Executare silită – ghid complet despre procedură, poprire, contestație și suspendare

Ce trebuie să faci când primești acte de executare

Nu ignora actele, dar nici nu plăti automat înainte de verificare. Identifică documentul primit, efectul său și termenul procedural care poate începe să curgă.

Lista documentelor care formează dosarul este dezvoltată în articolul despre actele de executare silită.

Ce faci în primele 24 de ore

• Notează data exactăConsemnează ziua în care ai primit actele, ai văzut blocarea contului sau ai aflat despre prima reținere.
• Păstrează plicul și comunicărileData de pe document poate fi diferită de data primirii sale.
• Identifică emitentulStabilește dacă măsura provine de la un executor judecătoresc, ANAF sau un organ fiscal local.
• Identifică dosarulNotează numărul dosarului, creditorul și datele biroului executorului ori ale organului fiscal.
• Obține titlul executoriuVerifică actul pe baza căruia este urmărită obligația.
• Separă componentele sumeiDistinge debitul principal, dobânzile, penalitățile și cheltuielile de executare.
• Verifică efectele imediateStabilește dacă există poprire, sechestru, executare imobiliară, licitație sau evacuare.
• Calculează termenulNu aștepta obținerea tuturor copiilor dacă termenul contestației a început deja.
• Conservă dovezileDescarcă extrasele bancare, fluturașii de salariu, cupoanele de pensie și documentele privind bunurile.
• Analizează suspendareaDacă există un act iminent sau un prejudiciu greu de reparat, verifică separat necesitatea suspendării.

Documentele pe care trebuie să le strângi

• somația și plicul în care a fost comunicată;
• încheierea de încuviințare a executării;
• titlul executoriu;
• încheierea privind cheltuielile de executare;
• adresele de poprire;
• informarea primită de la bancă sau angajator;
• extrasele conturilor afectate;
• fluturașii de salariu ori cupoanele de pensie;
• contractul, scadențarul și dovezile plăților;
• notificările privind cesiunea creanței;
• procesele-verbale de sechestru;
• rapoartele de evaluare;
• publicațiile de vânzare;
• corespondența cu creditorul și executorul;
• orice dovadă privind data la care ai aflat despre executare.

Ce este executarea silită

Executarea silită este procedura prin care obligația prevăzută într-un titlu executoriu este adusă la îndeplinire atunci când debitorul nu o execută voluntar.

Obligația poate consta în:

• plata unei sume de bani;
• predarea unui bun mobil;
• predarea sau eliberarea unui imobil;
• evacuarea unei persoane;
• îndeplinirea unei obligații de a face;
• respectarea unei obligații de a nu face;
• executarea unei alte prestații recunoscute printr-un titlu executoriu.

Pentru recuperarea unei sume de bani pot fi folosite, simultan sau succesiv, mai multe forme de executare:

• poprirea salariului, pensiei ori a altor venituri;
• poprirea conturilor bancare;
• urmărirea sumelor datorate debitorului de alte persoane;
• sechestrarea și vânzarea bunurilor mobile;
• urmărirea și vânzarea bunurilor imobile;
• distribuirea sumelor obținute între creditori.

Executarea trebuie să rămână în limitele titlului

Creditorul nu poate obține prin executare mai mult decât îi recunoaște titlul executoriu, împreună cu accesoriile și cheltuielile care pot fi solicitate potrivit legii.

Trebuie verificate separat:

• persoana obligată prin titlu;
• creditorul îndreptățit să ceară executarea;
• obligația principală;
• data scadenței;
• dobânzile și penalitățile permise;
• plățile făcute anterior;
• cheltuielile adăugate în cursul executării;
• bunurile și veniturile asupra cărora sunt aplicate măsurile.

Care este diferența dintre executarea civilă și executarea fiscală

Expresia „executare silită” acoperă proceduri diferite. Prima distincție trebuie făcută între executarea civilă prin executor judecătoresc și executarea creanțelor fiscale prin organele fiscale.

Cum identifici rapid procedura

• verifică denumirea emitentului;
• caută numărul dosarului de executare sau al dosarului fiscal;
• identifică natura creanței;
• verifică actul denumit titlu executoriu;
• stabilește dacă există o încheiere de încuviințare a instanței;
• verifică legea indicată în somație;
• nu confunda informarea băncii cu actul care a instituit poprirea.

