute;
• să predea sumele încasate din conturi;
• să restituie valoarea bunurilor înstrăinate;
• să răspundă pentru prejudiciile produse.

Copiii persoanei nedemne pot moșteni?

Da, dacă sunt îndeplinite condițiile reprezentării succesorale. Nedemnitatea părintelui nu se transmite automat copiilor acestuia.

Poate defunctul să înlăture efectele nedemnității?

Da, printr-o manifestare expresă realizată în forma prevăzută de lege, după săvârșirea faptei care atrage nedemnitatea.

O simplă reconciliere verbală sau menținerea relațiilor de familie nu este suficientă dacă nu rezultă expres intenția de a înlătura efectele nedemnității.

Pentru analiza completă a cauzelor și efectelor, consultă articolul despre nedemnitatea succesorală.

Ce înseamnă renunțarea la moștenire?

Renunțarea este actul prin care succesibilul declară că nu dorește să dobândească moștenirea la care a fost chemat.

Renunțarea trebuie făcută în forma autentică prevăzută de lege și este înscrisă în registrul național notarial privind opțiunile succesorale.

Nu reprezintă renunțare valabilă:

• o declarație verbală făcută rudelor;
• un mesaj transmis celorlalți moștenitori;
• neprezentarea la un termen notarial;
• lipsa de interes față de bunuri;
• predarea cheilor locuinței;
• afirmația că persoana „nu vrea nimic”, fără forma legală.

Care este efectul renunțării?

Renunțătorul este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.

În consecință:

• nu primește bunuri din moștenire;
• nu participă la partaj în calitate de moștenitor;
• nu poate solicita ulterior bunurile numai pentru că valoarea lor a crescut;
• partea sa profită persoanelor chemate potrivit regulilor succesorale;
• descendenții săi pot veni prin reprezentare în cazurile permise de legea aplicabilă.

Ce se întâmplă cu partea renunțătorului?

Partea sa revine succesibililor pe care i-ar fi înlăturat de la moștenire sau celor a căror cotă ar fi fost diminuată prin participarea sa.

Copiii renunțătorului pot veni la moștenire?

Pentru moștenirile deschise sub actualul Cod civil, renunțătorul poate fi reprezentat dacă sunt îndeplinite condițiile reprezentării succesorale.

Pentru succesiunile deschise înainte de 1 octombrie 2011 trebuie verificat Codul civil vechi, care prevedea reguli diferite și nu permitea reprezentarea renunțătorului.

Poate fi revocată renunțarea?

Renunțarea poate fi retractată numai în condițiile restrictive prevăzute de lege, în interiorul termenului de opțiune succesorală și dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care ar beneficia de renunțare.

Retractarea renunțării valorează acceptare, fără a afecta drepturile dobândite între timp de terții de bună-credință.

Creditorii pot contesta renunțarea?

Dacă renunțarea a fost făcută în frauda creditorilor personali ai succesibilului, aceștia pot avea la dispoziție o acțiune pentru revocarea efectelor actului în limita prejudiciului suferit.

Prin această procedură, creditorul nu devine moștenitor și nici nu dobândește întreaga cotă succesorală. Efectul urmărit este protejarea posibilității de recuperare a creanței.

Pentru procedură și consecințe, consultă articolul despre renunțarea la moștenire.

Află mai multe detalii consultând articolul despre succesiunea după bunici.

Ce se întâmplă dacă moștenirea nu este acceptată în termen?

Pentru moștenirile deschise începând cu 1 octombrie 2011, dreptul de opțiune succesorală se exercită, ca regulă, în termen de un an de la deschiderea moștenirii.

Pentru moștenirile deschise anterior se verifică legea veche, care prevedea, ca regulă, termenul de șase luni.

Acceptarea poate fi:

• expresă, prin declarație sau act care exprimă neîndoielnic intenția de acceptare;
• tacită, prin fapte pe care succesibilul nu le-ar putea realiza decât în calitate de moștenitor.

Tăcerea înseamnă automat renunțare?

Renunțarea nu se presupune decât în situațiile speciale prevăzute de lege.

Cu toate acestea, dacă persoana nu acceptă expres sau tacit în termenul aplicabil, pierde posibilitatea de a consolida titlul de moștenitor.

În anumite condiții, succesibilul citat cu mențiunea legală și cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului poate fi prezumat renunțător dacă nu își exercită opțiunea.

Plata înmormântării reprezintă acceptare?

Nu automat. Plata cheltuielilor funerare și măsurile urgente de conservare nu presupun în toate situațiile intenția de a accepta moștenirea.

