Cotele succesorale explicate – cum se împarte moștenirea între moștenitori

Exemplu – Frate bun și copiii unui frate consangvin predecedat

Defunctul nu lasă soț sau părinți. Există un frate bun și doi copii ai unui frate consangvin predecedat.

Pe linia maternă participă numai fratele bun, care primește 1/2.

Pe linia paternă există două ramuri:

• fratele bun primește 1/4;
• ramura fratelui consangvin primește 1/4.

Cei doi copii ai fratelui consangvin împart partea ramurii și primesc câte 1/8.

Moștenitor	Cota finală
Fratele bun	3/4
Primul nepot de frate	1/8
Al doilea nepot de frate	1/8

Care sunt cotele bunicilor și străbunicilor?

Bunicii, străbunicii și ceilalți ascendenți ai defunctului, cu excepția părinților, formează clasa a III-a a moștenitorilor legali.

Ei vin la moștenire numai dacă nu există persoane care moștenesc efectiv din primele două clase:

• descendenți;
• părinți;
• frați și surori;
• descendenți eligibili ai fraților și surorilor.

Ascendenții ordinari vin în ordinea gradelor de rudenie. Ruda de grad mai apropiat îi înlătură pe ascendenții mai îndepărtați.

Cum se calculează gradul ascendenților?

Gradul de rudenie se stabilește după numărul nașterilor care despart persoana de defunct:

Ruda	Gradul de rudenie
Părinte	Gradul I
Bunic	Gradul al II-lea
Străbunic	Gradul al III-lea
Stră-străbunic	Gradul al IV-lea

Spre deosebire de colateralii ordinari, vocația ascendenților în linie dreaptă nu este limitată la gradul al patrulea. În practică, moștenirea revine însă mai întâi ascendentului aflat în gradul cel mai apropiat.

Cum împart bunicii moștenirea în lipsa soțului?

Dacă bunicii sunt rudele cele mai apropiate și nu există soț supraviețuitor, aceștia împart întreaga moștenire în mod egal.

Numărul bunicilor care vin la moștenire	Cota fiecăruia
Un bunic	1/1
Doi bunici	Câte 1/2
Trei bunici	Câte 1/3
Patru bunici	Câte 1/4

Se împarte moștenirea în jumătate pe linia maternă și paternă?

Nu. În cazul ascendenților ordinari nu se aplică împărțirea pe liniile maternă și paternă.

Ascendenții aflați în același grad împart egal, indiferent de ramura din care provin.

Cum se calculează cota bunicilor dacă există soț supraviețuitor?

Soțul primește 3/4, iar ascendenții ordinari împart împreună restul de 1/4.

Moștenitori	Cota soțului	Cota fiecărui bunic
Soț și un bunic	3/4	1/4
Soț și doi bunici	3/4	Câte 1/8
Soț și trei bunici	3/4	Câte 1/12
Soț și patru bunici	3/4	Câte 1/16

Ce se întâmplă dacă există un bunic și mai mulți străbunici?

Bunicul, fiind rudă de gradul al II-lea, îi înlătură pe toți străbunicii, care sunt rude de gradul al III-lea.

Ce se întâmplă dacă nu există niciun bunic?

Moștenirea poate reveni străbunicilor, dacă aceștia sunt ascendenții cei mai apropiați și nu există moștenitori din clasele anterioare.

Dacă sunt mai mulți străbunici aflați în același grad, aceștia împart egal.

Poate un descendent al bunicului să îl reprezinte?

Nu în cadrul clasei a III-a. Reprezentarea succesorală nu operează în favoarea ascendenților ordinari și nici a descendenților acestora în această calitate.

De exemplu, dacă un bunic a decedat, partea sa nu este preluată prin reprezentare de unchiul defunctului. Unchiul poate avea eventual vocație proprie în clasa a IV-a, dar numai dacă nu există ascendenți ordinari care vin la moștenire.

Care sunt cotele unchilor, mătușilor și verilor primari?

Colateralii ordinari formează clasa a IV-a și vin la moștenire numai dacă nu există persoane care moștenesc efectiv din primele trei clase.

Sunt colaterali ordinari eligibili rudele colaterale până la gradul al patrulea inclusiv, cu excepția fraților, surorilor și descendenților acestora, care aparțin clasei a II-a.

Ruda colaterală	Gradul de rudenie	Poate moșteni legal?
Unchiul sau mătușa	Gradul al III-lea	Da
Vărul primar	Gradul al IV-lea	Da
Fratele sau sora bunicului	Gradul al IV-lea	Da
Copilul vărului primar	Gradul al V-lea	Nu
Vărul de-al doilea	Grad mai îndepărtat decât al patrulea	Nu

Cum se calculează gradul de rudenie colaterală?

Se urcă de la defunct până la ascendentul comun și apoi se coboară până la ruda analizată, numărând fiecare naștere.

De exemplu:

• defunct – părinte – bunic – unchi: trei nașteri, gradul al III-lea;
• defunct – părinte – bunic – unchi – văr: patru nașteri, gradul al IV-lea;
• defunct – părinte – bunic – străbunic – fratele bunicului: patru nașteri, gradul al IV-lea.

Rudele mai apropiate le înlătură pe cele mai îndepărtate?

Da. Colateralii ordinari vin la moștenire în ordinea gradelor.

Cum împart unchii și mătușile în lipsa soțului?

Dacă sunt rudele cele mai apropiate și au același grad, împart întreaga moștenire în mod egal.

Numărul unchilor și mătușilor eligibili	Cota fiecăruia
Unul	1/1
Doi	Câte 1/2
Trei	Câte 1/3
Patru	Câte 1/4

Cum se calculează cotele dacă există soț?

Soțul supraviețuitor primește 3/4, iar colateralii ordinari aflați în gradul cel mai apropiat împart restul de 1/4.

Când moștenesc verii primari?

Verii primari pot moșteni numai dacă nu există colaterali ordinari de gradul al III-lea care vin efectiv la succesiune.

Cum împart verii primari și frații bunicilor?

Verii primari și frații ori surorile bunicilor sunt rude de gradul al IV-lea.

Dacă nu există rude colaterale de gradul al III-lea, toate rudele eligibile de gradul al IV-lea împart în mod egal, fără împărțire pe tulpini.

Se aplică reprezentarea succesorală în clasa a IV-a?

Nu. Copilul unui unchi predecedat nu îl reprezintă automat pe acesta.

Persoana poate moșteni numai în nume propriu dacă:

• se încadrează în limita gradului al patrulea;
• nu există colaterali ordinari de grad mai apropiat;
• îndeplinește condițiile generale pentru a moșteni.

Se aplică împărțirea pe liniile maternă și paternă?

Nu. Regula împărțirii pe linii este specifică situației colateralilor privilegiați cu legături de rudenie diferite.

Colateralii ordinari aflați în același grad împart egal, indiferent dacă provin din ramura maternă sau paternă.

Ce se întâmplă dacă o rudă de gradul al III-lea renunță?

Trebuie verificat dacă mai există alte rude de gradul al III-lea care vin la moștenire.

Dacă există, acestea împart între ele partea clasei a IV-a. Dacă niciuna nu vine efectiv la moștenire, pot fi chemate rudele de gradul al IV-lea.

Cum modifică renunțarea cotele succesorale?

Persoana care renunță valabil este considerată că nu a fost niciodată moștenitor.

Renunțătorul pierde:

• cota legală sau testamentară la care ar fi avut dreptul;
• rezerva succesorală;
• dreptul de a participa la împărțirea bunurilor în calitate de moștenitor;
• dreptul de a impune atribuirea unui bun succesoral;
• drepturile accesorii dependente de calitatea de moștenitor.

Partea sa profită persoanelor ale căror cote ar fi fost diminuate prin acceptarea moștenirii de către renunțător sau, dacă este cazul, permite chemarea unei clase ori a unui grad ulterior.

Ce se întâmplă dacă unul dintre doi copii renunță?

Dacă nu există soț, celălalt copil poate primi întreaga moștenire.

Ce se întâmplă dacă există soț și doi copii, iar unul renunță?

Soțul continuă să vină în concurs cu un descendent și primește 1/4. Copilul acceptant primește partea descendenților, de 3/4.

Moștenitor	Cota după renunțare
Soțul supraviețuitor	1/4
Copilul acceptant	3/4
Copilul renunțător	0

Copiii renunțătorului îl pot reprezenta?

Nu. Renunțătorul nu poate fi reprezentat succesoral.

Descendenții săi pot ajunge să moștenească în nume propriu numai dacă, după aplicarea regulii gradului și a celorlalte condiții, sunt ei înșiși chemați la succesiune.

Ce se întâmplă dacă renunță un părinte?

Calculul clasei a II-a se reface în funcție de persoanele care mai vin efectiv la moștenire.

Ce se întâmplă dacă renunță singurul frate?

Dacă părinții vin la moștenire, aceștia pot primi întreaga parte a clasei a II-a, deoarece nu mai există colaterali privilegiați eligibili.

Poate renunțătorul reveni asupra declarației?

Retractarea poate fi analizată numai în condițiile stricte prevăzute de lege, în interiorul termenului de opțiune și dacă moștenirea nu a fost deja acceptată de alți succesibili care ar fi beneficiat de renunțare.

Înaintea oricărei retractări trebuie verificat:

• termenul rămas;
• declarația înscrisă în registrul notarial;
• acceptările realizate de alte persoane;
• eventuala constatare a vacanței;
• actele încheiate între timp;
• drepturile terților de bună-credință.

Renunțarea scapă întotdeauna persoana de orice datorie?

Renunțătorul nu răspunde în calitate de moștenitor pentru pasivul succesoral.

Renunțarea nu înlătură însă:

• datoriile sale personale față de defunct;
• obligațiile asumate prin contracte proprii;
• răspunderea pentru bunuri succesorale însușite;
• obligația de restituire a sumelor retrase fără drept;
• eventuala răspundere pentru ascunderea ori sustragerea bunurilor.

Pentru procedură și efecte, consultă articolul despre renunțarea la moștenire.

Cum influențează nedemnitatea cotele?

Nedemnitatea succesorală înlătură de la moștenire persoana care a săvârșit una dintre faptele grave prevăzute expres de lege.

Nedemnul este înlăturat atât de la:

• moștenirea legală;
• moștenirea testamentară.

În calculul cotelor, persoana nedemnă este tratată ca și cum nu ar fi fost moștenitor, cu particularitățile reprezentării succesorale.

Care este diferența dintre nedemnitatea de drept și cea judiciară?

Nedemnitatea de drept	Nedemnitatea judiciară
Intervine pentru cazurile expres prevăzute de lege	Trebuie solicitată și declarată de instanță
Poate fi constatată de instanță sau notar în condițiile legii	Presupune introducerea acțiunii în termenul aplicabil
Privește fapte de gravitate extremă stabilite de lege	Privește fapte grave împotriva defunctului sau testamentului

Lipsa de îngrijire atrage automat nedemnitatea?

Nu. Relația familială dificilă, lipsa vizitelor, neplata voluntară a unor cheltuieli sau absența de la înmormântare nu constituie automat cauze de nedemnitate.

Nedemnitatea poate opera numai pentru situațiile expres prevăzute de lege și în condițiile procedurale aplicabile.

Descendenții nedemnului pot moșteni?

Da. Nedemnul poate fi reprezentat de descendenții săi în cazurile în care reprezentarea succesorală este permisă, chiar dacă acesta se află în viață la data deschiderii moștenirii.

Ce se întâmplă dacă există și soț supraviețuitor?

Copiii nedemnului răspund pentru fapta acestuia?

Nu. Nedemnitatea are caracter personal și nu se transmite descendenților.

Aceștia pot fi însă obligați, în limitele prevăzute de lege, să țină seama de bunurile primite de nedemn din moștenire înainte de restituire sau de anumite avantaje obținute prin acesta.

Poate defunctul înlătura efectele nedemnității?

Da, printr-o manifestare expresă realizată în forma prevăzută de lege.

Nu este suficientă, de regulă:

• simpla împăcare verbală;
• reluarea legăturilor familiale;
• tolerarea persoanei;
• iertarea dedusă numai din comportament;
• menținerea unui testament anterior faptei fără o declarație expresă relevantă.

Ce se întâmplă cu bunurile primite de nedemn?

Persoana nedemnă trebuie să restituie bunurile succesorale și, după caz, fructele sau valorile obținute.

Trebuie analizate:

• bunurile preluate;
• veniturile încasate;
• actele încheiate cu terții;
• buna sau reaua-credință;
• cheltuielile efectuate;
• drepturile descendenților reprezentanți;
• rectificarea certificatului ori a partajului.

Cum se calculează cotele dacă un succesibil moare după defunct?