Comparația detaliată se găsește în articolul despre executarea silită ANAF și executarea prin executor judecătoresc.

Cine participă la executarea silită

Executarea nu este numai un raport între creditor și debitor. În funcție de forma urmăririi, pot participa executorul, instanța, banca, angajatorul, casa de pensii, evaluatorul, custodele, adjudecatarul și alte persoane.

De ce contează rolul fiecăruia

Nu toate problemele se rezolvă printr-o cerere adresată executorului. Emitentul actului și natura problemei determină demersul potrivit.

Creditorul și debitorul

Creditorul

Creditorul este persoana care solicită realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu. El poate fi titularul inițial al creanței sau o persoană care a dobândit-o ulterior.

Creditorul poate fi:

• beneficiarul unei hotărâri judecătorești;
• o bancă sau un IFN;
• un recuperator care a dobândit creanța;
• proprietarul unui imobil pentru care s-a dispus evacuarea;
• un salariat care deține o hotărâre privind drepturile salariale;
• un părinte căruia îi este datorată pensia de întreținere;
• o persoană fizică sau juridică beneficiară a unui alt titlu executoriu.

Ce trebuie verificat despre creditor

• dacă este persoana indicată în titlu;
• dacă a dobândit creanța prin cesiune, moștenire ori altă transmitere;
• dacă actele permit identificarea exactă a creanței transmise;
• dacă execută numai partea de creanță pe care o deține;
• dacă plățile făcute creditorului inițial au fost scăzute;
• dacă există mai mulți creditori pentru aceeași obligație;
• dacă dreptul de a obține executarea este prescris.

Debitorul

Debitorul este persoana obligată potrivit titlului executoriu. Poate fi persoană fizică, societate, profesionist, codebitor, fideiusor, garant ipotecar ori altă persoană a cărei obligație rezultă din titlu și din lege.

Trebuie verificat în ce calitate este urmărită persoana:

Protecțiile și demersurile sunt dezvoltate în articolul despre drepturile debitorului în executarea silită.

Executorul judecătoresc și instanța de executare

Rolul executorului judecătoresc

Executorul judecătoresc îndeplinește actele prin care sunt puse în executare dispozițiile civile din titlurile executorii. El conduce dosarul execuțional în limitele competenței sale și ale încuviințării acordate de instanță.

Executorul poate, în condițiile legii:

• înregistra cererea creditorului și deschide dosarul;
• solicita încuviințarea executării;
• comunica actele procedurale;
• emite somații;
• înființa popriri;
• identifica și sechestra bunuri;
• solicita informații despre patrimoniul debitorului;
• dispune ori realiza evaluarea în procedurile prevăzute de lege;
• organiza vânzarea bunurilor;
• stabili cheltuielile executării prin încheiere;
• distribui sumele obținute;
• constata încetarea executării.

Executorul trebuie să rămână în limitele competenței

Un act emis de executor nu este legal numai prin faptul că provine de la un birou de executare. Pot fi verificate:

• competența materială și teritorială;
• existența încuviințării;
• concordanța cu titlul executoriu;
• respectarea formelor și termenelor;
• comunicarea actelor;
• proporționalitatea cheltuielilor;
• caracterul urmăribil al bunurilor;
• respectarea limitelor popririi.

Atribuțiile și limitele sunt prezentate în articolul despre ce poate și ce nu poate face executorul judecătoresc.

Rolul instanței de executare

Instanța intervine în cazurile prevăzute de lege. Executorul și instanța au roluri distincte.

Terțul poprit și ceilalți participanți

Terțul poprit

Terțul poprit este persoana care datorează sau va datora sume debitorului și care primește adresa prin care acestea sunt indisponibilizate.

Poate fi terț poprit:

• banca la care debitorul are conturi;
• angajatorul;
• casa de pensii;
• chiriașul care datorează chirie debitorului;
• clientul care trebuie să plătească o factură;
• o instituție care datorează indemnizații ori alte sume;
• orice altă persoană care are o datorie față de debitor.

Terțul poprit nu decide dacă titlul este prescris ori dacă actualul creditor a dobândit valabil creanța. El trebuie însă să aplice poprirea potrivit obligațiilor sale și să respecte limitele legale incidente.

