Moștenirea datoriilor – ce obligații se transmit și în ce limite răspund moștenitorii

Ce înseamnă moștenirea datoriilor

Prin deces se transmite patrimoniul persoanei, nu numai lista bunurilor sale. Patrimoniul include drepturile și obligațiile patrimoniale care nu se sting prin moarte.

Succesiunea poate cuprinde:

• case, terenuri și apartamente;
• autovehicule și alte bunuri mobile;
• conturi, depozite și numerar;
• părți sociale și acțiuni;
• creanțe împotriva altor persoane;
• credite și împrumuturi neachitate;
• obligații fiscale;
• ipoteci, gajuri și alte garanții;
• procese și executări silite în curs;
• obligații contractuale care continuă după deces.

Valoarea economică a moștenirii se stabilește prin compararea activului cu pasivul. O succesiune care conține un imobil valoros poate avea un activ net redus dacă bunul este grevat de o ipotecă importantă.

Stabilirea bunurilor, moștenitorilor și obligațiilor se realizează în cadrul dezbaterii succesiunii.

Care este diferența dintre datorii, sarcini și obligații personale

Care este baza legală

Regulile principale se găsesc în Codul civil, în materia opțiunii succesorale, efectelor acceptării și plății pasivului moștenirii.

Sunt importante în special:

• termenul pentru acceptarea sau renunțarea la moștenire;
• acceptarea expresă și acceptarea tacită;
• efectele acceptării asupra patrimoniului succesoral;
• renunțarea și efectele sale;
• plata datoriilor și sarcinilor moștenirii;
• drepturile creditorilor înainte și după partaj;
• regularizarea dintre moștenitori;
• situația bunurilor afectate unor garanții.

Executarea silită după deces este reglementată separat de Codul de procedură civilă. Procedura depinde de momentul decesului, existența acceptării și identificarea persoanelor care reprezintă patrimoniul succesoral.

Cine răspunde pentru datoriile moștenirii

Răspund pentru pasiv, în condițiile legii:

• moștenitorii legali care acceptă;
• legatarii universali;
• legatarii cu titlu universal;
• persoanele care au o obligație contractuală proprie;
• bunurile asupra cărora au fost constituite garanții reale.

Persoana care nu acceptă moștenirea nu devine moștenitor definitiv. Persoana care renunță valabil este considerată că nu a fost niciodată moștenitor.

Creditorul trebuie să dovedească:

• existența creanței;
• valoarea datoriei;
• scadența;
• persoana obligată;
• eventualele garanții;
• plățile deja efectuate;
• faptul că dreptul său nu este prescris.

Moștenitorii răspund cu bunurile proprii?

Pentru succesiunile supuse actualului Cod civil, răspunderea moștenitorului universal sau cu titlu universal este limitată la bunurile din patrimoniul succesoral.

În această calitate, creditorul defunctului nu poate urmări automat:

• salariul personal al moștenitorului;
• economiile deținute înainte de deces;
• locuința sa proprie;
• autoturismul său;
• bunurile dobândite din alte surse;
• veniturile soțului moștenitorului.

Când pot fi urmărite bunurile proprii

Bunurile personale pot deveni urmărite dacă există un alt temei juridic:

• moștenitorul este codebitor solidar;
• a garantat personal datoria;
• a ipotecat un bun propriu;
• a preluat datoria printr-un contract ulterior;
• a săvârșit personal o faptă prejudiciabilă;
• a confundat ori a înstrăinat nelegal bunurile succesorale;
• există o obligație distinctă de calitatea de moștenitor.

Ce se întâmplă dacă decesul a avut loc înainte de 1 octombrie 2011

Moștenirile deschise înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod civil sunt supuse legii existente la data decesului.

Sub vechea reglementare exista distincția dintre:

• acceptarea pură și simplă;
• acceptarea sub beneficiu de inventar;
• renunțarea la succesiune.

Acceptarea pură și simplă putea produce efecte diferite asupra răspunderii personale. De aceea, data certificatului de moștenitor sau data începerii procesului nu înlocuiește data deschiderii succesiunii.

Legatarul cu titlu particular răspunde pentru datorii?

Legatarul cu titlu particular primește un bun sau un drept individual determinat, nu o cotă din întregul patrimoniu.

Ca regulă, el nu contribuie la datoriile și sarcinile generale ale moștenirii în același mod ca moștenitorul universal sau cu titlu universal.

Pot exista însă excepții atunci când:

• testatorul i-a impus expres plata unei obligații;
• bunul transmis este afectat unei garanții;
• obligația este legată direct de bun;
• activul succesoral este insuficient în condițiile prevăzute de lege;
• există o altă dispoziție legală sau testamentară aplicabilă.