Pot indica acceptarea tacită, în funcție de împrejurări:

• vânzarea unui bun succesoral;
• închirierea bunului în calitate de proprietar;
• încasarea și însușirea chiriilor;
• ridicarea și folosirea sumelor defunctului;
• încheierea unui partaj;
• cesiunea drepturilor succesorale;
• formularea unor acte de dispoziție asupra patrimoniului.

Pentru calificarea faptelor concrete, consultă articolul despre acceptarea tacită a moștenirii.

Folosirea casei reprezintă acceptare tacită?

Nu în mod automat. Trebuie analizate:

• titlul în baza căruia persoana locuia deja acolo;
• durata și natura folosinței;
• comportamentul față de ceilalți succesibili;
• încasarea veniturilor;
• încheierea contractelor;
• plata cheltuielilor;
• manifestarea publică a calității de proprietar.

Locuirea împreună cu defunctul înainte de deces și continuarea temporară a folosinței nu sunt suficiente, singure, pentru a dovedi acceptarea.

Se poate accepta moștenirea după expirarea termenului?

O declarație formulată după expirarea termenului nu repară automat lipsa acceptării în termen.

Trebuie verificat dacă:

• au existat acte de acceptare tacită realizate la timp;
• termenul a început să curgă de la un moment diferit, în condițiile legii;
• a intervenit o cauză de suspendare;
• există motive și condiții pentru un demers judiciar;
• este aplicabilă o normă specială de repunere în termen.

Ce se întâmplă dacă un moștenitor moare înainte sau după defunct?

Efectele depind de ordinea deceselor și de faptul dacă persoana apucase să accepte moștenirea.

Situație	Regula principală
Persoana a murit înaintea defunctului	Nu poate moșteni în nume propriu; descendenții săi pot veni prin reprezentare dacă sunt îndeplinite condițiile
Persoana a supraviețuit defunctului și a acceptat moștenirea, apoi a murit	Cota dobândită intră în propria sa succesiune
Persoana a supraviețuit defunctului, dar a murit înainte să opteze	Dreptul de opțiune succesorală se transmite propriilor moștenitori
Nu se poate stabili ordinea deceselor	Fiecare succesiune se analizează fără a considera că persoanele s-au moștenit reciproc

Ce se întâmplă dacă persoana a acceptat și apoi a decedat?

Dacă succesibilul a acceptat moștenirea, cota sa este consolidată și intră în patrimoniul propriu.

Ce se întâmplă dacă persoana moare înainte să accepte sau să renunțe?

Dreptul său de opțiune succesorală, fiind un drept patrimonial, se transmite propriilor moștenitori.

Aceștia trebuie să analizeze două moșteniri distincte:

1. succesiunea primului defunct;
2. succesiunea succesibilului decedat ulterior.

Moștenitorii succesibilului pot exercita separat opțiunea transmisă, în limita drepturilor care le revin și în interiorul termenului rămas disponibil.

Care este diferența față de reprezentarea succesorală?

Reprezentarea și transmiterea dreptului de opțiune sunt instituții diferite.

Reprezentarea succesorală	Transmiterea dreptului de opțiune
Persoana reprezentată nu vine la moștenire, de exemplu pentru că a predecedat	Succesibilul era în viață la deschiderea moștenirii, dar a murit înainte să opteze
Descendentul urcă în locul persoanei reprezentate	Moștenitorii primesc dreptul patrimonial de a accepta sau renunța
Împărțirea se face pe tulpini	Opțiunea se exercită în raport cu drepturile moștenitorilor succesibilului

Ce se întâmplă dacă două persoane mor în același eveniment?

Dacă nu se poate dovedi că una a supraviețuit celeilalte, nu se consideră că s-au moștenit reciproc.

Ce se întâmplă dacă nu există moștenitori?

Dacă nu există moștenitori legali sau testamentari care să culeagă patrimoniul, moștenirea este vacantă.

Vacanța succesorală poate apărea atunci când:

• defunctul nu are soț supraviețuitor sau rude cu vocație succesorală;
• nu există un testament valabil;
• toți succesibilii au renunțat la moștenire;
• toți succesibilii sunt nedemni;
• nicio persoană chemată nu a acceptat moștenirea în termenul aplicabil;
• legatarii nu pot sau nu doresc să primească legatele;
• persoanele cunoscute nu îndeplinesc condițiile legale pentru a moșteni.

Lipsa rudelor apropiate nu înseamnă automat că moștenirea este vacantă. Înainte de această constatare trebuie verificate toate clasele de moștenitori, până la colateralii de gradul al patrulea inclusiv, precum și existența unui testament.

Cine primește moștenirea vacantă?

Moștenirea vacantă revine comunei, orașului sau municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii și intră în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.

Dacă patrimoniul cuprinde bunuri situate în localități diferite, trebuie analizată aplicarea regulilor privind fiecare bun și autoritatea îndreptățită.