Trebuie stabilită ordinea exactă a deceselor și dacă persoana care a supraviețuit defunctului și-a exercitat dreptul de opțiune succesorală.

Există trei situații principale:

1. succesibilul a acceptat moștenirea și apoi a decedat;
2. succesibilul a renunțat și apoi a decedat;
3. succesibilul a decedat fără să accepte sau să renunțe.

Ce se întâmplă dacă succesibilul acceptase moștenirea?

Cota dobândită intră în propria sa moștenire și este transmisă succesorilor lui.

Se aplică reprezentarea succesorală?

Nu. Dacă succesibilul a supraviețuit defunctului și a acceptat, nu este vorba despre reprezentarea sa la prima succesiune.

Au loc două transmisiuni succesive:

1. de la primul defunct la succesibilul acceptant;
2. de la succesibilul decedat ulterior la propriii săi moștenitori.

Ce se întâmplă dacă succesibilul renunțase?

Dacă renunțarea era valabilă, persoana nu dobândise cota succesorală. Prin urmare, în propria sa moștenire nu intră nicio parte din prima succesiune.

Ce se întâmplă dacă succesibilul nu apucase să opteze?

Dreptul său de opțiune succesorală se transmite propriilor moștenitori.

Aceștia pot exercita separat opțiunea pentru partea care le revine, în condițiile și termenul aplicabil.

Pot moștenitorii succesibilului să opteze diferit?

Da. Fiecare poate exercita separat dreptul transmis pentru partea sa.

Ce termen se aplică?

Trebuie verificate:

• data deschiderii primei moșteniri;
• data decesului succesibilului;
• termenul rămas din opțiunea inițială;
• termenul privind propria succesiune a succesibilului;
• actele de acceptare tacită ori expresă;
• eventualele prezumții aplicabile.

Calculul termenului trebuie făcut concret, deoarece simpla existență a celor două decese nu deschide automat un nou termen integral pentru prima succesiune.

Ce se întâmplă dacă persoanele au murit în același eveniment?

Pentru ca o persoană să moștenească, trebuie să fi supraviețuit defunctului.

Dacă nu se poate dovedi că una dintre persoane a supraviețuit celeilalte, acestea nu se moștenesc reciproc.

Ce documente sunt necesare pentru stabilirea ordinii deceselor?

• certificatele de deces;
• actele medicale;
• rapoartele medico-legale;
• actele privind accidentul;
• hotărârile judecătorești;
• declarațiile și celelalte probe privind momentul decesului;
• certificatele de moștenitor pentru fiecare succesiune.

Cum influențează testamentul cotele succesorale?

Testamentul permite unei persoane să stabilească cine va primi întregul patrimoniu, o fracție din acesta sau anumite bunuri, în limitele prevăzute de lege.

Prin testament, defunctul poate:

• institui un legatar universal;
• lăsa unei persoane o cotă de 1/2, 1/3 sau o altă fracție din moștenire;
• atribui un apartament, un teren sau un alt bun determinat;
• favoriza unul dintre moștenitorii legali;
• gratifica o persoană care nu este rudă;
• dezmoșteni direct sau indirect un moștenitor legal;
• impune anumite sarcini beneficiarului;
• dispune numai asupra unei părți din patrimoniu.

Testamentul nu înlătură automat toate regulile moștenirii legale. Înainte de aplicarea dispozițiilor sale trebuie verificat dacă există moștenitori rezervatari.

Ce este legatul universal?

Legatul universal conferă beneficiarului vocația de a primi întreaga moștenire, fără ca acesta să dobândească în mod necesar toate bunurile.

Dreptul său poate fi redus de:

• rezervele succesorale;
• datoriile și sarcinile moștenirii;
• alte legate valabile;
• bunurile care nu aparțineau defunctului;
• caducitatea ori revocarea unor dispoziții;
• cotitatea disponibilă specială aplicabilă soțului;
• acceptarea sau renunțarea beneficiarului.

Ce este legatul cu titlu universal?

Prin legatul cu titlu universal, beneficiarul primește o fracție din moștenire sau o categorie patrimonială determinată potrivit legii.

Exemple:

• 1/2 din moștenire;
• 1/3 din toate bunurile;
• o fracție dintr-o universalitate patrimonială;
• o parte determinată din activul și pasivul succesoral.

Ce este legatul particular?

Legatul particular privește unul sau mai multe bunuri ori drepturi individual determinate.

Poate testamentul stabili cote egale între persoane fără legături de rudenie?

Da. În lipsa moștenitorilor rezervatari, testatorul poate dispune liber de întregul patrimoniu.

De exemplu, poate lăsa:

• 1/2 unui prieten și 1/2 unei fundații;
• întreaga moștenire concubinului;
• câte 1/3 unor nepoți sau altor persoane;
• bunuri determinate unor beneficiari diferiți.

Ce se întâmplă dacă fracțiile din testament nu acoperă întreaga moștenire?

Partea asupra căreia defunctul nu a dispus se transmite potrivit regulilor moștenirii legale, dacă testamentul nu conduce la o altă interpretare.

Ce se întâmplă dacă există mai multe testamente?

Trebuie verificată compatibilitatea dispozițiilor și eventuala revocare totală sau parțială.

Un testament ulterior poate:

• revoca expres un testament anterior;
• modifica numai anumite cote;
• înlocui beneficiarul unui bun;
• menține dispozițiile care nu sunt incompatibile;
• fi el însuși revocat.

Ce se întâmplă dacă testamentul este nul?

Dacă testamentul este desființat integral, moștenirea se transmite potrivit unui testament anterior valabil sau potrivit regulilor moștenirii legale.

Dacă nulitatea privește numai o dispoziție, celelalte clauze pot continua să producă efecte dacă sunt independente.

Poate un testament să modifice numai cota unui moștenitor?

Da. Testatorul poate reduce partea legală a unei persoane sau o poate înlătura, în limitele rezervei succesorale.

Ce este dezmoștenirea directă?

Dezmoștenirea directă există atunci când testamentul declară expres înlăturarea unei persoane de la moștenire.

Exemple:

• „Îl dezmoștenesc pe fiul meu”;
• „Nu doresc ca soția mea să primească moștenirea”;
• „Fratele meu nu va avea niciun drept asupra patrimoniului”.

Dacă persoana este rezervatară, dezmoștenirea produce efecte numai asupra părții care depășește rezerva.

Ce este dezmoștenirea indirectă?

Dezmoștenirea indirectă apare atunci când defunctul atribuie întregul patrimoniu altor persoane, fără să declare expres înlăturarea moștenitorului legal.

Frații pot fi dezmoșteniți complet?

Da. Frații și surorile nu sunt moștenitori rezervatari.

Ei pot fi înlăturați integral prin:

• instituirea unui legatar universal;
• atribuirea întregului patrimoniu altor persoane;
• o clauză expresă de dezmoștenire;
• donații realizate în limitele legii.

Bunicii, unchii și verii sunt rezervatari?

Nu. Ascendenții ordinari și colateralii ordinari nu beneficiază de rezervă succesorală.

Defunctul îi poate înlătura integral prin testament sau liberalități valabile.

Ce este rezerva succesorală?

Rezerva succesorală este partea minimă din moștenire recunoscută de lege anumitor persoane, chiar împotriva voinței defunctului manifestate prin donații, legate sau dezmoșteniri.

Sunt moștenitori rezervatari:

• soțul supraviețuitor;
• descendenții;
• ascendenții privilegiați, respectiv părinții care vin efectiv la moștenire.

Nu sunt rezervatari:

• frații și surorile;
• descendenții fraților sau surorilor;
• bunicii și străbunicii;
• unchii și mătușile;
• verii primari;
• concubinul;
• afinii;
• prietenii ori alte persoane apropiate.

Cum se calculează rezerva fiecărui moștenitor?

Calculul pornește de la cota legală pe care persoana ar fi primit-o dacă nu ar fi existat liberalități sau dezmoșteniri.

Formula generală este:

Rezerva individuală = 1/2 × cota succesorală legală.

Care este rezerva descendenților dacă există soț?

Descendenții au împreună o cotă legală de 3/4. Rezerva colectivă a descendenților este jumătate din această cotă, respectiv 3/8.

Descendenți în concurs cu soțul	Cota legală individuală	Rezerva individuală
Un copil	3/4	3/8
Doi copii	Câte 3/8	Câte 3/16
Trei copii	Câte 1/4	Câte 1/8
Patru copii	Câte 3/16	Câte 3/32

Care este rezerva soțului supraviețuitor?

Rezerva soțului este jumătate din cota legală corespunzătoare clasei cu care acesta vine în concurs.

Concursul succesoral	Cota legală a soțului	Rezerva soțului
Cu descendenții	1/4	1/8
Cu părinți și colaterali privilegiați	1/3	1/6
Numai cu părinții	1/2	1/4
Numai cu colateralii privilegiați	1/2	1/4
Cu ascendenții sau colateralii ordinari	3/4	3/8
Fără alte rude care vin la moștenire	1/1	1/2

Care este rezerva părinților?

Părinții sunt rezervatari numai dacă vin efectiv la moștenire.

Rezerva fiecărui părinte este jumătate din cota legală care i-ar fi revenit în situația concretă.

Părinții mai au rezervă dacă există copii?

Nu. Descendenții îi înlătură pe părinți de la moștenire, astfel încât aceștia nu vin efectiv la succesiune și nu beneficiază de rezervă în acea situație.

Un moștenitor renunțător mai are rezervă?

Ca regulă, nu. Persoana care renunță este considerată că nu a fost moștenitor și nu poate solicita rezerva.

La calcularea rezervei nu sunt luați în considerare renunțătorii, cu excepția situației speciale a persoanelor obligate la raport în condițiile prevăzute de lege.

Rezerva înseamnă dreptul la o parte din fiecare bun?

Nu. Rezerva reprezintă o valoare succesorală protejată, nu dreptul automat la o fracție materială din fiecare casă, teren sau cont.

Reîntregirea poate conduce, în funcție de situație, la:

• reducerea unui legat;
• reducerea unei donații;
• restituirea unui bun;
• plata unui echivalent bănesc;
• modificarea cotelor înscrise în certificat;
• refacerea loturilor la partaj.

Ce este cotitatea disponibilă?

Cotitatea disponibilă este partea din moștenire care nu este rezervată prin lege și de care defunctul poate dispune prin donații și legate.

Formula generală este:

Cotitatea disponibilă = masa de calcul − rezerva succesorală totală.

Cât este cotitatea disponibilă dacă există un singur copil?

Copilul are o rezervă de 1/2, astfel încât defunctul poate dispune de cealaltă jumătate.

Componentă	Cotă
Rezerva copilului	1/2
Cotitatea disponibilă	1/2

Cât este cotitatea disponibilă dacă există mai mulți copii?

În lipsa soțului, descendenții au împreună o rezervă de 1/2, indiferent de numărul lor. Cealaltă jumătate reprezintă cotitatea disponibilă.

Cât este cotitatea disponibilă dacă există soț și descendenți?

Rezerva soțului este de 1/8, iar rezerva colectivă a descendenților este de 3/8. Rezerva totală este de 1/2, astfel încât și cotitatea disponibilă generală este de 1/2.

Cât este cotitatea disponibilă dacă există numai soț?

Soțul are o cotă legală de 1/1 și o rezervă de 1/2. Defunctul poate dispune de cealaltă jumătate.

Cât este cotitatea disponibilă dacă există soț, un părinte și un frate?

Soțul are o rezervă de 1/6, iar părintele o rezervă de 1/12. Fratele nu este rezervatar.

Rezerva totală este:

1/6 + 1/12 = 1/4.

Cotitatea disponibilă este:

1 − 1/4 = 3/4.

Cât este cotitatea disponibilă dacă există numai frați?

Frații nu sunt rezervatari. Dacă nu există soț, descendenți sau părinți care vin la moștenire, întregul patrimoniu poate constitui cotitate disponibilă.

Cotitatea disponibilă se calculează numai din bunurile rămase la deces?

Nu întotdeauna. Pentru stabilirea rezervei și a cotității disponibile se formează o masă de calcul care poate presupune:

1. determinarea activului brut existent la deces;
2. scăderea pasivului succesoral;
3. reunirea fictivă, în condițiile legii, a valorii donațiilor făcute de defunct.

Reunirea fictivă este o operațiune de calcul. Ea nu înseamnă că toate bunurile donate sunt automat readuse fizic în patrimoniu.

Poate defunctul dispune de cotitatea disponibilă în favoarea unui rezervatar?

Da. Un moștenitor rezervatar poate primi atât rezerva sa, cât și o parte sau întreaga cotitate disponibilă.

Poate fi împărțită cotitatea disponibilă între mai multe persoane?