Terțul proprietar

Executarea poate afecta o persoană care nu este debitor, dar pretinde că bunul sechestrat îi aparține. În această situație trebuie dovedit dreptul propriu asupra bunului și trebuie verificată calea procedurală și termenul aplicabil.

Evaluatorul

Evaluatorul stabilește valoarea bunului în procedurile în care este necesară o evaluare. Raportul trebuie verificat prin raportare la:

• identificarea exactă a bunului;
• caracteristicile tehnice;
• starea și sarcinile bunului;
• documentele folosite;
• metoda de evaluare;
• data de referință;
• comparabilele utilizate;
• eventualele erori materiale.

Custodele

Bunul sechestrat poate rămâne în custodia debitorului sau poate fi predat unei alte persoane. Custodele are obligația de a-l păstra și nu poate dispune de el contrar măsurii aplicate.

Adjudecatarul

Adjudecatarul este persoana care dobândește bunul în urma procedurii de vânzare. Intrarea sa în procedură face ca verificarea și contestarea actelor anterioare licitației să fie realizate fără întârziere.

Titlul executoriu și creanța care poate fi executată

Executarea silită se poate desfășura numai în temeiul unui titlu executoriu. Acesta este actul căruia legea îi recunoaște puterea de a fi pus direct în executare.

Titlul poate fi:

• o hotărâre executorie sau definitivă;
• o hotărâre cu executare provizorie;
• un act notarial executoriu;
• un contract căruia legea îi recunoaște caracter executoriu;
• un titlu de credit, precum biletul la ordin, în condițiile legii;
• un titlu executoriu fiscal;
• un alt înscris declarat executoriu printr-o dispoziție legală.

Ce stabilește titlul executoriu

Titlul delimitează elementele fundamentale ale executării:

• creditorul;
• debitorul;
• obligația;
• obiectul prestației;
• scadența sau condițiile scadenței;
• întinderea dreptului recunoscut;
• eventualele dobânzi ori penalități;
• bunurile afectate unei garanții;
• alte condiții care trebuie respectate.

Actele executorului trebuie să rămână în aceste limite. Executorul nu poate adăuga o persoană care nu este obligată, nu poate modifica prestația și nu poate transforma un garant real într-un debitor personal peste limitele angajamentului său.

Creanța certă

Creanța este certă atunci când existența sa rezultă neîndoielnic din titlul executoriu.

Pot apărea probleme atunci când:

• titlul nu identifică suficient obligația;
• creditorul execută o creanță diferită;
• au existat plăți care sting total obligația;
• executarea este îndreptată împotriva altei persoane;
• dreptul creditorului depinde de o condiție care nu s-a realizat.

Creanța lichidă

Creanța este lichidă dacă obiectul ei este determinat sau dacă titlul conține elementele care permit stabilirea lui printr-un calcul verificabil.

O creanță nu devine nelichidă numai pentru că sunt necesare operațiuni matematice. Calculul trebuie însă să poată fi refăcut pe baza titlului și a elementelor permise de acesta.

Creanța exigibilă

Creanța este exigibilă atunci când obligația a ajuns la scadență sau debitorul a pierdut beneficiul termenului în condițiile aplicabile.

Trebuie verificate:

• data scadenței;
• eventualele termene succesive;
• condițiile declarării scadenței anticipate;
• notificările cerute de contract sau de lege;
• perioadele de grație;
• eșalonările convenite;
• suspendarea ori amânarea plății;
• plățile făcute după scadență.

Cum verifici titlul executoriu

Analiza începe cu documentul efectiv, nu cu denumirea datoriei din somație.

Documente care trebuie comparate

• titlul executoriu;
• cererea creditorului;
• încheierea de încuviințare;
• somația;
• calculul creanței;
• încheierea privind cheltuielile;
• actele de cesiune;
• notificările de scadență;
• dovezile de plată;
• actele de executare emise ulterior.

Exemple de probleme descoperite prin verificare

Cum începe executarea silită

Executarea civilă începe la cererea creditorului. Executorul judecătoresc nu poate porni din proprie inițiativă urmărirea unei persoane numai pentru că află despre existența unei datorii.