Unitatea administrativ-teritorială nu dobândește moștenirea în calitate de rudă a defunctului, ci în temeiul regulii legale aplicabile patrimoniilor rămase fără moștenitori.

Cum se constată vacanța succesorală?

Dacă masa succesorală cuprinde bunuri, notarul constată lipsa moștenitorilor legali sau testamentari și eliberează certificatul de vacanță succesorală, după efectuarea verificărilor cerute de lege.

În cadrul procedurii pot fi verificate:

• actele de stare civilă ale defunctului;
• registrele succesorale și testamentare;
• declarațiile martorilor;
• existența rudelor din toate clasele succesorale;
• declarațiile de acceptare sau renunțare;
• bunurile care formează masa succesorală;
• eventualele datorii ale patrimoniului;
• rezultatul citării persoanelor cunoscute.

Ce se întâmplă dacă nu există nici bunuri?

Dacă procedura nu identifică bunuri ori drepturi patrimoniale care să formeze masa succesorală, nu există un patrimoniu pentru care să fie necesară eliberarea certificatului de vacanță succesorală.

Dacă ulterior este descoperit un bun, situația poate fi reanalizată pe baza documentelor care dovedesc că acesta aparținea defunctului.

Ce se întâmplă cu un loc de veci?

Dacă masa succesorală este formată numai dintr-un drept de concesiune sau de folosință asupra unui loc de veci ori de înhumare, fără construcții funerare, notarul constată prin încheiere stingerea dreptului, fără eliberarea unui certificat de vacanță succesorală.

Poate apărea ulterior un moștenitor?

Da. Constatarea vacanței nu împiedică o persoană care dovedește că este adevăratul moștenitor să solicite recunoașterea drepturilor sale.

Persoana trebuie să dovedească, după caz:

• legătura de rudenie;
• vocația succesorală concretă;
• acceptarea moștenirii în termen;
• existența și valabilitatea testamentului;
• inexactitatea verificărilor care au condus la constatarea vacanței;
• dreptul asupra bunurilor succesorale.

Demersul poate presupune formularea unei petiții de ereditate și solicitarea restituirii bunurilor succesorale de la unitatea administrativ-teritorială.

Cum se stabilește practic cine are drept la moștenire?

Identificarea moștenitorilor presupune reconstruirea situației familiale existente la data decesului și aplicarea regulilor succesorale asupra persoanelor identificate.

Analiza trebuie realizată într-o ordine logică.

1. Se stabilește data decesului

Data decesului determină:

• momentul deschiderii moștenirii;
• legea succesorală aplicabilă;
• persoanele care existau la acel moment;
• începerea termenului de opțiune succesorală;
• ordinea dintre eventualele decese succesive.

2. Se verifică existența soțului supraviețuitor

Trebuie stabilit dacă, la data decesului, căsătoria era încă în ființă.

Pot fi relevante:

• certificatul de căsătorie;
• certificatul sau hotărârea de divorț;
• data rămânerii definitive a divorțului;
• eventualele căsătorii succesive;
• decesul unui soț anterior.

3. Se identifică descendenții

Trebuie verificați toți copiii defunctului, inclusiv:

• copiii din căsătoria actuală;
• copiii din căsătorii anterioare;
• copiii născuți în afara căsătoriei;
• copiii adoptați;
• copiii decedați anterior și descendenții acestora;
• copilul conceput la data decesului și născut viu ulterior.

Omiterea unui copil modifică ordinea și cotele tuturor celorlalți moștenitori.

4. Dacă nu există descendenți, se verifică clasa a II-a

Sunt identificați:

• mama și tatăl defunctului;
• frații și surorile;
• frații buni, consangvini și uterini;
• frații adoptați, în funcție de efectele adopției;
• nepoții și strănepoții de frate ori soră.

5. Se verifică bunicii și rudele colaterale mai îndepărtate

Dacă primele două clase nu vin la moștenire, sunt identificate:

• bunicii și străbunicii;
• unchii și mătușile;
• verii primari;
• frații și surorile bunicilor;
• celelalte rude colaterale până la gradul al patrulea inclusiv.

6. Se verifică existența testamentului

Notarul verifică registrele testamentare și analizează înscrisurile prezentate de familie.

Trebuie stabilit:

• dacă testamentul este autentic, olograf sau de altă natură;
• dacă îndeplinește condițiile de formă;
• dacă a fost revocat;
• dacă există testamente succesive;
• ce bunuri și persoane sunt menționate;
• dacă afectează rezerva succesorală;
• dacă beneficiarul poate și dorește să primească legatul.

7. Se verifică opțiunea succesorală

Nu toate persoanele cu vocație abstractă vor deveni moștenitori efectivi.