Mai este necesar beneficiul de inventar?

Pentru moștenirile reglementate de actualul Cod civil nu mai funcționează distincția clasică dintre acceptarea pură și simplă și acceptarea sub beneficiu de inventar.

Separarea patrimoniului succesoral și limitarea răspunderii rezultă din lege. Nu este necesară o declarație specială de acceptare sub beneficiu de inventar pentru obținerea acestei protecții.

De ce rămâne inventarul important

• identifică bunurile existente la data decesului;
• separă bunurile succesorale de bunurile familiei;
• consemnează datoriile cunoscute;
• reduce riscul dispariției unor bunuri;
• protejează creditorii și moștenitorii;
• ajută la administrarea patrimoniului;
• oferă o bază pentru calcularea activului net;
• poate fi important când există minori sau conflicte.

Ce datorii se pot transmite moștenitorilor

Ce obligații se pot stinge prin deces

Nu se transmit obligațiile strict personale, atunci când executarea lor depinde esențial de persoana defunctului ori legea prevede încetarea.

Pot intra în această categorie:

• obligațiile de a presta personal o activitate bazată pe aptitudinile defunctului;
• mandatele care încetează prin deces;
• drepturile și obligațiile declarate netransmisibile;
• sancțiunile cu caracter strict personal;
• obligațiile viitoare de întreținere care se sting potrivit legii;
• alte raporturi încheiate în considerarea exclusivă a persoanei.

Cum se împart datoriile între mai mulți moștenitori

În raporturile dintre moștenitorii universali și cu titlu universal, contribuția la pasiv se stabilește, ca regulă, proporțional cu cota succesorală.

Calcularea cotelor este explicată în articolul despre cotele succesorale.

Când contribuția poate fi diferită

• un moștenitor este și codebitor personal;
• datoria este garantată cu bunul primit de unul dintre moștenitori;
• obligația este legată exclusiv de un anumit bun;
• testatorul a stabilit o sarcină particulară, fără prejudicierea creditorilor;
• există un acord valabil între moștenitori;
• unul dintre ei a plătit mai mult și solicită regularizarea.

Ce drepturi au creditorii moștenirii

Creditorii succesiunii beneficiază de o protecție specială asupra patrimoniului succesoral.

Ei pot, în condițiile legii:

• solicita plata din bunurile aflate în indiviziune;
• urmări bunurile succesorale înainte de partaj;
• invoca garanțiile existente;
• urmări bunurile atribuite moștenitorilor după partaj;
• beneficia de prioritate față de creditorii personali ai moștenitorilor;
• contesta operațiunile făcute pentru fraudarea drepturilor lor.

Cum răspund soțul supraviețuitor, codebitorul și garantul

Soțul supraviețuitor

Căsătoria nu îl transformă automat pe soț în debitor pentru toate obligațiile defunctului.

Trebuie verificate:

• semnatarii contractului;
• destinația împrumutului;
• regimul matrimonial;
• caracterul comun sau propriu al obligației;
• garanțiile constituite;
• partea fiecărui soț din bunurile comune;
• cota succesorală a soțului supraviețuitor.

Înaintea stabilirii masei succesorale poate fi necesară lichidarea regimului matrimonial. Numai partea defunctului din bunurile comune intră în succesiune.

Codebitorul

Codebitorul are o obligație proprie izvorâtă din contract. Dacă obligația este solidară, creditorul îi poate solicita plata potrivit contractului, independent de opțiunea succesorală.

Fideiusorul

Garantul personal răspunde în limitele angajamentului de garanție. Renunțarea la moștenire nu desființează fideiusiunea semnată anterior.

Garantul ipotecar

Persoana care și-a ipotecat bunul poate să nu fie debitor personal, dar bunul său rămâne afectat plății datoriei în limitele ipotecii.

Ce se întâmplă cu un credit și cu ipoteca după deces

Decesul titularului nu stinge automat creditul. Trebuie verificate soldul, contractul, garanțiile, codebitorii și eventuala asigurare.

• soldul la data decesului;
• ratele restante;
• dobânda și penalitățile;
• scadența anticipată;
• codebitorii și garanții;
• ipoteca sau gajul;
• polița de asigurare;
• notificarea decesului;
• plățile făcute ulterior;
• existența unei executări silite.

Asigurarea creditului

O poliță de viață poate acoperi total sau parțial soldul dacă persoana decedată era asigurată, polița era valabilă și evenimentul nu intră într-o excludere contractuală.

Dosarul trebuie notificat rapid, fără a presupune că banca va activa automat asigurarea.