Da. Testatorul poate atribui cotitatea disponibilă:

• unui singur beneficiar;
• mai multor beneficiari în cote egale;
• mai multor beneficiari în cote diferite;
• prin legate de bunuri determinate;
• unui rezervatar și unor persoane din afara familiei.

Ce limită există când soțul vine cu copii din altă relație?

Dacă soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu descendenți ai defunctului care nu sunt comuni celor doi soți, liberalitățile neraportabile făcute soțului sunt supuse unei cotități disponibile speciale.

Aceste liberalități nu pot depăși:

• 1/4 din întreaga moștenire;
• și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.

Cele două limite se aplică împreună. Va fi avută în vedere limita care conduce la valoarea mai mică.

Când se aplică această regulă?

Trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții:

• beneficiarul liberalității este soțul supraviețuitor;
• căsătoria exista la data decesului;
• soțul vine efectiv la moștenire;
• există cel puțin un descendent al defunctului care nu este comun celor doi soți;
• defunctul a făcut soțului o donație sau un legat neraportabil;
• liberalitatea depășește limitele speciale prevăzute de lege.

Se aplică dacă toți copiii sunt comuni?

Nu. Dacă toți descendenții defunctului sunt și copiii soțului supraviețuitor, limita specială nu se aplică.

Rămân aplicabile regulile generale privind:

• rezerva soțului;
• rezerva descendenților;
• cotitatea disponibilă generală;
• reducțiunea liberalităților excesive.

Se aplică dacă există atât copii comuni, cât și copii necomuni?

Da. Existența unui descendent necomun este suficientă pentru aplicarea protecției speciale, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții.

Se aplică asupra cotei legale de 1/4 a soțului?

Nu. Cota legală și rezerva soțului se calculează potrivit regulilor generale.

Limita specială privește liberalitățile neraportabile făcute soțului, precum:

• un legat universal;
• un legat cu titlu universal;
• un legat particular;
• o donație neraportabilă;
• mai multe liberalități care trebuie analizate împreună.

Cum se calculează în cazul unui singur copil necomun?

În concurs cu un copil, cotele legale sunt:

• soțul – 1/4;
• copilul – 3/4.

Rezervele sunt:

• soțul – 1/8;
• copilul – 3/8.

Cotitatea disponibilă generală este de 1/2, însă soțul poate beneficia prin liberalități neraportabile de cel mult 1/4.

Care ar fi calculul dacă acel copil ar fi comun?

Dacă este copil comun, soțului nu i se aplică limita specială.

Dacă soțul este instituit legatar universal:

• soțul păstrează rezerva de 1/8;
• poate beneficia de cotitatea disponibilă generală de 1/2;
• soțul poate ajunge la o cotă totală de 5/8;
• copilul comun păstrează rezerva de 3/8.

Situație	Cota maximă a soțului legatar universal	Cota copilului
Un copil comun	5/8	3/8
Un copil necomun	3/8	5/8

Ce se întâmplă cu diferența dintre cele două cotități?

Dacă defunctul nu a dispus prin liberalități de diferența dintre cotitatea disponibilă generală și cea specială, diferența revine descendenților.

În exemplul cu un singur copil necomun:

• cotitatea disponibilă generală este 1/2;
• cotitatea specială a soțului este 1/4;
• diferența este 1/4;
• această diferență revine copilului.

Poate diferența fi lăsată unei alte persoane?

Da, dacă sunt respectate rezervele și celelalte condiții legale. Limita specială îl privește pe soțul supraviețuitor, nu interzice în mod absolut liberalitățile către alte persoane din cotitatea disponibilă generală.

Ce se întâmplă dacă există mai mulți descendenți necomuni?

Trebuie verificată atât limita fixă de 1/4, cât și limita variabilă reprezentată de partea descendentului care primește cel mai puțin.

Calculul poate fi influențat de:

• numărul descendenților;
• împărțirea pe tulpini;
• existența copiilor comuni și necomuni;
• alte legate sau donații;
• renunțarea unor succesibili;
• raportul donațiilor;
• reducțiunea altor liberalități.

Se cumulează cotitatea specială cu cea generală?

Nu. Cotitatea disponibilă specială este cuprinsă în cotitatea disponibilă generală.

Soțul nu poate primi:

• întreaga cotitate disponibilă generală;
• și încă o cotitate specială suplimentară.

Limita specială restrânge partea din cotitatea disponibilă generală care poate fi atribuită soțului.

Ce se întâmplă dacă soțul a primit și donații în timpul vieții?

Donațiile neraportabile făcute soțului trebuie analizate împreună cu legatele de care beneficiază.

Pot fi necesare:

• identificarea tuturor donațiilor;
• stabilirea valorii lor;
• verificarea caracterului raportabil sau neraportabil;
• cumularea liberalităților relevante;
• aplicarea cotității disponibile speciale;
• reducerea părții care depășește limitele.

Se aplică limita specială concubinului?

Nu. Regula privește exclusiv soțul supraviețuitor.

Liberalitățile făcute concubinului sunt supuse regulilor generale privind rezerva și cotitatea disponibilă, fără aplicarea cotității speciale a soțului.

Se aplică limita fostului soț?

Nu. Persoana divorțată definitiv înainte de deces nu are calitatea de soț supraviețuitor.

Un legat în favoarea fostului soț trebuie analizat potrivit conținutului testamentului, efectelor divorțului asupra dispoziției și regulilor generale privind liberalitățile.

Cum influențează donațiile cotele succesorale?

Donațiile făcute de defunct în timpul vieții pot influența calculul final al drepturilor succesorale, chiar dacă bunurile donate nu se mai află în patrimoniul său la data decesului.

În funcție de situație, donația poate:

• rămâne definitiv în patrimoniul donatarului;
• fi luată în calcul numai pentru stabilirea rezervei și a cotității disponibile;
• fi supusă raportului donațiilor;
• fi redusă dacă încalcă rezerva succesorală;
• influența valoarea lotului primit de donatar la partaj;
• fi reținută în contul rezervei ori al cotității disponibile;
• fi contestată dacă există probleme privind valabilitatea actului.

Orice donație mărește cota donatarului?

Nu. Donația reprezintă un avantaj patrimonial distinct de cota succesorală legală.

Un copil care a primit anterior un bun poate:

• păstra donația și primi întreaga cotă legală, dacă donația este scutită de raport și nu încalcă rezerva altora;
• păstra donația, dar primi mai puțin la partaj prin raport;
• fi obligat să compenseze valoric ceilalți moștenitori;
• suporta reducțiunea părții care depășește cotitatea disponibilă;
• renunța la moștenire și păstra donația în limitele permise de lege.

Donația exclude donatarul de la moștenire?

Nu. Primirea unei donații nu echivalează cu renunțarea la moștenire și nu înlătură automat calitatea de moștenitor.

Pentru a stabili drepturile donatarului trebuie verificate:

• calitatea sa de moștenitor legal sau testamentar;
• acceptarea ori renunțarea la moștenire;
• scutirea de raport;
• rezerva succesorală;
• valoarea donației;
• existența altor liberalități;
• eventualele sarcini ale donației.

Contează cine a primit donația?

Da. Regimul diferă în funcție de beneficiar.

Beneficiarul donației	Posibile consecințe
Copil sau alt descendent	Poate exista obligația de raport și poate interveni reducțiunea
Soțul supraviețuitor	Poate exista obligația de raport, reducțiune și cotitate disponibilă specială
Părinte	Nu este obligat la raport, dar donația poate fi redusă dacă afectează rezervele
Frate sau soră	Nu este obligat la raport, dar donația poate fi supusă reducțiunii
Persoană fără legătură de rudenie	Nu datorează raport, dar liberalitatea poate fi redusă

Contează dacă donația are scutire de raport?

Da. Scutirea de raport arată că donatorul a dorit ca beneficiarul să păstreze avantajul donației peste ceea ce ar primi prin împărțirea egală a moștenirii.

Scutirea poate rezulta:

• din chiar contractul de donație;
• dintr-un act ulterior întocmit într-o formă permisă pentru liberalități;
• dintr-o dispoziție expresă și neechivocă a donatorului.

Ce se întâmplă cu o donație făcută unui copil unic?

Dacă la deces copilul este singurul moștenitor și nu există soț ori alți rezervatari, problema raportului nu apare, deoarece nu există o altă persoană îndreptățită la egalizare.

Donația poate rămâne relevantă pentru:

• identificarea patrimoniului dobândit anterior;
• eventuale sarcini ale actului;
• drepturile creditorilor;
• existența altor legate ori liberalități;
• partajul unei succesiuni ulterioare.

Ce se întâmplă dacă donația a fost făcută unui copil, dar acesta nu moștenește?

Dacă persoana renunță, este nedemnă ori nu vine efectiv la moștenire, obligația de raport trebuie analizată potrivit regulilor speciale.

Donația poate rămâne însă supusă:

• reunirii fictive pentru calculul rezervei;
• reducțiunii dacă este excesivă;
• unei obligații de raport prevăzute expres pentru cazul renunțării;
• unor acțiuni privind valabilitatea donației.

Donațiile către nepoți sunt întotdeauna raportabile?

Nu. Trebuie verificat dacă nepotul vine efectiv la moștenire în calitate de descendent și dacă sunt îndeplinite condițiile raportului.

O vânzare poate ascunde o donație?

Da, dacă prețul nu a fost plătit ori actul oneros ascunde în realitate intenția de gratificare.

Pot fi analizate:

• prețul menționat în contract;
• dovada plății;
• resursele cumpărătorului;
• diferența dintre preț și valoarea reală;
• păstrarea posesiei de către defunct;
• declarațiile părților;
• actele bancare;
• eventualele contraprestații reale.

Când este prezumată donația?

Înstrăinarea cu titlu oneros către un descendent, un părinte sau soțul supraviețuitor poate fi prezumată donație dacă a fost realizată:

• cu rezerva uzufructului;
• cu rezerva uzului;
• cu rezerva abitației;
• în schimbul întreținerii pe viață;
• în schimbul unei rente viagere.

Prezumția operează în condițiile legii și numai în favoarea rezervatarilor care nu au consimțit la înstrăinare.

Ce este raportul donațiilor?

Raportul donațiilor este mecanismul prin care anumite liberalități primite de soțul supraviețuitor sau de descendenți sunt luate în considerare la împărțirea moștenirii legale.

Scopul său este păstrarea echilibrului între moștenitorii care vin împreună la succesiune, atunci când defunctul nu a scutit donația de raport.

Raportul nu înseamnă automat:

• anularea donației;
• restituirea fizică obligatorie a bunului;
• pierderea calității de proprietar;
• reducerea cotei legale;
• încălcarea rezervei succesorale.

Cine poate fi obligat la raport?

Pot fi obligați la raport:

• soțul supraviețuitor;
• descendenții defunctului.

Ei trebuie să vină efectiv și împreună la moștenirea legală.

În lipsa unei dispoziții contrare a donatorului, obligația există numai dacă beneficiarul ar fi avut vocație concretă la moștenire și în ipoteza în care succesiunea s-ar fi deschis la data donației.

Părinții sunt obligați la raport?

Nu. Părinții nu fac parte dintre persoanele obligate legal la raportul donațiilor.

O donație primită de un părinte poate fi însă:

• reunită fictiv pentru calcularea rezervei;
• redusă dacă încalcă rezerva altor persoane;
• contestată pentru motive privind valabilitatea actului.

Frații și surorile datorează raport?

Nu. Frații, surorile și descendenții acestora nu sunt obligați la raport.

Soțul și copiii datorează întotdeauna raport?

Nu. Sunt necesare mai multe condiții:

• să fi primit o donație de la defunct;
• donația să nu fie scutită de raport;
• persoana să vină efectiv la moștenirea legală;
• soțul și descendenții să vină împreună sau să existe mai mulți descendenți îndreptățiți;
• beneficiarul să fi avut vocație concretă la momentul donației, dacă donatorul nu a dispus altfel.

Raportul operează în moștenirea testamentară?

Raportul este legat de participarea la moștenirea legală.

Dacă beneficiarul vine numai ca legatar, fără a participa și ca moștenitor legal, trebuie analizate regulile privind:

• imputarea liberalității;
• rezerva succesorală;
• cotitatea disponibilă;
• reducțiunea;
• conținutul testamentului și al donației.

Poate donatorul scuti expres de raport?

Da. Scutirea trebuie să rezulte suficient de clar din actul de donație ori dintr-o manifestare ulterioară realizată în forma cerută.

Ce donații nu sunt supuse raportului?