Pentru fiecare succesibil trebuie verificat dacă:

• a acceptat expres;
• a realizat acte de acceptare tacită;
• a renunțat valabil;
• a rămas pasiv până la expirarea termenului;
• a decedat înainte să își exercite opțiunea;
• dreptul de opțiune a fost transmis propriilor moștenitori.

8. Se verifică nedemnitatea și celelalte cauze de înlăturare

Pot modifica ordinea succesorală:

• nedemnitatea de drept;
• nedemnitatea declarată de instanță;
• dezmoștenirea prin testament;
• renunțarea;
• neacceptarea în termen;
• desființarea filiației;
• nulitatea adopției;
• incapacitatea de a primi legatul.

9. Se aplică reprezentarea succesorală

După identificarea persoanelor care nu vin personal la moștenire, trebuie verificat dacă descendenții acestora pot urca în locul lor.

Reprezentarea poate modifica atât identitatea moștenitorilor, cât și modul de împărțire, deoarece cotele se stabilesc pe ramuri.

10. Se calculează cotele

Calcularea cotelor se face numai după stabilirea completă a persoanelor care vin efectiv la moștenire.

Ordinea recomandată este:

1. se separă partea proprie a soțului din bunurile comune;
2. se stabilește cota succesorală a soțului;
3. se identifică clasa de rude chemată;
4. se aplică regula gradului de rudenie;
5. se verifică reprezentarea;
6. se aplică împărțirea pe linii între frații din părinți diferiți;
7. se analizează testamentul și rezerva succesorală;
8. se ține seama de renunțări și nedemnitate.

Pentru calcularea concretă a proporțiilor, consultă articolul despre cotele succesorale.

Ce documente dovedesc calitatea de moștenitor?

Calitatea de moștenitor rezultă din coroborarea actelor de stare civilă, a testamentului, a declarațiilor și a celorlalte probe administrate în procedură.

Calitate invocată	Documente frecvent relevante
Soț supraviețuitor	Certificat de căsătorie și acte privind eventualul divorț
Copil	Certificat de naștere, recunoaștere de filiație sau hotărâre judecătorească
Copil adoptat	Acte de stare civilă și hotărârea ori actul de adopție
Nepot prin reprezentare	Actele sale, actele părintelui reprezentat și certificatul de deces ori dovada cauzei reprezentării
Părinte	Certificatul de naștere al defunctului și actele părintelui
Frate sau soră	Actele de naștere ale ambelor persoane, care dovedesc părintele comun
Rudă mai îndepărtată	Întregul lanț de acte de stare civilă până la ascendentul comun
Legatar	Testamentul valabil și actele privind acceptarea legatului

Pentru lista extinsă a documentelor, consultă articolul despre actele necesare pentru succesiune.

Martorii pot dovedi singuri rudenia?

Nu. Declarațiile martorilor completează situația familială, dar nu înlocuiesc actele de stare civilă atunci când acestea trebuie să dovedească filiația, căsătoria sau rudenia.

Martorii pot confirma:

• că l-au cunoscut pe defunct;
• structura cunoscută a familiei;
• existența copiilor sau a soțului;
• împrejurări privind relațiile familiale;
• informații utile pentru orientarea verificărilor.

Certificatul de moștenitor dovedește calitatea?

Da. Certificatul de moștenitor face dovada calității de moștenitor legal sau testamentar și a drepturilor asupra bunurilor incluse în masa succesorală, potrivit cotelor menționate.

Persoana care se consideră vătămată poate solicita anularea totală sau parțială a certificatului și stabilirea drepturilor corecte.

Pentru efectele documentului, consultă articolul despre certificatul de moștenitor.

Ce conflicte pot apărea privind calitatea de moștenitor?

Litigiile succesorale nu privesc întotdeauna bunurile. Uneori, problema principală este dacă o anumită persoană are sau nu calitatea de moștenitor.

Filiația față de defunct este contestată

Un copil poate invoca drepturi succesorale numai dacă filiația față de defunct este stabilită legal.

Pot apărea conflicte când:

• tatăl nu este menționat în certificatul de naștere;
• recunoașterea filiației este contestată;
• se solicită stabilirea paternității după deces;
• există neconcordanțe între registrele de stare civilă;
• este contestată prezumția de paternitate;
• un act de stare civilă a fost întocmit sau rectificat nelegal.

Notarul nu poate soluționa un litigiu de filiație. Procedura succesorală poate fi suspendată până la pronunțarea unei hotărâri definitive.

Este contestată adopția

În cazul adopțiilor vechi ori al actelor incomplete trebuie stabilit ce raporturi de rudenie au fost create și care au încetat.