În mod obișnuit, procedura parcurge următoarele etape:

• Creditorul formulează cerereaSolicită punerea în executare a obligației și depune titlul executoriu.
• Executorul înregistrează cerereaVerifică dacă solicitarea intră în competența sa și formează dosarul execuțional.
• Executorul deschide dosarulPronunță o încheiere de înregistrare și deschidere sau refuză motivat cererea.
• Este solicitată încuviințareaExecutorul înaintează instanței cererea, titlul și documentele cerute de lege.
• Instanța soluționează cerereaAdmite ori respinge încuviințarea prin încheiere.
• Executorul comunică acteleDebitorul primește documentele obligatorii, dacă nu se aplică o excepție legală.
• Sunt aplicate măsurilePot urma poprirea, sechestrul, urmărirea imobiliară, evacuarea sau altă formă de executare.

Executarea poate începe pentru întreaga obligație sau numai pentru o parte

Creditorul poate solicita executarea întregii creanțe exigibile ori numai a unei componente. Cererea trebuie comparată cu titlul, plățile efectuate și suma pentru care instanța a încuviințat executarea.

Trebuie verificat dacă sunt urmărite:

• debitul principal;
• rate ajunse la scadență;
• întregul sold declarat scadent anticipat;
• dobânzi contractuale;
• dobândă legală;
• penalități;
• actualizarea unei sume;
• cheltuieli de judecată;
• cheltuieli de executare;
• o obligație de predare, evacuare sau altă prestație.

Cererea de executare formulată de creditor

Cererea este actul prin care creditorul sesizează executorul și indică dreptul pe care dorește să îl realizeze.

În funcție de situație, cererea poate arăta:

• creditorul și debitorul;
• titlul executoriu invocat;
• obligația urmărită;
• suma solicitată;
• accesoriile pretinse;
• formele de executare cerute;
• bunurile sau veniturile cunoscute;
• reprezentantul creditorului;
• documentele anexate.

Primește debitorul automat copia cererii?

Cererea creditorului nu se află printre documentele enumerate de lege ca fiind obligatoriu comunicate debitorului imediat după încuviințare.

Aceasta nu înseamnă că cererea este lipsită de importanță. Din cuprinsul ei se poate verifica:

• cine a sesizat executorul;
• în ce calitate a acționat solicitantul;
• care este titlul invocat;
• ce sumă a fost cerută inițial;
• ce forme de executare au fost solicitate;
• dacă cererea este semnată;
• dacă există mandat ori dovada reprezentării;
• dacă solicitarea corespunde actelor emise ulterior.

Deschiderea dosarului de executare

După primirea cererii, executorul verifică dacă sunt îndeplinite condițiile pentru înregistrarea sa și deschiderea dosarului.

Executorul poate:

• să admită cererea și să deschidă dosarul;
• să refuze motivat deschiderea;
• să constate că solicitarea trebuie adresată altui executor;
• să solicite completarea documentelor necesare, în condițiile aplicabile.

Încheierea de deschidere

Încheierea executorului trebuie diferențiată de încheierea instanței de încuviințare. Prima privește înregistrarea cererii și formarea dosarului la biroul executorului.

Debitorului nu îi este comunicată în mod obligatoriu această încheiere odată cu documentele enumerate de art. 667, dar o poate verifica în dosarul execuțional.

Sunt relevante:

• data înregistrării cererii;
• numărul dosarului execuțional;
• creditorul indicat;
• debitorul urmărit;
• titlul menționat;
• obiectul executării;
• executorul care a deschis dosarul;
• eventualele neconcordanțe față de cererea creditorului.

Încuviințarea executării silite

După deschiderea dosarului, executorul solicită instanței de executare autorizarea procedurii. Cererea este soluționată fără participarea prealabilă a debitorului.

Instanța verifică, în limitele procedurii de încuviințare, elemente precum:

• competența organului de executare;
• existența unui titlu executoriu;
• caracterul executoriu al înscrisului;
• identificarea creditorului și debitorului;
• caracterul cert, lichid și exigibil al creanței;
• eventualele impedimente care rezultă din actele prezentate și din lege;
• obligația pentru care se solicită executarea.

Ce conține încheierea de încuviințare

Încheierea trebuie citită integral, nu numai prin raportare la soluția „admite cererea”.

Verifică:

• instanța care a pronunțat-o;
• numărul și data încheierii;
• creditorul;
• debitorul;
• titlul executoriu;
• obligația pentru care a fost permisă executarea;
• modalitățile de executare autorizate;
• eventualele limitări;
• concordanța cu somația și poprirea.