Ipoteca

Ipoteca urmează bunul și nu dispare prin deces, certificat de moștenitor sau partaj.

Procedura bancară completă este explicată în articolul despre succesiunea și creditul bancar.

Se transmit datoriile fiscale

Obligațiile fiscale patrimoniale pot intra în pasivul succesoral, cu respectarea Codului de procedură fiscală și a limitelor răspunderii succesorale.

Trebuie verificate:

• impozitele locale;
• impozitul pe venit;
• contribuțiile;
• obligațiile unei activități independente;
• dobânzile și penalitățile;
• deciziile de impunere;
• titlurile executorii;
• dovezile comunicării;
• prescripția;
• plățile deja efectuate.

Se moștenesc împrumuturile dintre persoane

Un împrumut valabil și neachitat poate constitui pasiv succesoral. Creditorul trebuie să dovedească remiterea banilor, obligația de restituire și soldul.

Pot fi folosite:

• contractul de împrumut;
• recunoașterea de datorie;
• transferurile bancare;
• chitanțele;
• mesajele și corespondența;
• plățile parțiale;
• notificările;
• documentele privind scadența.

O afirmație verbală nu obligă notarul sau moștenitorii să recunoască automat datoria. Dacă există opoziție, creanța poate necesita stabilirea de către instanță.

Regulile raportului inițial sunt explicate în articolul despre împrumutul între persoane.

Ce se întâmplă cu procesele și despăgubirile

Poziția procesuală a defunctului poate fi transmisă moștenitorilor atunci când litigiul are caracter patrimonial și nu este legat exclusiv de persoana acestuia.

Pot continua:

• procesele pentru plata unor sume;
• litigiile contractuale;
• cererile de despăgubiri;
• procesele privind bunurile;
• litigiile fiscale;
• contestațiile la executare;
• acțiunile în care defunctul era creditor.

Instanța poate suspenda procesul până la introducerea moștenitorilor ori a reprezentantului patrimoniului succesoral.

Cum influențează acceptarea și renunțarea datoriile

Acceptarea

Acceptarea poate fi expresă sau tacită. Ea privește întreaga cotă succesorală, atât activul, cât și pasivul.

Nu se poate:

• accepta apartamentul și refuza creditul;
• accepta conturile și refuza taxele;
• accepta numai bunurile fără sarcini;
• renunța numai la o parte din moștenire.

Renunțarea

Persoana care renunță valabil este considerată că nu a fost niciodată moștenitor. Ea nu dobândește bunurile și nu răspunde pentru pasiv în această calitate.

Renunțarea:

• nu stinge obligațiile proprii;
• nu poate fi făcută după o acceptare definitivă;
• nu permite păstrarea selectivă a bunurilor;
• produce efecte și asupra persoanelor chemate ulterior la moștenire;
• trebuie analizată în termenul de opțiune succesorală.

Condițiile sunt dezvoltate în articolul despre renunțarea la moștenire.

Acceptarea tacită

Înstrăinarea, însușirea sau folosirea bunurilor ca proprietar poate exprima acceptarea. Actele de conservare și administrare provizorie trebuie analizate distinct.

Situațiile sunt explicate în articolul despre acceptarea tacită a moștenirii.

Poate continua executarea silită după deces

Da. Decesul nu stinge creanța și nu face patrimoniul succesoral insesizabil.

Decesul înainte de sesizarea executorului

Executarea nu poate fi începută pe numele unei persoane deja decedate. Creditorul trebuie să urmeze procedura specială privind patrimoniul succesoral, moștenitorii acceptanți sau reprezentarea succesiunii.

Decesul după începerea executării

Executarea se suspendă în condițiile procedurii și poate fi continuată după identificarea și înștiințarea moștenitorilor acceptanți ori după desemnarea persoanei care reprezintă patrimoniul.

Este necesar certificatul de moștenitor?

Finalizarea dezbaterii succesorale nu este întotdeauna o condiție pentru începerea sau continuarea executării împotriva moștenitorilor care au acceptat. Trebuie însă respectate regulile speciale privind identificarea, reprezentarea și comunicarea actelor.

Pot fi urmărite:

• bunurile din patrimoniul succesoral;
• imobilele ipotecate;
• conturile și creanțele succesiunii;
• bunurile atribuite ulterior prin partaj;
• bunurile codebitorului sau garantului, potrivit obligației proprii.

Ce se întâmplă cu datoriile înainte și după partaj

Înainte de partaj

Creditorii succesiunii pot solicita plata din bunurile aflate în indiviziune și nu sunt obligați să aștepte acordul moștenitorilor asupra împărțirii.