Pot fi necesare:

• hotărârea de încuviințare;
• actele de stare civilă anterioare și ulterioare adopției;
• legea aplicabilă la data adopției;
• o hotărâre privind valabilitatea ori efectele adopției.

O persoană susține că este soț supraviețuitor

Trebuie verificat dacă exista o căsătorie valabilă la data decesului și dacă un eventual divorț devenise definitiv.

Conviețuirea, logodna sau ceremonia religioasă neînsoțită de căsătoria civilă nu conferă calitatea de soț supraviețuitor.

Este contestată acceptarea moștenirii

O persoană poate susține că a acceptat tacit, iar ceilalți succesibili pot contesta semnificația actelor invocate.

Instanța poate analiza:

• natura actului realizat;
• data acestuia;
• intenția persoanei;
• titlul în baza căruia a folosit bunul;
• comportamentul față de ceilalți succesibili;
• caracterul de conservare, administrare sau dispoziție al actului.

Este contestată renunțarea

Pot apărea litigii dacă se susține că:

• declarația nu a fost dată liber;
• consimțământul a fost viciat;
• persoana acceptase deja tacit înainte de renunțare;
• actul reprezintă în realitate o transmitere a drepturilor;
• renunțarea a fost retractată în condițiile legii;
• actul a fost încheiat în frauda creditorilor.

Este invocată nedemnitatea

Persoana interesată trebuie să indice cauza legală, faptele și probele pe care își întemeiază cererea.

Un conflict moral sau familial nu poate fi transformat într-o cauză de nedemnitate fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

Două persoane invocă testamente diferite

Trebuie analizate:

• data fiecărui testament;
• forma și valabilitatea înscrisurilor;
• compatibilitatea dispozițiilor;
• eventuala revocare totală sau parțială;
• autenticitatea scrisului și semnăturii;
• discernământul testatorului;
• drepturile moștenitorilor rezervatari.

Un moștenitor pretinde bunurile de la un moștenitor aparent

Persoana care se consideră adevăratul moștenitor poate solicita recunoașterea calității sale și restituirea bunurilor succesorale deținute de cel care se prezintă fără drept ca moștenitor.

În cadrul litigiului trebuie stabilite:

• vocația succesorală a reclamantului;
• acceptarea moștenirii;
• lipsa sau întinderea drepturilor pârâtului;
• bunurile care provin din succesiune;
• actele încheiate între timp cu terții;
• fructele și veniturile obținute;
• restituirile care trebuie realizate.

Exemple practice privind ordinea moștenitorilor

Greșeli frecvente privind persoanele care au drept la moștenire

• presupunerea că toate rudele moștenesc în același timp;
• includerea părinților și fraților alături de copii;
• omiterea soțului supraviețuitor separat în fapt;
• considerarea concubinului drept moștenitor legal;
• confundarea copilului vitreg cu un copil adoptat;
• omiterea copiilor din relații anterioare;
• acordarea unei cote mai mici copilului născut în afara căsătoriei;
• omiterea descendenților unui copil predecedat;
• aplicarea reprezentării în cazul bunicilor, unchilor sau verilor;
• presupunerea că vărul primar îl reprezintă pe părintele său decedat;
• ignorarea limitei gradului al patrulea pentru colateralii ordinari;
• împărțirea greșită între frații buni, consangvini și uterini;
• presupunerea că părinții sunt întotdeauna înlăturați prin testament;
• considerarea fraților ca moștenitori rezervatari;
• confundarea vocației legale cu rezerva succesorală;
• presupunerea că testamentul poate transmite partea altui coproprietar;
• considerarea neprezentării la notar drept renunțare;
• acceptarea unei declarații verbale ca renunțare valabilă;
• formularea unei renunțări „în favoarea” unei anumite persoane fără analiza efectelor;
• ignorarea acceptării tacite realizate înaintea renunțării;
• presupunerea că lipsa relațiilor de familie atrage nedemnitatea;
• omiterea legii aplicabile în funcție de data decesului;
• neclarificarea ordinii deceselor în succesiunile succesive;
• confundarea reprezentării cu transmiterea dreptului de opțiune;
• constatarea prematură a vacanței succesorale;
• începerea partajului înainte de stabilirea tuturor moștenitorilor;
• emiterea unor pretenții numai pe baza declarațiilor martorilor, fără acte de stare civilă;
• ignorarea unui litigiu privind filiația sau adopția;
• necontestarea la timp a unui certificat care omite un moștenitor;
• presupunerea că plata cheltuielilor ori îngrijirea defunctului mărește automat cota succesorală.