Încuviințarea confirmă definitiv că executarea este legală?

Nu. Încuviințarea permite începerea procedurii, dar nu reprezintă o judecată contradictorie în care debitorul și-a prezentat toate apărările.

Prin contestație pot fi analizate, după caz:

• prescripția dreptului de a obține executarea;
• calitatea creditorului actual;
• plățile neavute în vedere;
• calculul debitului și accesoriilor;
• nelegalitatea unor acte ulterioare;
• competența executorului;
• comunicarea actelor;
• urmărirea unor venituri ori bunuri protejate;
• alte impedimente care nu au fost soluționate contradictoriu.

Ce documente se comunică după încuviințare

După admiterea cererii, executorul trebuie să comunice debitorului documentele prevăzute de lege, dacă nu există o excepție aplicabilă formei de executare.

Pachetul inițial cuprinde, de regulă:

• copia încheierii instanței de încuviințare;
• copia titlului executoriu, certificată pentru conformitate;
• somația;
• încheierea de stabilire a cheltuielilor, dacă a fost emisă și este comunicată împreună cu actele;
• alte documente specifice măsurii aplicate.

Lipsa titlului ori a somației

Comunicarea titlului și a somației este prevăzută sub sancțiunea nulității atunci când legea nu autorizează executarea fără aceste documente.

Analiza trebuie să răspundă la trei întrebări:

1. Documentul era obligatoriu în forma concretă de executare?
2. A fost comunicat potrivit regulilor procedurale?
3. Există o excepție expresă de la comunicare ori somație?

Nu este suficientă constatarea că documentul nu se afla în același plic. Trebuie verificat întregul dosar și dovada fiecărei comunicări.

Poprirea reprezintă o excepție importantă

Poprirea se poate înființa fără somație prealabilă. Debitorul poate afla despre măsură după ce banca, angajatorul ori alt terț a primit adresa de poprire.

Această excepție nu înlătură dreptul debitorului de a primi înștiințarea și actele prevăzute pentru procedura respectivă.

Ce este somația

Somația este actul prin care debitorului i se solicită să îndeplinească obligația de bunăvoie, imediat sau în termenul prevăzut pentru procedura respectivă, cu avertizarea că executarea va continua în caz de neconformare.

Somația poate privi:

• plata unei sume;
• predarea unui bun;
• eliberarea unui imobil;
• executarea unei obligații de a face;
• încetarea unei conduite interzise;
• îndeplinirea unei alte prestații.

Ce verifici în somație

Procedura și reacția imediată sunt dezvoltate în articolul despre somația de executare silită.

Cum se verifică comunicarea actelor

Comunicarea este importantă atât pentru legalitatea procedurii, cât și pentru calcularea termenelor de apărare.

Trebuie analizate:

• adresa la care au fost trimise actele;
• domiciliul ori sediul valabil la data comunicării;
• persoana care a primit documentele;
• calitatea acesteia;
• data predării;
• semnătura de primire;
• procesul-verbal întocmit în lipsa destinatarului;
• afișarea sau celelalte modalități utilizate;
• eventuala comunicare electronică acceptată;
• concordanța dintre documentele menționate și cele aflate în plic.

Plicul trebuie păstrat

Plicul poate demonstra data expedierii, data predării, adresa folosită și documentele transmise. Nu îl arunca după citirea somației.

Actele au fost trimise la o adresă veche

Folosirea unei adrese vechi nu conduce automat la aceeași soluție în toate dosarele. Trebuie verificat:

• ce adresă rezulta din titlu și din evidențele consultate;
• dacă schimbarea domiciliului putea fi cunoscută;
• ce demersuri a făcut executorul;
• cum a fost întocmită dovada de comunicare;
• când a aflat efectiv debitorul despre act;
• ce termen și ce remediu procedural sunt aplicabile.

Cum verifici dosarul execuțional

Dosarul conține documente care nu apar întotdeauna în pachetul transmis debitorului.

Pot fi relevante:

• cererea creditorului;
• dovada reprezentării;
• încheierea de deschidere;
• cererea adresată instanței;
• încheierea de încuviințare;
• titlul executoriu;
• actele cesiunii;
• calculul detaliat al creanței;
• încheierile de cheltuieli;
• dovezile comunicărilor;
• adresele de poprire;
• răspunsurile băncilor și instituțiilor;
• procesele-verbale;
• rapoartele de evaluare;
• actele de vânzare;
• situația sumelor încasate și distribuite.