Nu sunt supuse raportului, în condițiile legii:

• donațiile făcute cu scutire de raport;
• donațiile deghizate sub forma unei înstrăinări cu titlu oneros, dacă nu se dovedește contrariul potrivit regulilor aplicabile;
• darurile obișnuite;
• donațiile remuneratorii;
• sumele neexcesive pentru întreținere;
• sumele neexcesive pentru formarea profesională;
• cheltuielile de nuntă neexcesive;
• fructele și veniturile produse de bunul donat, în limitele regulilor aplicabile.

Ce se întâmplă dacă donatarul renunță la moștenire?

Ca regulă, descendentul sau soțul care renunță nu mai datorează raport și poate păstra liberalitatea în limitele cotității disponibile.

Donatorul poate însă prevedea expres în contract că raportul va fi datorat chiar și în caz de renunțare.

Cine poate cere raportul?

Raportul poate fi solicitat de moștenitorii care sunt îndreptățiți să beneficieze de egalizarea donațiilor.

Cererea formulată de unul dintre ei profită și celorlalți moștenitori îndreptățiți, cu excepția celor care au renunțat expres la raport.

Se poate renunța la raport după deces?

Da. Moștenitorul îndreptățit poate renunța la beneficiul raportului, dacă sunt respectate condițiile generale de valabilitate.

Renunțarea trebuie diferențiată de:

• renunțarea la moștenire;
• scutirea de raport acordată de donator;
• neformularea temporară a unei cereri;
• tranzacția privind partajul;
• acceptarea unei compensații diferite.

Cum se realizează raportul?

Raportul se efectuează, ca regulă, prin echivalent.

Modalitățile principale sunt:

• raportul prin preluare;
• raportul prin imputație;
• raportul în bani.

Modalitate	Conținut
Preluare	Ceilalți moștenitori primesc din masa succesorală bunuri comparabile valoric
Imputație	Valoarea donației se scade din partea donatarului
În bani	Donatarul achită diferența necesară egalizării

Se poate impune restituirea în natură?

Ca regulă, nu. O clauză care impune obligatoriu raportul în natură este considerată nescrisă.

Donatarul poate alege raportul în natură dacă:

• este încă proprietarul bunului;
• bunul nu este grevat cu o sarcină reală;
• bunul nu a fost închiriat pentru o perioadă mai mare de trei ani;
• sunt îndeplinite celelalte condiții aplicabile.

Cum se evaluează bunul pentru raport?

La raportul prin echivalent se ia în considerare valoarea bunului la momentul judecății, dar starea bunului de la data donației.

Din valoare se scad sarcinile asumate prin donație, evaluate la momentul relevant.

Ce se întâmplă cu investițiile donatarului?

Îmbunătățirile realizate ulterior de donatar nu trebuie confundate cu valoarea bunului în starea în care a fost donat.

Pot fi analizate separat:

• construcțiile ridicate de donatar;
• modernizările;
• racordarea la utilități;
• schimbarea destinației;
• degradările imputabile;
• sporul de valoare rezultat exclusiv din piață.

Cum se evaluează bunul dacă a fost vândut?

Dacă donatarul a înstrăinat bunul înaintea cererii de raport, se ține seama de valoarea acestuia la data înstrăinării.

Ce se întâmplă dacă bunul a fost înlocuit?

Dacă bunul donat a fost înlocuit cu altul, poate fi avută în vedere valoarea bunului intrat în patrimoniul donatarului, potrivit regulilor aplicabile.

Cum se raportează o sumă de bani?

Suma donată este indexată în raport cu indicele inflației pentru perioada dintre intrarea ei în patrimoniul donatarului și realizarea raportului.

Raportul se face la notar sau în instanță?

Raportul poate fi realizat:

• prin acordul moștenitorilor în cadrul partajului voluntar;
• prin act notarial, dacă nu există litigiu;
• în cadrul procesului de partaj succesoral;
• prin stabilirea unei compensații convenționale între moștenitori.

Raportul și reducțiunea sunt același lucru?

Nu.

Raportul donațiilor	Reducțiunea liberalităților
Urmărește egalitatea între anumite categorii de moștenitori	Protejează rezerva succesorală
Privește donațiile fără scutire de raport	Privește donațiile și legatele excesive
Se aplică între soț și descendenți	Poate fi cerută de orice rezervatar îndreptățit
Poate opera chiar dacă rezerva nu este încălcată	Presupune o atingere adusă rezervei
Se realizează, ca regulă, prin echivalent	Poate produce ineficacitatea ori desființarea parțială a liberalității

Cum se stabilește masa de calcul a rezervei?

Masa folosită pentru rezerva succesorală și cotitatea disponibilă nu este întotdeauna identică cu bunurile rămase efectiv la deces.

Calculul se face în trei etape:

1. Se determină activul brut al moștenirii.
2. Se scade pasivul succesoral și se obține activul net.
3. Se reunesc fictiv, numai pentru calcul, donațiile relevante.

Ce cuprinde activul brut?

Activul brut poate include:

• imobilele existente la data decesului;
• bunurile mobile;
• sumele bancare;
• creanțele defunctului;
• participațiile societare;
• despăgubirile și drepturile patrimoniale;
• bunurile recuperabile de la terți;
• cota defunctului din bunurile comune.

Ce se scade din activul brut?

Se scade pasivul succesoral dovedit, precum:

• creditele;
• datoriile fiscale;
• împrumuturile;
• obligațiile contractuale;
• cheltuielile succesorale recunoscute;
• alte sarcini opozabile patrimoniului.

Ce înseamnă reunirea fictivă?

Reunirea fictivă înseamnă adăugarea valorii donațiilor la activul net numai pentru calcul.

Operațiunea nu produce automat:

• reîntoarcerea bunului în patrimoniu;
• anularea donației;
• pierderea dreptului donatarului;
• înscrierea bunului în certificatul de moștenitor;
• obligația de predare imediată.

Cum se evaluează donațiile pentru masa de calcul?

Se ia în considerare valoarea bunului la data deschiderii moștenirii, raportată la starea sa din momentul donației.

Se scad sarcinile asumate prin contractul de donație.

Ce se întâmplă dacă bunul donat a fost vândut?

Se ține seama de valoarea bunului la data înstrăinării, potrivit regulii aplicabile reunirii fictive.

Ce se întâmplă dacă bunul a pierit fortuit?

Dacă bunul donat sau bunul care l-a înlocuit a pierit fortuit, donația nu este supusă reunirii fictive în condițiile prevăzute de lege.

Sumele donate se indexează?

Da. Sumele de bani se indexează în raport cu inflația pentru perioada dintre intrarea lor în patrimoniul donatarului și deschiderea moștenirii.

Ce donații sunt excluse din masa de calcul?

Nu sunt avute în vedere, în condițiile legii:

• darurile obișnuite;
• donațiile remuneratorii;
• cheltuielile neexcesive de întreținere;
• cheltuielile neexcesive pentru formarea profesională;
• cheltuielile de nuntă neexcesive.

Ce este reducțiunea liberalităților excesive?

Reducțiunea este mecanismul prin care donațiile și legatele care încalcă rezerva succesorală sunt restrânse până la limita necesară reîntregirii rezervei.

Reducțiunea nu operează automat. Ea trebuie invocată de persoana îndreptățită.

Cine poate cere reducțiunea?

Reducțiunea poate fi cerută de:

• moștenitorii rezervatari;
• succesorii acestora;
• creditorii chirografari ai rezervatarilor, în condițiile legii.

Nu o pot cere în nume propriu:

• frații care nu sunt rezervatari;
• unchii ori verii;
• alte rude fără rezervă;
• persoane fără interes juridic;
• un rezervatar pentru partea de rezervă care aparține altui rezervatar.

Reducțiunea profită tuturor rezervatarilor?

Nu automat. În cazul mai multor rezervatari, reducțiunea operează numai în limita rezervei persoanei care a cerut-o și profită acesteia.

Reducțiunea poate fi făcută prin acord?

Da. Persoanele interesate pot conveni:

• valoarea masei de calcul;
• întinderea rezervelor;
• liberalitatea care trebuie redusă;
• restituirea unui bun;
• plata unui echivalent;
• refacerea cotelor;
• loturile care vor fi atribuite.

Când este necesară instanța?

În lipsa acordului, reducțiunea poate fi invocată:

• pe cale de acțiune;
• pe cale de excepție;
• în cadrul unui proces de partaj;
• într-un litigiu privind certificatul de moștenitor;
• într-un proces privind executarea legatului;
• într-un litigiu privind donația excesivă.

Care este termenul pentru acțiunea în reducțiune?

Dreptul material la acțiunea în reducțiune se prescrie, ca regulă, în termen de trei ani.

Termenul poate curge:

• de la data deschiderii moștenirii;
• de la data pierderii posesiei bunurilor care formează obiectul liberalității;
• de la data la care rezervatarul a cunoscut existența liberalității și caracterul său excesiv, dacă aceasta fusese necunoscută.

Excepția de reducțiune este imprescriptibilă extinctiv.

În ce ordine se reduc liberalitățile?

Ordinea legală este:

1. Se reduc mai întâi legatele.
2. Legatele se reduc simultan și proporțional, dacă testatorul nu a stabilit o preferință permisă.
3. Numai dacă reducerea legatelor nu este suficientă, se trece la donații.
4. Donațiile se reduc în ordine inversă, începând cu cea mai recentă.
5. Donațiile făcute în aceeași zi se reduc proporțional, dacă donatorul nu a stabilit o preferință.

Ce se întâmplă dacă beneficiarul donației recente este insolvabil?

Dacă donația care ar trebui redusă nu poate asigura reîntregirea din cauza insolvabilității beneficiarului, se poate trece la donația anterioară, potrivit regulilor aplicabile.

Reducțiunea anulează integral donația?

Nu. Donația este desființată numai în măsura necesară reîntregirii rezervei.

Reducțiunea se face în natură sau în bani?

Regula este întregirea rezervei în natură.

Reducțiunea se realizează prin echivalent în situații precum:

• donatarul a vândut bunul înainte de deschiderea moștenirii;
• donatarul a constituit drepturi reale asupra bunului;
• bunul a pierit dintr-o cauză imputabilă donatarului;
• legea permite păstrarea bunului cu regularizare valorică;
• părțile convin plata unui echivalent.

Ce se întâmplă dacă donatarul este și rezervatar?

Donatarul rezervatar poate păstra, în condițiile legii, partea liberalității care se impută asupra propriei sale rezerve și asupra cotității disponibile.

Trebuie analizate:

• cota legală a donatarului;
• rezerva sa;
• caracterul raportabil al donației;
• valoarea cotității disponibile;
• rezervele celorlalți;
• ordinea imputării liberalității.

Ce se întâmplă dacă bunul donat a fost închiriat sau ipotecat?

Drepturile terților trebuie analizate în raport cu data actelor, publicitatea realizată și buna-credință.

Reducțiunea poate conduce la:

• restituirea bunului liber sau grevat, după caz;
• plata unui echivalent de către donatar;
• menținerea unor drepturi reale opozabile;
• litigii distincte cu terții;
• rectificări de carte funciară.

Ce se întâmplă cu fructele bunului?

Beneficiarul poate păstra fructele părții excesive percepute până la data la care persoanele îndreptățite au cerut reducțiunea, în condițiile legii.

Ce se întâmplă dacă liberalitatea are ca obiect un uzufruct sau o rentă?

Pentru liberalitățile privind uzufructul, uzul, abitația, renta ori întreținerea viageră, rezervatarii pot avea opțiuni speciale.

Ei pot:

• executa liberalitatea în forma prevăzută;
• abandona proprietatea cotității disponibile în favoarea beneficiarului;
• solicita reducțiunea potrivit regulilor generale.

Dacă rezervatarii nu se înțeleg asupra opțiunii, se aplică reducțiunea potrivit dreptului comun.

Raportul și reducțiunea pot fi cerute în același proces?

Da. Într-un litigiu succesoral pot fi analizate împreună:

• masa succesorală;
• donațiile;
• raportul;
• rezerva;
• cotitatea disponibilă;
• reducțiunea;
• cotele finale;
• partajul bunurilor.

Ce documente sunt utile pentru donații și reducțiune?

• contractele de donație;
• extrasele de carte funciară;
• actele de vânzare ulterioară;
• actele privind sarcinile donației;
• extrasele bancare;
• documentele privind sumele transferate;
• rapoartele de evaluare;
• testamentele;
• actele de stare civilă;
• dovezile privind data descoperirii liberalității;
• documentele privind investițiile și degradările;
• certificatele de moștenitor existente.

Ce trebuie verificat înainte de calcul?