Checklist pentru stabilirea persoanelor care au drept la moștenire

Verificarea persoanei decedate

• Data exactă a decesului.
• Ultimul domiciliu.
• Starea civilă la data decesului.
• Existența unei căsătorii valabile.
• Existența unui divorț și data rămânerii sale definitive.
• Regimul matrimonial aplicabil.
• Eventualele căsătorii anterioare.
• Existența unui testament.

Soțul supraviețuitor

• Certificatul de căsătorie.
• Verificarea inexistenței unui divorț definitiv anterior decesului.
• Separarea părții proprii din bunurile comune.
• Stabilirea clasei de rude cu care vine în concurs.
• Calcularea cotei succesorale.
• Verificarea dreptului de abitație.
• Verificarea drepturilor asupra mobilierului și obiectelor gospodărești.

Descendenții

• Toți copiii defunctului.
• Copiii din căsătorii sau relații anterioare.
• Copiii născuți în afara căsătoriei.
• Copiii adoptați.
• Copiii decedați anterior.
• Descendenții copiilor predecedați.
• Copilul conceput și născut viu ulterior.
• Eventualele litigii privind filiația.

Părinții, frații și surorile

• Mama și tatăl defunctului.
• Frații și surorile bune.
• Frații și surorile consangvine.
• Frații și surorile uterine.
• Frații rezultați din adopție.
• Frații și surorile decedați anterior.
• Nepoții și strănepoții de frate ori soră.
• Aplicarea împărțirii pe linia maternă și paternă.

Rudele din clasele a III-a și a IV-a

• Bunicii și străbunicii.
• Gradul de rudenie al fiecărui ascendent.
• Unchii și mătușile.
• Verii primari.
• Frații și surorile bunicilor.
• Limita gradului al patrulea pentru rudele colaterale.
• Existența unor rude de grad mai apropiat.
• Inaplicabilitatea reprezentării în clasele a III-a și a IV-a.

Testamentul și moștenitorii rezervatari

• Testamentul în original.
• Data și forma testamentului.
• Existența unor testamente succesive.
• Eventuala revocare.
• Persoanele desemnate ca legatari.
• Bunurile cuprinse în testament.
• Soțul supraviețuitor.
• Descendenții.
• Părinții care vin efectiv la moștenire.
• Calcularea rezervelor succesorale.
• Stabilirea cotității disponibile.
• Donațiile care pot influența masa de calcul.

Acceptarea și renunțarea la moștenire

• Legea aplicabilă în raport cu data decesului.
• Termenul de opțiune succesorală.
• Declarațiile de acceptare expresă.
• Actele care pot reprezenta acceptare tacită.
• Declarațiile autentice de renunțare.
• Data fiecărei declarații sau operațiuni.
• Eventuala acceptare anterioară renunțării.
• Posibilitatea retractării renunțării.
• Reprezentarea succesorală a renunțătorului.

Cauzele de înlăturare de la moștenire

• Nedemnitatea de drept.
• O eventuală acțiune în declararea nedemnității.
• Dezmoștenirea directă sau indirectă.
• Neacceptarea moștenirii în termen.
• Renunțarea valabilă.
• Lipsa filiației sau a legăturii de rudenie dovedite.
• Nulitatea ori revocarea testamentului.
• Incapacitatea de a primi legatul.

Decese succesive

• Ordinea exactă a deceselor.
• Dacă succesibilul a supraviețuit defunctului.
• Dacă acesta acceptase moștenirea.
• Dacă dreptul de opțiune s-a transmis propriilor moștenitori.
• Persoanele care moștenesc fiecare autor succesoral.
• Separarea celor două sau mai multor mase succesorale.

Documentele necesare

• Certificatele de deces.
• Certificatele de naștere.
• Certificatele de căsătorie.
• Actele privind divorțul.
• Actele de adopție.
• Actele privind schimbarea numelui.
• Hotărârile privind filiația.
• Testamentele.
• Declarațiile de opțiune succesorală.
• Procurile autentice.
• Actele străine, traducerile și apostilele necesare.

Înainte de calcularea cotelor

• Identifică toate persoanele cu vocație succesorală.
• Elimină persoanele înlăturate de o clasă preferată.
• Aplică regula gradului de rudenie.
• Verifică reprezentarea succesorală.
• Verifică acceptarea fiecărui succesibil.
• Ține seama de renunțări și nedemnitate.
• Stabilește cota soțului supraviețuitor.
• Aplică testamentul și rezerva succesorală.
• Calculează cotele numai după finalizarea tuturor verificărilor.

Întrebări frecvente despre persoanele care au drept la moștenire

Cine moștenește dacă nu există testament?

Moștenesc soțul supraviețuitor și rudele defunctului, în ordinea claselor prevăzute de lege. Clasa mai apropiată le înlătură, ca regulă, pe cele următoare.

Care este prima clasă de moștenitori?