Cererea pentru copii

Solicitarea trebuie formulată suficient de precis și trebuie să identifice dosarul, persoana interesată și documentele cerute.

Poți solicita:

• consultarea dosarului;
• copii simple;
• copii certificate, când sunt necesare;
• situația actualizată a debitului;
• evidența sumelor încasate;
• dovada comunicării unui anumit act.

Care sunt drepturile debitorului

Debitorul este obligat să respecte titlul executoriu, dar nu este lipsit de drepturi în cadrul procedurii.

În funcție de situație, debitorul poate:

• să primească actele a căror comunicare este obligatorie;
• să cunoască dosarul, creditorul și titlul executoriu;
• să consulte dosarul și să solicite copii;
• să verifice calculul debitului și cheltuielilor;
• să prezinte dovezile plăților făcute;
• să achite voluntar suma datorată;
• să negocieze cu creditorul;
• să fie asistat sau reprezentat;
• să formuleze contestație la executare;
• să solicite suspendarea în condițiile legii;
• să invoce limitele aplicabile salariului, pensiei și altor venituri;
• să solicite protejarea sumelor cu destinație specială;
• să dovedească faptul că un bun nu îi aparține;
• să conteste evaluarea, vânzarea ori alte acte în condițiile aplicabile;
• să solicite restituirea sumelor atunci când executarea este desființată;
• să primească încheierea de încetare la finalul procedurii.

Dreptul la informare nu înseamnă că executorul oferă consultanță juridică

Executorul poate furniza copii și informații despre actele dosarului, însă nu are rolul de a construi apărarea debitorului sau de a aprecia în locul instanței dacă executarea trebuie anulată.

Dreptul de a plăti voluntar

Debitorul poate achita obligația și după deschiderea dosarului. Plata trebuie făcută într-un mod care permite identificarea dosarului și actualizarea corectă a soldului.

Negocierea nu suspendă automat executarea

Discuțiile cu creditorul, o propunere de rate sau plata unei prime tranșe nu opresc măsurile dacă nu există un acord clar și dacă executorul nu primește instrucțiunile ori actele necesare.

Ce trebuie să evite debitorul

Exercitarea drepturilor nu permite împiedicarea nelegală a executării sau ascunderea bunurilor indisponibilizate.

Debitorul trebuie să evite:

• ignorarea actelor și termenelor;
• înstrăinarea unui bun sechestrat;
• deteriorarea ori ascunderea bunului aflat în custodie;
• furnizarea unor informații false;
• folosirea unor înscrisuri nereale;
• plata creditorului fără indicarea dosarului și fără informarea executorului;
• semnarea unui acord pe care nu îl poate respecta;
• transferarea formală a bunurilor pentru împiedicarea creditorilor;
• presupunerea că schimbarea contului sau locului de muncă stinge poprirea;
• confundarea negocierii cu suspendarea procedurii.

Situații practice privind începutul executării

Ce este poprirea

Poprirea este forma de executare prin care sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri incorporale datorate debitorului de o altă persoană sunt indisponibilizate și folosite pentru plata creanței urmărite.

În raportul de poprire participă trei persoane:

• creditorul urmăritor, care solicită recuperarea creanței;
• debitorul poprit, persoana împotriva căreia se desfășoară executarea;
• terțul poprit, persoana sau instituția care deține ori datorează sume debitorului.

Terțul poprit poate fi:

• banca la care debitorul are conturi;
• angajatorul;
• casa teritorială de pensii;
• un client care trebuie să plătească o factură;
• un chiriaș care datorează chiria proprietarului urmărit;
• o instituție care trebuie să plătească o indemnizație;
• orice altă persoană care datorează ori va datora sume debitorului în temeiul unui raport juridic existent.

Ce poate fi urmărit prin poprire

Pot fi urmărite, în condițiile legii:

• soldul creditor al conturilor bancare;
• sumele care intră ulterior în cont;
• salariul și alte venituri periodice;
• pensia;
• chiriile datorate debitorului;
• prețul unor bunuri ori servicii furnizate de debitor;
• creanțele datorate de clienți unei societăți;
• dividendele ajunse la plată;
• alte sume datorate în prezent sau în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.