1. Cine sunt rezervatarii care vin efectiv la moștenire?
2. Care ar fi cota legală a fiecăruia?
3. Care este rezerva individuală?
4. Ce bunuri existau la deces?
5. Care este pasivul succesoral?
6. Ce donații au fost făcute?
7. Care donații sunt scutite de raport?
8. Cine este obligat la raport?
9. Care este valoarea actualizată a donațiilor?
10. Cotitatea disponibilă a fost depășită?
11. Care liberalitate trebuie redusă prima?
12. Acțiunea este formulată în termen?

Pentru analiza detaliată a protecției rezervatarilor, consultă articolul despre reducțiunea liberalităților excesive.

Cum sunt consemnate cotele în certificatul de moștenitor?

Certificatul de moștenitor consemnează rezultatul procedurii succesorale notariale și indică, în principal:

• identitatea defunctului;
• data deschiderii moștenirii;
• persoanele care au acceptat moștenirea;
• calitatea de moștenitor legal sau testamentar;
• bunurile și drepturile incluse în masa succesorală;
• cota care revine fiecărui moștenitor;
• eventualele legate și sarcini;
• declarațiile și constatările relevante pentru procedură.

Certificatul face dovada calității de moștenitor și a dreptului de proprietate asupra bunurilor cuprinse în masa succesorală, în cota stabilită pentru fiecare persoană.

Ce înseamnă formularea „cota de 1/2 din masa succesorală”?

Înseamnă că moștenitorul are un drept ideal asupra patrimoniului sau asupra bunurilor comune incluse în certificat.

Cota de 1/2 nu individualizează:

• jumătatea din stânga a unei case;
• anumite camere;
• o anumită parte fizică din curte;
• un teren ales unilateral;
• jumătate din fiecare cont luată separat;
• un anumit bun mobil.

Individualizarea se realizează prin partaj, vânzare ori un alt act juridic valabil.

Certificatul trebuie să indice fracții sau procente?

Cotele sunt indicate, de regulă, prin fracții. Acestea pot fi transformate în procente pentru o înțelegere mai ușoară.

Fracție	Procent
1/2	50%
1/3	33,33%
1/4	25%
3/4	75%
3/8	37,5%
1/8	12,5%
3/16	18,75%

Valoarea trecută în certificat este valoarea cotei?

Nu în mod necesar. Valoarea declarată ori folosită în procedura notarială poate avea relevanță fiscală și notarială, dar nu garantează prețul real al bunurilor la un partaj sau la o vânzare ulterioară.

Trebuie diferențiate:

• fracția succesorală;
• valoarea declarată în procedură;
• valoarea fiscală;
• valoarea de circulație;
• valoarea netă după scăderea datoriilor;
• prețul efectiv obținut la vânzare.

Notarul verifică mai întâi bunurile comune ale soților?

Da. Dacă defunctul era căsătorit și există bunuri dobândite în timpul căsătoriei, trebuie stabilit mai întâi ce parte aparținea defunctului și ce parte aparține soțului supraviețuitor.

În certificat trebuie inclusă numai:

• partea proprie a defunctului;
• cota sa din bunurile comune;
• drepturile patrimoniale care îi aparțineau la data decesului.

Partea proprie a soțului supraviețuitor nu este moștenită și nu se supune cotelor succesorale.

Ce se întâmplă dacă certificatul cuprinde numai o parte dintre bunuri?

Dacă ulterior sunt descoperite bunuri care aparțineau defunctului, procedura poate fi reluată pentru completarea masei succesorale.

Cu acordul tuturor moștenitorilor poate fi eliberat un certificat de moștenitor suplimentar pentru bunurile omise.

Certificatul suplimentar schimbă automat cotele?

Nu. Dacă nu apar moștenitori noi și nu există un alt motiv juridic de recalculare, bunurile suplimentare se transmit, de regulă, în aceleași cote.

Cotele pot necesita modificare dacă se descoperă:

• un moștenitor omis;
• un testament necunoscut;
• o renunțare ori acceptare relevantă;
• o eroare privind filiația;
• un motiv de nedemnitate;
• o hotărâre judecătorească privind drepturile succesorale;
• o donație sau liberalitate care impune reducțiunea.

Ce se întâmplă dacă unul dintre moștenitori nu este de acord cu certificatul suplimentar?

Notarul nu poate soluționa prin impunere un litigiu privind apartenența bunului, identitatea moștenitorilor ori întinderea cotelor.

În lipsa acordului poate fi necesară sesizarea instanței pentru:

• stabilirea bunurilor succesorale;
• stabilirea persoanelor îndreptățite;
• calcularea cotelor;
• anularea ori modificarea efectelor certificatului;
• partajul judiciar.

Pot fi îndreptate erorile materiale?

Da. Greșelile materiale și omisiunile care nu presupun soluționarea unui conflict de drepturi pot fi îndreptate prin procedura notarială aplicabilă.

Exemple:

• nume scris greșit;
• cifre inversate;
• număr cadastral transcris eronat;
• eroare evidentă de calcul;
• omisiune materială care nu schimbă fondul drepturilor.

Poate fi contestat certificatul de moștenitor?

Da. Persoana care se consideră vătămată poate cere instanței anularea totală sau parțială a certificatului și stabilirea drepturilor corecte.

Contestarea poate privi:

• omiterea unui copil;
• includerea unei persoane fără vocație succesorală;
• calcularea greșită a cotei soțului;
• nerecunoașterea reprezentării succesorale;
• omiterea unui testament;
• includerea unui bun care nu aparținea defunctului;
• încălcarea rezervei succesorale;
• acceptarea ori renunțarea;
• nedemnitatea;
• filiația contestată.

Certificatul încetează să producă efecte imediat ce este contestat?

Nu. Până la anularea sau modificarea sa prin modalitatea prevăzută de lege, certificatul continuă să dovedească drepturile consemnate.

Persoana interesată poate analiza necesitatea unor măsuri suplimentare, precum:

• notarea litigiului în cartea funciară;
• măsuri asigurătorii;
• oprirea unei vânzări iminente;
• informarea notarului sau a terților;
• solicitarea suspendării unor operațiuni, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.

Ce se întâmplă după anularea certificatului?

Drepturile sunt stabilite potrivit hotărârii definitive, iar notarul poate elibera certificatul corespunzător soluției judiciare.

Pot deveni necesare:

• rectificarea cărții funciare;
• recalcularea cotelor;
• restituirea unor bunuri ori sume;
• refacerea partajului;
• regularizarea veniturilor încasate;
• modificarea actelor încheiate anterior;
• analizarea drepturilor terților de bună-credință.

Certificatul de calitate de moștenitor stabilește și bunurile?

Nu. Certificatul de calitate de moștenitor poate constata persoanele îndreptățite, întinderea drepturilor și calitatea succesorală fără stabilirea completă a masei patrimoniale.

Pentru proprietatea asupra bunurilor trebuie continuată sau completată procedura succesorală.

Certificatul este necesar înainte de partaj?

Este foarte util și reprezintă calea obișnuită pentru clarificarea moștenitorilor și cotelor înaintea partajului voluntar.

Într-un proces, instanța poate însă soluționa împreună:

• calitatea de moștenitor;
• masa succesorală;
• cotele;
• donațiile și rezerva;
• creanțele;
• partajul efectiv.

Pentru efectele documentului, consultă articolul despre certificatul de moștenitor.

Ce legătură există între cotele succesorale și coproprietate?

După acceptarea moștenirii, mai mulți moștenitori pot deveni coproprietari asupra acelorași bunuri, fiecare în cota sa succesorală.

Ce drept are fiecare coproprietar?

Fiecare poate exercita drepturile corespunzătoare cotei sale, cu respectarea drepturilor celorlalți.

Poate avea dreptul:

• să folosească bunul fără schimbarea destinației;
• să participe la administrare;
• să primească partea sa din venituri;
• să solicite informații privind bunul;
• să conteste actele care îi încalcă drepturile;
• să înstrăineze propria cotă;
• să solicite partajul.

Poate moștenitorul cu cea mai mare cotă să folosească singur bunul?

Nu. O cotă majoritară nu transformă coproprietarul în proprietar exclusiv.

Persoana cu 3/4 nu poate, numai în temeiul cotei:

• interzice accesul coproprietarului cu 1/4;
• vinde întreaga proprietate;
• demola ori transforma substanțial bunul;
• păstra toate chiriile;
• considera că o anumită parte fizică îi aparține exclusiv;
• exclude definitiv partajul.

Cum se împart beneficiile bunului?

Beneficiile se distribuie proporțional cu cotele, dacă nu există o convenție valabilă diferită.

Pot fi împărțite:

• chiriile;
• arendele;
• recoltele și veniturile agricole;
• dobânzile sumelor comune;
• dividendele;
• despăgubirile privind bunul;
• prețul obținut din vânzare.

Cum se suportă sarcinile și cheltuielile?

Sarcinile legate de proprietatea comună sunt suportate, ca regulă, proporțional cu cotele.

Pot intra în această categorie:

• impozitul pe proprietate;
• asigurarea bunului;
• reparațiile necesare;
• cheltuielile de conservare;
• costurile cadastrale comune;
• anumite cheltuieli de administrare.

Consumul personal al unui moștenitor trebuie separat de cheltuielile proprietății.

Plata tuturor cheltuielilor mărește cota?

Nu. Cota rămâne cea stabilită prin succesiune.

Persoana poate dobândi o creanță împotriva celorlalți pentru partea plătită în locul lor.

Renovarea bunului mărește cota?

Nu automat. Lucrările pot genera o creanță sau pot influența atribuirea la partaj, dar nu modifică prin ele însele fracția succesorală.

Trebuie analizate:

• acordul celorlalți;
• natura necesară sau utilă a lucrării;
• costul dovedit;
• sporul actual de valoare;
• autorizațiile;
• folosirea exclusivă a bunului;
• eventualele degradări.

Poate un moștenitor locui singur în imobil?

Poate exista o folosință exclusivă tolerată sau convenită, însă aceasta nu îi conferă o cotă mai mare.

Dacă îi exclude pe ceilalți împotriva voinței lor, poate fi obligat la despăgubiri.

De când pot fi cerute despăgubiri pentru folosință exclusivă?

Momentul depinde de împrejurările concrete, inclusiv de:

• existența acordului inițial;
• retragerea acordului;
• notificarea transmisă;
• refuzul de acces;
• cererea de împărțire a folosinței;
• perioada pentru care pretenția nu este prescrisă.

Poate fi stabilit un mod temporar de folosință?

Da. Coproprietarii pot conveni cine și cum folosește bunul.

În lipsa acordului, instanța poate fi sesizată pentru stabilirea modului de folosință, fără încetarea proprietății comune.

Partajul de folosință modifică cotele?

Nu. El stabilește numai utilizarea temporară.

Cum se transformă cota succesorală într-un bun concret?

Transformarea se realizează prin partaj.

Partajul poate avea loc:

• prin acordul tuturor coproprietarilor;
• printr-o tranzacție încheiată în timpul procesului;
• prin hotărâre judecătorească;
• pentru toate bunurile;
• numai pentru o parte dintre bunuri.

Ieșirea din indiviziune poate fi cerută cât timp coproprietatea există, cu excepția situațiilor speciale în care partajul este temporar suspendat.

Ce este lotul de partaj?

Lotul este ansamblul bunurilor, drepturilor și eventualelor obligații atribuite unui coproprietar.

Lotul poate cuprinde:

• un imobil;
• mai multe terenuri;
• bunuri mobile;
• sume de bani;
• o creanță;
• participații societare;
• o combinație de bunuri și sultă.

Lotul trebuie să fie identic valoric cu fracția?

Pe cât posibil, da. Diferențele sunt compensate prin sultă ori prin regularizarea creanțelor dintre coproprietari.

Ce este sulta?

Sulta este suma plătită pentru egalizarea valorii loturilor cu fracțiile de proprietate.

Poate un moștenitor primi casa numai pentru că are cea mai mare cotă?

Nu automat. Cota este un criteriu important, dar instanța poate analiza și:

• posibilitatea împărțirii în natură;
• folosirea bunului;
• investițiile;
• domiciliul;
• nevoile locative;
• situația familială;
• posibilitatea plății sultei;
• poziția celorlalți moștenitori;
• existența altor bunuri.

Poate fi împărțită fizic o casă potrivit cotelor?

Numai dacă divizarea este posibilă tehnic, juridic și cadastral.

Trebuie analizate:

• intrările separate;
• structura clădirii;
• instalațiile;
• spațiile comune;
• autorizațiile necesare;
• posibilitatea intabulării distincte;
• costul lucrărilor;
• diminuarea valorii.

Ce se întâmplă dacă bunul nu poate fi împărțit?

Acesta poate fi:

• atribuit unui moștenitor cu plata sultei;
• atribuit mai multor moștenitori care acceptă să rămână coproprietari;
• vândut prin acord;
• vândut prin executor, în cadrul partajului judiciar.