Prima clasă este formată din copiii defunctului și ceilalți descendenți ai acestuia.

Copiii îi înlătură pe părinții și frații defunctului?

Da. Dacă există descendenți care pot și doresc să moștenească, aceștia îi înlătură, ca regulă, pe părinți, frați, bunici și celelalte rude.

Soțul supraviețuitor este înlăturat de copii?

Nu. Soțul supraviețuitor vine în concurs cu descendenții și primește 1/4 din masa succesorală, iar descendenții împart restul de 3/4.

Soțul supraviețuitor moștenește întotdeauna?

Are vocație succesorală dacă la data decesului exista o căsătorie valabilă și nu intervenise un divorț definitiv.

Soțul separat în fapt are drept la moștenire?

Da, ca regulă. Separarea în fapt nu desface căsătoria și nu înlătură singură vocația succesorală.

Fostul soț are drept la moștenire?

Nu, dacă divorțul devenise definitiv înainte de deces.

Concubinul are drept la moștenire?

Nu potrivit moștenirii legale. Poate primi bunuri prin testament sau poate avea drepturi distincte de coproprietate ori creanțe față de succesiune.

Copiii din relații diferite au drepturi egale?

Da. Dacă filiația este stabilită legal, copiii au aceleași drepturi, indiferent de relația sau căsătoria din care provin.

Copilul născut în afara căsătoriei moștenește?

Da, dacă filiația față de defunct este stabilită legal.

Copilul adoptat are drept la moștenire?

Da, potrivit raporturilor de filiație și rudenie create prin adopție. Pentru adopțiile vechi trebuie verificat tipul adopției și legea aplicabilă.

Copilul vitreg moștenește părintele vitreg?

Nu automat. Este necesară adopția, existența unui testament sau un alt temei juridic.

Nepotul moștenește dacă părintele său este în viață?

Ca regulă, nu. Părintele, fiind rudă de grad mai apropiat, îl înlătură pe propriul copil.

Când poate nepotul să își reprezinte părintele?

Reprezentarea poate opera în cazul descendenților copiilor defunctului și al descendenților fraților sau surorilor, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Ce înseamnă împărțirea pe tulpini?

Fiecare ramură familială primește partea care i-ar fi revenit persoanei reprezentate, iar descendenții acelei ramuri împart între ei partea respectivă.

Părinții defunctului moștenesc dacă există copii?

Nu, ca regulă. Descendenții fac parte din prima clasă și îi înlătură pe părinți.

Părinții și frații pot moșteni împreună?

Da. Ei formează împreună clasa a II-a, iar partea acestei clase se împarte după reguli care depind de numărul părinților aflați în viață.

Frații sunt moștenitori rezervatari?

Nu. Ei pot fi înlăturați complet printr-un testament valabil.

Frații buni și frații vitregi primesc întotdeauna cote egale?

Nu. Dacă există frați buni, consangvini și uterini, partea colateralilor privilegiați se împarte pe linia maternă și pe linia paternă.

Nepotul de frate poate moșteni?

Da, în nume propriu sau prin reprezentare, în condițiile legii și în limita gradului de rudenie succesibil.

Bunicii moștenesc dacă există părinți?

Nu. Părinții fac parte din clasa a II-a și îi înlătură pe bunici, care aparțin clasei a III-a.

Bunicii împart pe linia maternă și paternă?

Nu automat. Ascendenții ordinari aflați în același grad împart în mod egal.

Unchii și mătușile pot moșteni?

Da, dacă nu există moștenitori care vin efectiv din primele trei clase.

Verii primari au drept la moștenire?

Da, ca rude colaterale de gradul al patrulea, dacă nu există rude eligibile de grad mai apropiat.

Copiii verilor primari moștenesc legal?

Nu. Ei sunt rude colaterale de gradul al cincilea, iar vocația legală a colateralilor este limitată la gradul al patrulea inclusiv.

Un văr îl reprezintă pe părintele său decedat?

Nu. Reprezentarea succesorală nu operează în clasa colateralilor ordinari.

Nașii, finii și prietenii apropiați moștenesc?

Nu legal. Ei pot primi bunuri prin testament, donație, contract sau alt temei juridic.

Nora sau ginerele moștenește de la socri?

Nu în temeiul moștenirii legale. Afinitatea nu creează vocație succesorală.

Ce se întâmplă dacă există testament?

Testamentul poate modifica împărțirea legală, dar trebuie să respecte rezerva soțului supraviețuitor, a descendenților și a părinților care vin efectiv la moștenire.

Cine sunt moștenitorii rezervatari?

Soțul supraviețuitor, descendenții și ascendenții privilegiați, respectiv părinții defunctului.

Cât reprezintă rezerva succesorală?