După partaj

Partajul nu stinge pasivul și nu radiază garanțiile. Creditorii pot urmări, în condițiile legii, bunurile succesorale atribuite moștenitorilor.

Cum influențează datoriile valoarea loturilor

La formarea loturilor și calcularea sultei trebuie analizate:

• valoarea bunurilor;
• ipotecile și sarcinile;
• soldul creditelor;
• datoriile achitate de un moștenitor;
• veniturile produse de bunuri;
• cheltuielile de conservare;
• drepturile creditorilor.

Procedura este prezentată în articolul despre partajul succesoral.

Ce se întâmplă dacă un singur moștenitor plătește datoria

Un moștenitor poate achita o datorie pentru evitarea penalităților, pierderii bunului sau continuării executării.

Dacă a plătit peste partea care îi revenea, poate solicita regularizarea cu ceilalți moștenitori.

Se verifică:

• natura datoriei;
• cota fiecărui moștenitor;
• caracterul necesar al plății;
• sursa banilor;
• existența unui acord;
• folosirea bunului;
• veniturile încasate;
• documentele de plată.

Documente care trebuie păstrate

• ordine de plată;
• extrase bancare;
• chitanțe;
• facturi;
• situații de sold;
• notificări ale creditorului;
• mesaje între moștenitori;
• documente privind destinația plății.

Ce se întâmplă dacă datoria este descoperită după certificat

O creanță valabilă nu se stinge numai pentru că nu a fost menționată în certificatul de moștenitor.

Creditorul trebuie să dovedească:

• existența obligației;
• valoarea actuală;
• scadența;
• lipsa prescripției;
• titlul executoriu sau temeiul obținerii lui;
• persoanele și bunurile asupra cărora poate acționa.

Trebuie anulat certificatul?

Nu în mod automat. Certificatul poate rămâne valabil în privința moștenitorilor și bunurilor, iar pasivul să fie stabilit separat.

Dacă datoria influențează valoarea loturilor sau sumele plătite între moștenitori, pot fi necesare regularizări.

Decesul începe un nou termen de prescripție?

Nu automat. Trebuie construită cronologia fiecărei datorii.

Se verifică:

• data scadenței;
• termenul aplicabil;
• scadența anticipată;
• plățile parțiale;
• recunoașterile datoriei;
• acțiunile introduse în instanță;
• actele de executare;
• cauzele de suspendare și întrerupere;
• data demersurilor împotriva succesiunii.

Regulile generale sunt explicate în articolul despre prescripția extinctivă.

Ce se întâmplă dacă datoriile sunt mai mari decât bunurile

Succesiunea poate avea un activ net negativ. Bunurile succesorale vor putea fi folosite pentru plata creditorilor, fără ca diferența să devină automat datorie personală nelimitată a moștenitorilor.

Înainte de acceptare sau renunțare trebuie calculate:

• valoarea realistă a bunurilor;
• soldul creditelor;
• ipotecile și gajurile;
• datoriile fiscale;
• costurile de conservare;
• costurile valorificării;
• asigurările existente;
• creanțele defunctului;
• litigiile și executările în curs.

Este obligatorie renunțarea?

Nu. Limitarea răspunderii poate face acceptarea rezonabilă chiar dacă există un pasiv important.

Renunțarea poate fi analizată când patrimoniul nu prezintă interes economic, bunurile sunt greu de administrat, există litigii importante sau costurile depășesc avantajele.

Cum răspunde moștenitorul minor

Minorul beneficiază de separarea patrimoniului succesoral și de limitarea răspunderii, dar actele sunt îndeplinite prin reprezentantul legal ori cu încuviințările necesare.

Trebuie verificate:

• reprezentantul legal;
• eventualul conflict de interese;
• necesitatea unui curator special;
• inventarierea bunurilor și datoriilor;
• actele de administrare;
• renunțarea la moștenire;
• autorizarea instanței de tutelă;
• partajul;
• executarea patrimoniului succesoral.

Ce documente trebuie verificate

Documentele succesiunii

• certificatul de deces;
• actele de stare civilă;
• testamentul;
• declarațiile de acceptare sau renunțare;
• inventarul;
• certificatul de moștenitor;
• procurile și încheierile notariale.

Documentele bunurilor

• actele de proprietate;
• extrasele de carte funciară;
• documentele cadastrale;
• extrasele bancare;
• actele autovehiculelor;
• documentele privind societățile;
• contractele din care rezultă creanțe.

Documentele datoriilor

• contractele de credit;
• actele adiționale;
• situațiile de sold;
• contractele de ipotecă și garanție;
• polițele de asigurare;
• contractele de împrumut;
• facturile și notificările;
• deciziile de impunere;
• certificatele fiscale;
• titlurile executorii;
• actele dosarelor de executare;
• hotărârile judecătorești;
• dovezile plăților.