Pot moștenitorii accepta o împărțire diferită de cote?

Ei pot conveni loturi diferite și compensații corespunzătoare, însă actul trebuie să reflecte clar natura juridică și economică a diferențelor.

Dacă un moștenitor primește intenționat mai mult fără obligație de compensare, pot apărea aspecte privind:

• liberalitatea între copartajanți;
• capacitatea și consimțământul;
• taxarea operațiunii;
• drepturile creditorilor;
• protecția minorilor;
• efectele într-o succesiune ulterioară.

Poate fi făcut un partaj parțial?

Da. Moștenitorii pot împărți numai anumite bunuri și pot păstra restul în coproprietate.

Donațiile și rezerva trebuie soluționate înainte de partaj?

Da, dacă influențează cotele ori valoarea cuvenită fiecăruia.

Ordinea logică este:

1. stabilirea masei succesorale;
2. identificarea moștenitorilor;
3. calcularea cotelor legale;
4. analizarea testamentului și donațiilor;
5. stabilirea rezervelor și reducțiunii;
6. raportarea donațiilor;
7. regularizarea creanțelor;
8. formarea loturilor.

Pentru procedura completă, consultă articolul despre partajul moștenirii.

Cum se vinde un bun atunci când există mai mulți moștenitori?

Modalitatea de vânzare depinde de obiectul actului:

• întregul bun comun;
• cota ideală a unui moștenitor;
• un bun atribuit deja prin partaj;
• drepturile succesorale asupra întregii moșteniri;
• un bun supus unor reguli speciale.

Poate un singur moștenitor vinde întreaga casă?

Nu. Un coproprietar nu poate transmite valabil cotele celorlalți fără acord, mandat sau alt temei juridic.

Pentru vânzarea întregii case trebuie să participe:

• toți coproprietarii;
• sau reprezentanții lor cu procuri suficiente;
• eventualele persoane ale căror drepturi trebuie stinse ori clarificate;
• creditorul ipotecar, dacă operațiunea necesită acordul său.

Poate vinde propria cotă?

Da, ca regulă. Moștenitorul poate înstrăina fracția ideală pe care o deține.

Cumpărătorul dobândește:

• calitatea de coproprietar;
• drepturile corespunzătoare cotei;
• obligația de a respecta drepturile celorlalți;
• dreptul de a participa la administrare;
• dreptul de a cere partajul.

Este necesar acordul celorlalți pentru vânzarea cotei?

Nu ca regulă generală a coproprietății. Pot exista însă drepturi de preempțiune, interdicții, proceduri speciale sau condiții legale aplicabile anumitor bunuri.

Trebuie verificat în special dacă bunul este:

• teren agricol extravilan;
• bun afectat de un drept de preempțiune;
• grevat de ipotecă ori sechestru;
• supus unei interdicții de înstrăinare;
• parte din patrimoniul unui minor;
• obiectul unui litigiu notat;
• afectat de o promisiune de vânzare.

Este avantajoasă cumpărarea unei cote?

Achiziția unei cote poate implica riscuri semnificative.

Cumpărătorul trebuie să verifice:

• certificatul de moștenitor;
• cota exactă;
• existența tuturor coproprietarilor;
• folosința actuală;
• litigiile;
• valoarea reală a întregului bun;
• posibilitatea împărțirii în natură;
• costul probabil al partajului;
• ipotecile și sechestrele;
• creanțele dintre coproprietari.

Poate un moștenitor promite vânzarea întregului bun?

El nu se poate obliga valabil pentru drepturile celorlalți fără mandat sau participarea lor.

O promisiune semnată numai de un coproprietar trebuie analizată pentru a stabili dacă privește:

• numai cota sa;
• întregul bun sub condiția dobândirii ulterioare;
• un bun care urmează să îi fie atribuit la partaj;
• o obligație imposibil de executat fără acordul celorlalți;
• eventuale despăgubiri datorate cumpărătorului.

Ce se întâmplă dacă toți moștenitorii vând bunul?

Prețul net se distribuie potrivit cotelor, după plata sumelor care trebuie scăzute.

Pot fi deduse:

• soldul creditului ipotecar;
• costurile vânzării;
• impozitele și taxele;
• cheltuielile de conservare recunoscute;
• creanțele stabilite între coproprietari;
• datoriile succesorale plătite din preț.

Poate fi vândut bunul dacă un moștenitor se opune?

Nu prin vânzare voluntară a întregului bun.

Ceilalți pot însă solicita partajul. Dacă bunul este indivizibil, instanța poate analiza:

• atribuirea lui unuia dintre coproprietari;
• plata sultei;
• vânzarea prin bună învoială într-un termen stabilit;
• vânzarea prin executor judecătoresc.

Moștenitorul poate cumpăra el însuși bunul?

Da. Într-o vânzare amiabilă, moștenitorul poate cumpăra cotele celorlalți. În cadrul licitației poate participa dacă îndeplinește condițiile procedurii.

Se poate vinde înainte de eliberarea certificatului?

Trebuie diferențiată vânzarea unui bun individual de cesiunea ori vânzarea drepturilor succesorale.

În lipsa clarificării moștenitorilor și cotelor, vânzarea unui bun concret poate prezenta riscuri privind:

• titlul vânzătorului;
• identitatea tuturor moștenitorilor;
• acceptarea moștenirii;
• existența testamentului;
• bunurile care aparțineau defunctului;
• publicitatea imobiliară;
• posibilitatea autentificării actului.

Cum se raportează datoriile la cotele succesorale?

Cotele arată nu numai participarea la activul succesoral, ci și proporția în care moștenitorii universali sau cu titlu universal suportă, ca regulă, datoriile și sarcinile moștenirii.

Sub regimul actualului Cod civil, răspunderea se realizează:

• numai cu bunurile din patrimoniul succesoral;
• proporțional cu cota fiecărui moștenitor;
• cu respectarea garanțiilor și a naturii fiecărei obligații;
• sub rezerva excepțiilor prevăzute de lege.

Datoriile modifică fracția succesorală?

Nu, ca regulă. Ele reduc valoarea netă corespunzătoare fracției.

Moștenitorii plătesc din bunurile lor personale?

Pentru moștenirile supuse actualului Cod civil, regula este limitarea răspunderii la bunurile patrimoniului succesoral.

Trebuie verificată separat situația succesiunilor deschise înainte de 1 octombrie 2011, pentru care pot fi aplicabile reguli anterioare.

Ce persoane suportă pasivul?

Pasivul revine, în principal:

• moștenitorilor legali;
• legatarilor universali;
• legatarilor cu titlu universal.

Legatarul particular nu suportă, ca regulă, întregul pasiv succesoral numai pentru că primește un bun determinat, dar pot exista situații speciale, sarcini ale legatului sau drepturi reale care afectează bunul.

Soțul și copiii plătesc proporțional cu cotele?

Da, ca regulă.

Ce se întâmplă dacă un moștenitor plătește întreaga datorie?

Persoana care a suportat peste partea sa poate avea drept de regres împotriva celorlalți.

Pentru recuperare trebuie dovedite:

• existența datoriei succesorale;
• plata efectivă;
• suma achitată;
• cota fiecărui moștenitor;
• eventualele dobânzi și costuri;
• lipsa unei convenții prin care și-a asumat întreaga datorie.

Plata datoriei mărește cota celui care a achitat?

Nu. Aceasta creează o creanță, nu o cotă succesorală suplimentară.

Creanța poate fi valorificată prin:

• plată directă;
• compensare cu sulta;
• atribuirea unui lot valoric mai mare;
• reținerea unei sume din prețul vânzării;
• obligarea celorlalți prin hotărâre.

Ce se întâmplă dacă datoria este garantată cu ipotecă?

Ipoteca urmează bunul și nu dispare prin succesiune ori prin simpla stabilire a cotelor.

Trebuie verificate:

• soldul creditului;
• rangul ipotecii;
• debitorii obligați contractual;
• asigurarea creditului;
• eventualele restanțe;
• începerea executării silite;
• valoarea netă a imobilului;
• acordul băncii pentru preluarea datoriei.

Cota soțului se calculează înainte sau după credit?

Fracția se stabilește potrivit legii. Pentru valoarea economică se ia în considerare pasivul.

Moștenitorii pot conveni ca unul să suporte întreaga datorie?

În raporturile dintre ei, da, dacă înțelegerea este valabilă și suficient de clară.

Acordul lor nu modifică automat raportul cu creditorul.

Partajul stinge datoriile?

Nu. Partajul împarte bunurile și regularizează raporturile interne, dar nu înlătură drepturile creditorilor.

După partaj:

• creditorul poate urmări bunul ipotecat;
• garanțiile pot continua să producă efecte;
• moștenitorii pot avea obligații de regres;
• loturile pot fi afectate de sarcini;
• prețul vânzării poate fi distribuit creditorilor înaintea moștenitorilor.

Ce se întâmplă dacă datoria depășește valoarea bunurilor?

Acceptarea moștenirii trebuie analizată în raport cu întregul activ și pasiv.

Pentru regimul actual, moștenitorul nu ar trebui să confunde:

• valoarea nominală a datoriilor;
• limita patrimoniului succesoral;
• bunurile proprii;
• garanțiile reale;
• costurile executării;
• eventualele datorii personale asumate separat.

Datoriile personale ale unui moștenitor reduc cotele celorlalți?

Nu. Datoria personală nu devine pasiv succesoral.

Creditorul personal poate urmări, în condițiile legii:

• cota debitorului;
• bunurile atribuite acestuia;
• sumele care îi revin;
• veniturile sale proprii.

Nu poate transforma cotele celorlalți moștenitori în garanții pentru datoria personală a debitorului.

Ce se întâmplă cu cheltuielile de înmormântare?

Cheltuielile funerare rezonabile pot fi analizate ca sarcini ale moștenirii.

Persoana care le-a suportat trebuie să dovedească:

• natura cheltuielilor;
• suma efectiv plătită;
• caracterul rezonabil;
• ajutorul de deces primit;
• partea neacoperită din fonduri proprii.

Ce se întâmplă cu impozitele și reparațiile după deces?

Acestea nu sunt datorii personale ale defunctului în toate situațiile, dar pot deveni sarcini ori creanțe legate de administrarea patrimoniului comun.

Trebuie diferențiate:

• impozitele scadente înainte de deces;
• impozitele proprietății comune după deces;
• reparațiile urgente;
• consumul personal al ocupantului;
• investițiile neaprobate;
• cheltuielile efectuate în interesul tuturor.

Ce documente sunt necesare pentru calculul pasivului?

• contractele de credit;
• extrasele de sold;
• contractele de ipotecă;
• titlurile executorii;
• actele de executare silită;
• deciziile fiscale;
• contractele de împrumut;
• facturile;
• chitanțele;
• extrasele bancare;
• dovezile plăților făcute de moștenitori;
• actele privind ajutorul de deces;
• documentele privind asigurările.

Pentru detalii, consultă articolele despre moștenirea datoriilor și succesiunea unui credit bancar.

Exemple complete de calcul al cotelor succesorale

Exemplele următoare pornesc de la ipoteze simplificate și urmăresc ordinea corectă a operațiunilor:

1. se stabilește patrimoniul care aparținea defunctului;
2. se scad datoriile și sarcinile relevante;
3. se identifică moștenitorii care vin efectiv la succesiune;
4. se calculează cota soțului supraviețuitor;
5. se împarte restul între rude;
6. se analizează testamentul, donațiile și rezerva;
7. se regularizează creanțele și se realizează partajul.