Rezerva fiecărui moștenitor rezervatar este jumătate din cota pe care ar fi primit-o ca moștenitor legal în absența liberalităților sau dezmoștenirii.

Poate un părinte să lase totul unui singur copil?

Poate favoriza un copil prin testament sau donații, dar trebuie respectată rezerva celorlalți descendenți care vin la moștenire.

Atunci când părintele care ar fi venit la moștenirea bunicilor nu mai este în viață, nepoții pot dobândi drepturi succesorale prin reprezentare, în condițiile prevăzute de lege. Regulile privind ordinea moștenitorilor, împărțirea cotelor și situațiile în care nepoții vin direct la moștenire sunt explicate în articolul despre succesiunea după bunici.

Poate fi lăsată întreaga avere concubinului?

Da, în lipsa moștenitorilor rezervatari. Dacă aceștia există, concubinul poate păstra numai partea care nu le încalcă rezerva, dacă reducțiunea este solicitată.

Ce este nedemnitatea succesorală?

Este sancțiunea prin care o persoană este înlăturată de la moștenire pentru fapte grave prevăzute de lege.

Lipsa de îngrijire a părintelui atrage nedemnitatea?

Nu automat. Nedemnitatea poate interveni numai pentru cauzele și în condițiile expres prevăzute de lege.

Copiii persoanei nedemne pot moșteni?

Da, dacă sunt îndeplinite condițiile reprezentării succesorale. Nedemnitatea părintelui nu se transmite copiilor.

Ce înseamnă renunțarea la moștenire?

Este declarația autentică prin care succesibilul refuză moștenirea. Acesta este considerat că nu a fost niciodată moștenitor.

Poate cineva renunța în favoarea fratelui sau copilului?

Renunțarea propriu-zisă nu permite alegerea beneficiarului. O transmitere către o persoană determinată poate reprezenta acceptarea urmată de donație ori cesiune.

Neprezentarea la notar înseamnă renunțare?

Nu automat. Renunțarea trebuie realizată în forma cerută de lege, cu excepția prezumțiilor speciale aplicabile în anumite condiții.

Ce se întâmplă dacă moștenirea nu este acceptată în termen?

Persoana poate pierde posibilitatea de a consolida titlul de moștenitor. Trebuie verificată existența acceptării exprese sau tacite realizate în termenul aplicabil.

Care este termenul de acceptare?

Pentru moștenirile deschise începând cu 1 octombrie 2011, termenul este, ca regulă, de un an. Pentru decesele anterioare trebuie verificată legea veche.

Plata înmormântării înseamnă acceptarea moștenirii?

Nu automat. Cheltuielile funerare și actele urgente de conservare nu reprezintă în toate situațiile acceptare tacită.

Ce se întâmplă dacă moștenitorul moare după defunct?

Dacă acceptase moștenirea, cota sa intră în propria succesiune. Dacă nu apucase să opteze, dreptul său de opțiune se transmite propriilor moștenitori.

Ce se întâmplă dacă nu poate fi stabilită ordinea deceselor?

Persoanele nu sunt considerate că s-au moștenit reciproc. Succesiunea fiecăreia se stabilește separat.

Cine primește moștenirea dacă nu există moștenitori?

Moștenirea vacantă revine unității administrativ-teritoriale competente, în condițiile Codului civil.

Poate apărea un moștenitor după constatarea vacanței?

Da. Persoana trebuie să dovedească vocația succesorală, acceptarea moștenirii și dreptul de a solicita restituirea bunurilor.

Cum se dovedește calitatea de moștenitor?

Prin acte de stare civilă, testament, declarații de opțiune succesorală și celelalte probe administrate în procedura notarială sau judiciară.

Martorii pot înlocui certificatele de stare civilă?

Nu. Martorii completează informațiile despre familie, dar filiația, căsătoria și rudenia trebuie dovedite prin actele corespunzătoare.

Ce se întâmplă dacă filiația este contestată?

Problema trebuie soluționată de instanță. Procedura succesorală poate fi suspendată până la clarificarea definitivă a filiației.

Certificatul de moștenitor poate fi contestat?

Da. Persoana vătămată poate solicita anularea totală sau parțială și stabilirea drepturilor succesorale corecte.

Stabilirea moștenitorilor înseamnă și împărțirea bunurilor?

Nu. Certificatul poate stabili cote de coproprietate, iar atribuirea concretă a bunurilor poate necesita un partaj succesoral.

Notă: Articolul are caracter informativ. Identitatea moștenitorilor, legea aplicabilă, acceptarea moștenirii, efectele testamentului și cotele succesorale trebuie stabilite în raport cu data decesului, actele de stare civilă și situația concretă a fiecărei familii.