Lista generală este prezentată în articolul despre actele necesare pentru succesiune.

Ce trebuie făcut după deces dacă există datorii

• Nu lua imediat bunuri din patrimoniuEvită actele care pot fi interpretate drept acceptare înainte de analiza succesiunii.
• Identifică bunurile și contracteleVerifică actele, corespondența, extrasele și cartea funciară.
• Solicită situații scriseCere băncilor, autorităților și creditorilor soldurile și temeiurile creanțelor.
• Separă calitățile contractualeStabilește cine este debitor, codebitor, garant sau proprietar al bunului ipotecat.
• Verifică asigurărileNotifică evenimentul și solicită condițiile dosarului de despăgubire.
• Inventariază activul și pasivulCompară valoarea realistă a bunurilor cu toate obligațiile.
• Verifică termenul de opțiunePentru succesiunile actuale, termenul general este de un an de la deces, cu excepțiile legale.
• Solicită actele executăriiDacă există executor, verifică titlul, soldul, garanțiile și comunicările.
• Documentează orice platăIndică exact datoria și păstrează dovada sursei banilor.
• Clarifică raporturile dintre moștenitoriStabilește cine folosește bunurile și cum se regularizează cheltuielile.
• Alege opțiunea succesoralăAcceptarea sau renunțarea trebuie decisă după analiza completă.
• Corelează partajul cu pasivulNu împărți bunurile fără a lua în calcul creditorii și garanțiile.

Situații practice

Greșeli frecvente

• să se creadă că moștenirea cuprinde numai bunuri;
• să se presupună că moștenitorii răspund nelimitat;
• să se aplice actualul Cod civil unei succesiuni vechi;
• să se confunde pasivul succesoral cu obligația codebitorului;
• să se ignore garanțiile reale;
• să se renunțe fără verificarea asigurării;
• să se accepte fără inventarierea datoriilor;
• să fie retrași bani înainte de clarificarea acceptării;
• să se creadă că certificatul stinge datoriile omise;
• să se creadă că partajul radiază ipoteca;
• să se ignore executarea începută după deces;
• să se plătească datorii fără păstrarea documentelor;
• să fie recunoscută o creanță fără verificare;
• să nu fie analizată prescripția;
• să se confunde certificatul fiscal local cu situația completă;
• să fie ignorate datoriile profesionale;
• să se confunde patrimoniul societății cu patrimoniul defunctului;
• să fie amânată analiza până la vânzarea bunului;
• să se presupună că renunțarea stinge fideiusiunea;
• să se împartă bunurile fără analizarea pasivului.

Listă de verificare pentru o succesiune cu datorii

• am stabilit data decesului și legea aplicabilă;
• am identificat toți succesibilii;
• am verificat dacă au existat acte de acceptare;
• am verificat termenul de opțiune;
• am inventariat bunurile;
• am verificat conturile și creanțele defunctului;
• am identificat toate creditele;
• am solicitat situațiile de sold;
• am verificat asigurările;
• am identificat codebitorii și garanții;
• am verificat ipotecile și gajurile;
• am solicitat certificatele fiscale;
• am verificat împrumuturile private;
• am verificat procesele în curs;
• am verificat executările silite;
• am analizat prescripția fiecărei creanțe;
• am separat datoriile defunctului de obligațiile proprii;
• am calculat valoarea realistă a activului;
• am calculat pasivul dovedit;
• am verificat situația moștenitorilor minori;
• am păstrat documentele fiecărei plăți;
• am analizat efectele renunțării;
• am analizat consecințele asupra celorlalți succesibili;
• am corelat datoriile cu partajul;
• am verificat termenul oricărei contestații la executare.

Concluzie

Moștenirea datoriilor trebuie analizată ca parte a întregului patrimoniu succesoral. Casele, terenurile și conturile nu pot fi evaluate separat de credite, ipoteci, taxe, împrumuturi, procese și costurile conservării bunurilor.

Pentru succesiunile supuse actualului Cod civil, moștenitorii universali și cu titlu universal răspund, ca regulă, numai cu bunurile din patrimoniul succesoral și potrivit cotei lor. Această protecție nu înlătură obligațiile asumate personal ca debitor, codebitor sau garant.

Creditorii nu trebuie întotdeauna să aștepte certificatul de moștenitor sau partajul. De aceea, actele, garanțiile, asigurările, prescripția și opțiunea succesorală trebuie verificate înaintea oricărei decizii asupra bunurilor.