Greșeli frecvente în calcularea cotelor succesorale

• să aplici cotele asupra tuturor bunurilor familiei, fără separarea patrimoniului defunctului;
• să incluzi în moștenire partea proprie a soțului supraviețuitor din bunurile comune;
• să presupui automat că fiecare soț deținea jumătate, fără verificarea regimului matrimonial și a contribuției;
• să calculezi cotele asupra activului brut, fără analiza datoriilor succesorale;
• să consideri că soțul supraviețuitor primește întotdeauna jumătate;
• să aplici cota de 1/2 a soțului în concurs cu bunicii, unchii sau verii, deși în această situație cota sa este de 3/4;
• să tratezi soțul ca pe încă un copil la împărțirea moștenirii;
• să împarți direct între copii fără să stabilești mai întâi cota soțului;
• să presupui că soțul moștenește automat întreaga avere;
• să ignori existența unei hotărâri definitive de divorț;
• să consideri că separarea în fapt înlătură drepturile soțului;
• să confunzi cota succesorală a soțului cu partea sa proprie din comunitatea de bunuri;
• să ignori dreptul special de abitație al soțului, atunci când sunt îndeplinite condițiile legale;
• să presupui că primul copil născut primește mai mult;
• să diferențiezi copiii după sex, vârstă sau situația lor financiară;
• să acorzi cote diferite copiilor din relații diferite;
• să ignori un copil născut în afara căsătoriei cu filiația stabilită legal;
• să tratezi copilul adoptat ca având automat drepturi mai reduse;
• să incluzi o persoană ca descendent înainte de stabilirea filiației;
• să confunzi reprezentarea succesorală cu transmiterea moștenirii prin două decese succesive;
• să împarți egal între un copil și fiecare nepot venit prin reprezentare;
• să ignori împărțirea pe tulpini;
• să presupui că numărul nepoților dintr-o ramură mărește partea acelei ramuri;
• să permiți reprezentarea unei persoane care a renunțat la moștenire;
• să ignori posibilitatea reprezentării persoanei nedemne;
• să confunzi predecesul, renunțarea și nedemnitatea;
• să presupui că lipsa relațiilor de familie atrage nedemnitatea;
• să consideri că părinții și frații împart întotdeauna în mod egal;
• să uiți că partea părintelui diferă după cum vine unul sau vin ambii părinți;
• să împarți partea clasei a II-a fără să scazi mai întâi cota soțului;
• să tratezi frații buni, consangvini și uterini ca având întotdeauna cote egale;
• să ignori împărțirea pe liniile paternă și maternă între colateralii privilegiați;
• să aplici împărțirea pe linii bunicilor, unchilor sau verilor;
• să permiți reprezentarea unui bunic, unchi sau văr în afara cazurilor prevăzute de lege;
• să chemi verii primari la moștenire deși există un unchi sau o mătușă eligibilă;
• să incluzi rude colaterale dincolo de gradul al patrulea;
• să presupui că fiecare ramură maternă și paternă primește automat jumătate în clasa a IV-a;
• să consideri că renunțarea se face în favoarea unui moștenitor ales;
• să presupui că renunțătorul își păstrează rezerva succesorală;
• să ignori acceptările tacite realizate înaintea declarației de renunțare;
• să presupui că moștenitorii succesibilului decedat primesc direct bunurile primului defunct;
• să nu stabilești ordinea exactă a deceselor;
• să presupui supraviețuirea unei persoane atunci când aceasta nu poate fi dovedită;
• să ignori existența unui testament;
• să consideri că testamentul poate înlătura în orice situație soțul, copiii sau părinții;
• să confunzi cota legală cu rezerva succesorală;
• să calculezi aceeași rezervă pentru toți moștenitorii;
• să consideri că frații, bunicii, unchii sau verii sunt rezervatari;
• să calculezi rezerva părinților deși aceștia sunt înlăturați de descendenți;
• să confunzi rezerva individuală cu rezerva colectivă;
• să presupui că rezerva conferă dreptul automat asupra unui bun ales;
• să calculezi cotitatea disponibilă numai din bunurile rămase la deces;
• să omiți donațiile relevante din masa de calcul;
• să adaugi donațiile la activ fără scăderea prealabilă a pasivului;
• să confunzi reunirea fictivă cu readucerea fizică a tuturor donațiilor;
• să ignori indexarea sumelor donate;
• să evaluezi donația exclusiv la prețul istoric din contract;
• să consideri că scutirea de raport înlătură și reducțiunea;
• să confunzi raportul donațiilor cu reducțiunea liberalităților;
• să pretinzi raportul de la părinți, frați sau alte persoane care nu sunt obligate legal;
• să presupui că orice descendent datorează raport indiferent dacă vine efectiv la moștenire;
• să consideri că raportul anulează donația;
• să ignori clauza prin care donația a fost scutită de raport;
• să denumești o liberalitate importantă „dar obișnuit” fără analiza proporționalității;
• să ignori caracterul posibil gratuit al unei vânzări simulate;
• să presupui că orice vânzare către un copil reprezintă automat o donație;
• să ignori cotitatea disponibilă specială aplicabilă soțului în concurs cu descendenți necomuni;
• să cumulezi cotitatea disponibilă specială cu cea generală;
• să aplici automat limita de 1/4 fără verificarea părții descendentului care a primit cel mai puțin;
• să presupui că reducțiunea operează din oficiu;
• să consideri că cererea formulată de un rezervatar profită automat tuturor;
• să ignori termenul acțiunii în reducțiune;
• să reduci donațiile înaintea legatelor;
• să reduci mai întâi donația cea mai veche;
• să desființezi integral o donație deși numai o parte este excesivă;
• să confunzi certificatul de moștenitor cu partajul bunurilor;
• să presupui că o cotă de 1/2 reprezintă jumătatea fizică din fiecare bun;
• să consideri definitivă și incontestabilă orice cotă înscrisă în certificat;
• să omiți bunurile descoperite după eliberarea certificatului;
• să încerci emiterea unui certificat suplimentar în lipsa acordului asupra bunului;
• să confunzi o eroare juridică privind cota cu o simplă eroare materială;
• să folosești valoarea din certificatul de moștenitor ca preț actual sigur;
• să consideri că plata impozitelor sau renovarea mărește cota succesorală;
• să permiți coproprietarului majoritar să îi excludă pe ceilalți;
• să distribui chiriile ori prețul vânzării în mod egal, deși cotele sunt diferite;
• să ignori cheltuielile și creanțele dintre moștenitori;
• să atribui un bun fără calcularea sultei;
• să presupui că titularul cotei celei mai mari primește obligatoriu casa;
• să vinzi întregul bun prin semnătura unui singur coproprietar;
• să confunzi vânzarea cotei ideale cu vânzarea unei porțiuni fizice;
• să împarți prețul brut fără plata ipotecilor și a costurilor vânzării;
• să consideri că datoriile schimbă fracțiile succesorale;
• să presupui că plata integrală a creditului mărește cota celui care a plătit;
• să ignori dreptul de regres al moștenitorului care a suportat peste partea sa;
• să presupui că înțelegerea moștenitorilor privind creditul obligă automat banca;
• să aplici actualul Cod civil unei moșteniri deschise înainte de intrarea sa în vigoare, fără verificarea normelor tranzitorii.

Checklist pentru calcularea corectă a cotelor succesorale

Data decesului și legea aplicabilă

• Verifică data exactă a decesului.
• Stabilește dacă moștenirea s-a deschis înainte sau după 1 octombrie 2011.
• Identifică legea succesorală aplicabilă.
• Verifică eventualele elemente internaționale ale moștenirii.
• Stabilește ultimul domiciliu al defunctului.

Starea civilă a defunctului

• Obține certificatul de căsătorie.
• Verifică existența unui divorț.
• Stabilește data rămânerii definitive a divorțului.
• Verifică eventualele căsătorii anterioare.
• Identifică regimul matrimonial.
• Obține convenția matrimonială, dacă există.
• Clarifică bunurile proprii ale fiecărui soț.
• Stabilește cota defunctului din bunurile comune.

Identificarea descendenților

• Identifică toți copiii defunctului.
• Verifică actele de naștere.
• Include copiii din toate relațiile.
• Verifică filiația copiilor născuți în afara căsătoriei.
• Analizează adopțiile și efectele lor.
• Identifică descendenții copiilor predecedați.
• Verifică descendenții persoanelor nedemne.
• Stabilește dacă reprezentarea succesorală este aplicabilă.
• Împarte partea descendenților pe tulpini, când este cazul.

Identificarea clasei a II-a

• Verifică dacă părinții defunctului sunt în viață.
• Clarifică filiația față de fiecare părinte.
• Identifică frații și surorile.
• Separă frații buni, consangvini și uterini.
• Identifică descendenții fraților și surorilor predecedate ori nedemne.
• Verifică dacă există un singur părinte sau ambii.
• Calculează separat partea părinților și partea colateralilor privilegiați.
• Aplică împărțirea pe linii atunci când există frați cu legături diferite.
• Aplică împărțirea pe tulpini pentru descendenții fraților și surorilor.

Ascendenții și colateralii ordinari

• Identifică bunicii și străbunicii.
• Stabilește gradul fiecărui ascendent.
• Aplică prioritatea gradului mai apropiat.
• Nu împărți partea ascendenților pe linii maternă și paternă.
• Identifică unchii și mătușile.
• Identifică verii primari și frații bunicilor.
• Calculează gradul colateral.
• Exclude rudele colaterale dincolo de gradul al patrulea.
• Nu aplica reprezentarea succesorală în clasa a IV-a.

Opțiunea succesorală

• Verifică cine a acceptat expres.
• Analizează actele de acceptare tacită.
• Verifică declarațiile de renunțare.
• Stabilește dacă renunțarea a fost precedată de o acceptare.
• Verifică termenul de opțiune succesorală.
• Identifică succesibilii decedați înainte de exercitarea opțiunii.
• Stabilește cui s-a transmis dreptul lor de opțiune.
• Nu aplica reprezentarea renunțătorului.
• Verifică retractarea unei renunțări, dacă este invocată.

Nedemnitatea succesorală

• Verifică existența unei cauze prevăzute expres de lege.
• Diferențiază nedemnitatea de drept de cea judiciară.
• Verifică hotărârile penale sau civile relevante.
• Respectă termenul acțiunii, dacă este necesară declararea judiciară.
• Identifică descendenții persoanei nedemne.
• Aplică reprezentarea în condițiile legii.
• Verifică eventuala înlăturare expresă a efectelor nedemnității de către defunct.

Patrimoniul succesoral

• Întocmește lista bunurilor proprii ale defunctului.
• Stabilește cota defunctului din bunurile comune.
• Identifică imobilele.
• Verifică extrasele de carte funciară.
• Identifică autoturismele și bunurile mobile valoroase.
• Solicită situația conturilor bancare.
• Verifică părțile sociale și acțiunile.
• Identifică creanțele defunctului.
• Verifică bunurile aflate în străinătate.
• Exclude bunurile aparținând altor persoane.
• Include bunurile omise din certificatul inițial.

Datoriile și sarcinile

• Obține soldurile creditelor.
• Verifică ipotecile.
• Identifică datoriile fiscale.
• Verifică împrumuturile primite de defunct.
• Centralizează obligațiile contractuale.
• Identifică executările silite.
• Verifică asigurările asociate creditelor.
• Stabilește cheltuielile funerare neacoperite.
• Identifică moștenitorii care au plătit pasivul din fonduri proprii.
• Calculează activul net.

Testamentele

• Verifică registrele notariale relevante.
• Identifică toate testamentele.
• Stabilește ordinea lor cronologică.
• Verifică eventualele revocări.
• Analizează forma testamentului.
• Verifică discernământul testatorului, dacă este contestat.
• Identifică legatarii universali.
• Identifică legatarii cu titlu universal.
• Identifică legatarii particulari.
• Clarifică bunurile și fracțiile lăsate.
• Analizează dezmoștenirile.

Rezerva și cotitatea disponibilă

• Identifică rezervatarii care vin efectiv la moștenire.
• Calculează cota legală a fiecăruia.
• Împarte cota legală la doi pentru stabilirea rezervei.
• Calculează rezerva individuală.
• Calculează rezerva totală.
• Stabilește cotitatea disponibilă generală.
• Verifică existența descendenților necomuni cu soțul.
• Calculează cotitatea disponibilă specială.
• Compară limita de 1/4 cu partea descendentului care a primit cel mai puțin.
• Nu cumula cotitatea specială cu cea generală.

Donațiile

• Identifică toate contractele de donație.
• Verifică donațiile indirecte și deghizate.
• Solicită actele bancare privind transferurile de bani.
• Verifică scutirea de raport.
• Identifică donatarii obligați la raport.
• Verifică vocația lor succesorală la data donației.
• Stabilește starea bunului la data donației.
• Determină valoarea relevantă la data calculului.
• Indexează sumele de bani potrivit regulilor aplicabile.
• Separă investițiile donatarului.
• Verifică înstrăinarea ori pieirea bunului donat.

Raportul și reducțiunea

• Diferențiază raportul de reducțiune.
• Stabilește masa de calcul a rezervei.
• Scade pasivul înaintea reunirii fictive.
• Reunește fictiv donațiile relevante.
• Verifică dacă liberalitățile depășesc cotitatea disponibilă.
• Identifică rezervatarul care solicită reducțiunea.
• Verifică termenul acțiunii.
• Redu mai întâi legatele.
• Redu donațiile începând cu cea mai recentă.
• Stabilește dacă reducțiunea se realizează în natură sau prin echivalent.
• Calculează partea pe care donatarul rezervatar o poate păstra.

Certificatul de moștenitor

• Verifică identitatea tuturor persoanelor înscrise.
• Verifică fracțiile indicate.
• Compară fracțiile cu situația familială reală.
• Verifică masa succesorală consemnată.
• Identifică bunurile omise.
• Verifică existența unui certificat suplimentar.
• Diferențiază certificatul de moștenitor de certificatul de calitate.
• Verifică eventualele erori materiale.
• Analizează necesitatea contestării cotelor.
• Notează litigiul în registrele de publicitate, dacă este necesar.

Coproprietatea și partajul

• Transformă fracțiile în valori actuale.
• Identifică bunurile folosite exclusiv.
• Centralizează veniturile produse de bunuri.
• Centralizează impozitele și cheltuielile comune.
• Identifică investițiile și reparațiile.
• Separă cotele de creanțele dintre moștenitori.
• Verifică posibilitatea împărțirii în natură.
• Stabilește valorile loturilor.
• Calculează sultele.
• Verifică posibilitatea reală de plată.
• Analizează vânzarea dacă atribuirea nu este posibilă.

Verificarea finală a calculului

• Adună toate fracțiile.
• Verifică dacă totalul este egal cu 1.
• Verifică dacă soțul a fost calculat înaintea rudelor.
• Verifică dacă partea fiecărei clase a fost respectată.
• Verifică împărțirea pe tulpini.
• Verifică împărțirea pe linii.
• Compară fracțiile cu valorile economice.
• Scade datoriile și regularizează creanțele.
• Verifică rezervele după includerea donațiilor.
• Corelează rezultatul cu certificatul și actele de partaj.

Întrebări frecvente despre cotele succesorale

Ce este o cotă succesorală?

Este fracția ideală din patrimoniul succesoral care revine unui moștenitor legal sau testamentar.

Cotele se calculează din toate bunurile familiei?

Nu. Ele se aplică numai patrimoniului care aparținea defunctului, după separarea drepturilor altor persoane.

Partea soțului din bunurile comune intră în moștenire?

Nu. În succesiune intră numai partea care aparținea defunctului.

Soțul supraviețuitor primește întotdeauna jumătate?

Nu. Cota sa poate fi de 1/4, 1/3, 1/2, 3/4 sau întreaga moștenire, în funcție de rudele cu care vine în concurs.

Ce cotă primește soțul dacă există copii?

Soțul primește 1/4, iar descendenții împart 3/4.

Ce cotă primește soțul dacă există părinți și frați?

Dacă vin atât părinți, cât și frați ori descendenții acestora, soțul primește 1/3.

Ce cotă primește soțul dacă există numai părinții?

Soțul primește 1/2, iar părinții împart cealaltă jumătate.

Ce cotă primește soțul dacă există numai frați?

Soțul primește 1/2, iar frații, surorile ori descendenții acestora împart restul.

Ce cotă primește soțul cu bunicii sau unchii?

Soțul primește 3/4, iar rudele din clasa a III-a sau a IV-a împart 1/4.

Când primește soțul întreaga moștenire?

Când nu există alte persoane care vin efectiv la moștenirea legală și nu există dispoziții testamentare care produc efecte.

Separarea în fapt înlătură drepturile soțului?

Nu. Este relevant dacă raportul juridic de căsătorie exista la data decesului.

Copiii împart întotdeauna egal?

Copiii aflați în aceeași poziție succesorală împart egal. Împărțirea poate fi pe tulpini dacă intervin descendenții unui copil predecedat sau nedemn.

Copiii din relații diferite au aceleași cote?

Da, dacă filiația față de defunct este stabilită legal.

Copilul născut în afara căsătoriei moștenește?

Da, în aceleași condiții ca un copil născut în căsătorie, dacă filiația este stabilită.

Copilul adoptat are drepturi succesorale?

Da, potrivit efectelor adopției și legii aplicabile acesteia.

Ce este reprezentarea succesorală?

Este mecanismul prin care descendenții urcă în locul autorului lor și împart partea ramurii acestuia, în cazurile prevăzute de lege.

Ce înseamnă împărțirea pe tulpini?

Fiecare ramură primește partea care i-ar fi revenit persoanei reprezentate, iar descendenții împart între ei partea ramurii.

Renunțătorul poate fi reprezentat?

Nu. Descendenții săi pot moșteni numai în nume propriu dacă ajung ei înșiși la gradul chemat la moștenire.

Persoana nedemnă poate fi reprezentată?

Da, de descendenții săi, în cazurile în care reprezentarea este permisă.

Părinții și frații împart egal?

Nu. Dacă vine un singur părinte, acesta primește 1/4 din partea clasei a II-a, iar colateralii privilegiați 3/4. Dacă vin ambii părinți, categoriile primesc câte 1/2.

Frații buni și frații vitregi au aceleași cote?

Nu întotdeauna. Dacă există legături de rudenie diferite, partea colateralilor privilegiați se împarte pe liniile paternă și maternă.

Fratele bun de ce poate primi mai mult?

Pentru că participă atât la linia paternă, cât și la linia maternă.

Nepoții de frate pot moșteni?

Da, în condițiile legii, inclusiv prin reprezentarea fratelui sau surorii predecedate ori nedemne.

Bunicii împart pe liniile maternă și paternă?

Nu. Bunicii aflați în același grad împart egal.

Unchii îi înlătură pe verii primari?

Da. Unchii și mătușile sunt rude de gradul al III-lea, iar verii primari de gradul al IV-lea.

Verii de-al doilea moștenesc legal?

Nu, deoarece rudele colaterale pot moșteni legal numai până la gradul al patrulea inclusiv.

Renunțarea poate fi făcută în favoarea unui frate?

Nu ca renunțare propriu-zisă. Efectele renunțării sunt stabilite de lege, nu de alegerea renunțătorului.

Renunțătorul își păstrează rezerva?

Nu. Persoana este considerată că nu a fost niciodată moștenitor.

Ce se întâmplă dacă succesibilul moare după defunct?

Dacă acceptase, cota intră în propria sa moștenire. Dacă nu își exercitase opțiunea, dreptul de opțiune se transmite propriilor moștenitori.

Ce se întâmplă dacă nu se poate stabili ordinea deceselor?

Persoanele nu se moștenesc reciproc dacă supraviețuirea uneia față de cealaltă nu poate fi dovedită.

Testamentul poate modifica cotele?

Da, în limitele rezervei succesorale și ale celorlalte reguli privind liberalitățile.

Cine sunt moștenitorii rezervatari?

Soțul supraviețuitor, descendenții și părinții care vin efectiv la moștenire.

Frații sunt rezervatari?

Nu. Ei pot fi înlăturați complet prin testament.

Bunicii sunt rezervatari?

Nu. Ascendenții ordinari nu beneficiază de rezervă succesorală.

Cât reprezintă rezerva succesorală?

Rezerva fiecărei persoane este jumătate din cota legală pe care ar fi primit-o în situația concretă.

Rezerva înseamnă jumătate din întreaga moștenire pentru fiecare copil?

Nu. Se înjumătățește cota legală individuală a fiecărui copil.

Ce este cotitatea disponibilă?

Este partea care rămâne după scăderea rezervelor și de care defunctul putea dispune prin donații și legate.

Soțul poate primi întreaga cotitate disponibilă dacă există un copil din altă relație?

Nu întotdeauna. Liberalitățile neraportabile făcute soțului sunt limitate la 1/4 și la partea descendentului care a primit cel mai puțin.

Limita specială se aplică dacă toți copiii sunt comuni?

Nu. În această situație se aplică regulile generale ale rezervei și cotității disponibile.

Donațiile făcute înainte de deces mai contează?

Da. Ele pot fi relevante pentru raport, reunirea fictivă și reducțiunea liberalităților excesive.

Ce este raportul donațiilor?

Este mecanismul de egalizare a anumitor donații între soțul supraviețuitor și descendenții care vin împreună la moștenirea legală.

Orice donație este raportabilă?

Nu. Trebuie verificate beneficiarul, scutirea de raport, caracterul donației și poziția succesorală a donatarului.

Scutirea de raport protejează donația de reducțiune?

Nu. Donația poate fi redusă dacă afectează rezerva altor moștenitori.

Raportul presupune restituirea fizică a bunului?

Nu ca regulă. Raportul se realizează în principal prin echivalent.

Ce este reunirea fictivă?

Este adăugarea valorii donațiilor la activul net numai pentru calcularea rezervei și cotității disponibile.

Ce este reducțiunea liberalităților excesive?

Este restrângerea donațiilor și legatelor care încalcă rezerva succesorală.

Reducțiunea se aplică automat?

Nu. Trebuie invocată de persoana îndreptățită.

În ce ordine se reduc liberalitățile?

Mai întâi se reduc legatele, apoi donațiile, începând cu donația cea mai recentă.

Certificatul de moștenitor stabilește cotele?

Da. El dovedește calitatea de moștenitor și cotele înscrise până la anularea ori modificarea sa.

Certificatul împarte fizic bunurile?

Nu, dacă stabilește numai cote ideale. Pentru atribuirea concretă este necesar partajul.

Poate fi modificat certificatul?

Da, prin procedurile notariale permise sau prin hotărâre judecătorească, în funcție de natura problemei.

Ce se întâmplă cu bunurile omise?

Ele pot fi incluse într-un certificat suplimentar ori într-o procedură judiciară.

O cotă de 1/2 înseamnă jumătate din casă?

Înseamnă jumătate ideală din dreptul de proprietate, nu o porțiune fizică determinată.

Moștenitorul cu cea mai mare cotă poate exclude ceilalți?

Nu. Fiecare coproprietar are drepturi care trebuie respectate.

Plata impozitelor mărește cota?

Nu. Poate genera o creanță împotriva celorlalți coproprietari.

Renovarea casei mărește cota?

Nu automat. Poate genera o creanță sau poate influența atribuirea la partaj.

Cum se transformă cota într-un bun concret?

Prin partaj voluntar sau judiciar.

Ce este sulta?

Este suma plătită pentru compensarea diferenței dintre valoarea bunului primit și valoarea cotei cuvenite.

Poate un moștenitor vinde întreaga casă?

Nu fără acordul ori reprezentarea valabilă a celorlalți coproprietari.

Poate vinde propria cotă?

Da, cu respectarea eventualelor reguli speciale aplicabile bunului.

Cum se împarte prețul vânzării?

Prețul net se distribuie potrivit cotelor, după plata datoriilor, ipotecilor și costurilor relevante.

Datoriile schimbă cotele?

Nu ca regulă. Ele reduc valoarea economică netă a patrimoniului.

Plata întregii datorii mărește cota celui care a plătit?

Nu. Acesta poate dobândi o creanță împotriva celorlalți.

Moștenitorii răspund cu bunurile proprii?

Pentru moștenirile supuse actualului Cod civil, regula este răspunderea cu bunurile din patrimoniul succesoral, proporțional cu cota. Succesiunile mai vechi trebuie analizate separat.

Înțelegerea moștenitorilor privind creditul obligă banca?

Nu automat. Modificarea raportului contractual poate necesita acordul creditorului.

Cine stabilește cotele dacă există conflict?

Instanța poate stabili moștenitorii, masa succesorală și cotele și poate dispune ulterior partajul.

Concluzie

Cotele succesorale nu pot fi stabilite corect numai prin numărarea rudelor. Calculul presupune identificarea patrimoniului defunctului, separarea drepturilor soțului asupra bunurilor comune, verificarea claselor și gradelor de rudenie, aplicarea reprezentării, analizarea renunțărilor, testamentelor, donațiilor și datoriilor.

Soțul supraviețuitor are o cotă proprie, calculată înaintea împărțirii dintre rude. Copiii aflați în aceeași poziție au drepturi egale, dar reprezentarea poate determina împărțirea pe tulpini. Pentru părinți și frați există reguli speciale, iar frații cu legături diferite pot împărți pe liniile paternă și maternă.

Atunci când părintele care ar fi venit la moștenirea bunicilor nu mai este în viață, nepoții pot dobândi drepturi succesorale prin reprezentare, în condițiile prevăzute de lege. Regulile privind ordinea moștenitorilor, împărțirea cotelor și situațiile în care nepoții vin direct la moștenire sunt explicate în articolul despre succesiunea după bunici.

Testamentul poate modifica împărțirea, dar nu poate încălca rezerva soțului, a descendenților sau a părinților care vin efectiv la moștenire. Donațiile trebuie analizate distinct sub aspectul raportului, reunirii fictive și reducțiunii.

Fracția stabilită prin certificat nu reprezintă automat un bun concret. Moștenitorii rămân coproprietari până la partaj, iar datoriile, cheltuielile și creanțele dintre ei trebuie regularizate separat.

Notă: Articolul are caracter informativ. Cotele concrete depind de data decesului, actele de stare civilă, regimul matrimonial, opțiunile succesorale, testamente, donații, datorii și celelalte împrejurări ale fiecărei succesiuni.