Prezentarea detaliată se găsește în articolul despre poprirea în executarea silită.

Cum se înființează poprirea

În executarea civilă, poprirea este înființată de executorul judecătoresc printr-o adresă comunicată terțului poprit.

Adresa trebuie corelată cu:

• dosarul de executare;
• încheierea de încuviințare;
• titlul executoriu;
• creditorul și debitorul;
• valoarea creanței;
• cheltuielile de executare;
• limitele aplicabile venitului urmărit;
• eventualele popriri deja existente.

Este necesară somația înaintea popririi?

Nu. Poprirea civilă se poate înființa fără somație prealabilă. De aceea, debitorul poate afla despre executare de la bancă, angajator ori casa de pensii înainte de primirea plicului transmis de executor.

Când produce efecte măsura

Indisponibilizarea se produce față de terțul poprit din momentul comunicării adresei de poprire. Din acel moment, acesta nu mai poate plăti debitorului partea urmăribilă a sumelor fără a risca consecințele prevăzute de lege.

Debitorului trebuie să îi fie comunicată înștiințarea privind înființarea popririi, împreună cu actele prevăzute pentru procedura de executare.

Ce obligații are terțul poprit

După primirea adresei, terțul poprit trebuie să identifice raportul său cu debitorul și să aplice măsura asupra sumelor urmăribile.

În funcție de situație, terțul trebuie:

• să indisponibilizeze sumele existente;
• să rețină partea urmăribilă din plățile viitoare;
• să respecte limitele aplicabile veniturilor periodice;
• să comunice executorului informațiile cerute;
• să consemneze sau să plătească suma în condițiile legii;
• să nu elibereze debitorului partea indisponibilizată;
• să înceteze reținerile după ridicarea ori încetarea popririi.

Terțul poprit verifică legalitatea întregii executări?

Nu. Banca sau angajatorul nu soluționează prescripția, validitatea cesiunii ori legalitatea titlului. Aceste probleme sunt analizate de instanță prin procedura corespunzătoare.

Terțul trebuie însă să verifice aspectele care țin de propriile obligații:

• dacă persoana indicată este clientul ori salariatul său;
• dacă datorează efectiv sume debitorului;
• natura și proveniența sumelor;
• limita maximă a reținerii;
• existența altor popriri;
• caracterul protejat al unor venituri;
• momentul până la care trebuie făcute reținerile.

Ce este validarea popririi

Dacă terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile, poate fi sesizată instanța pentru validarea popririi.

Validarea poate deveni relevantă dacă terțul:

• neagă că datorează sume debitorului;
• nu indisponibilizează partea urmăribilă;
• plătește debitorului sumele care trebuiau reținute;
• nu consemnează ori nu virează suma în condițiile legii;
• aplică măsura într-un mod care împiedică realizarea creanței.

Cererea poate fi formulată, în condițiile legii, de creditor, debitor sau executorul judecătoresc, în termenul special calculat de la data la care terțul trebuia să consemneze ori să plătească suma urmărită.

Cât se poate reține din salariu

Salariul și celelalte venituri periodice destinate asigurării mijloacelor de existență nu pot fi urmărite integral.

Ce se întâmplă când există mai multe popriri

Existența mai multor creditori nu permite fiecăruia să rețină separat o treime ori o jumătate din întregul venit.

Trebuie verificate:

• ordinea în care au fost primite adresele;
• natura fiecărei creanțe;
• valoarea totală reținută lunar;
• prioritățile prevăzute de lege;
• distribuirea sumelor între creditori;
• popririle care au fost ridicate ori stinse.

Calculul detaliat este explicat în articolul despre poprirea salariului.

Cum este protejat venitul mai mic decât salariul minim

Dacă venitul periodic este mai mic decât salariul minim net pe economie, urmărirea se poate realiza numai asupra părții care depășește jumătate din acest salariu minim net.

Intră sporurile și bonusurile în baza popririi?

Nu denumirea plății este decisivă, ci natura sa. Sumele care reprezintă remunerație pentru muncă pot intra în venitul periodic asupra căruia se aplică limitele legale.

Pot fi relevante:

• salariul de bază;
• sporurile;
• indemnizațiile salariale;
• plata orelor suplimentare;
• primele și bonusurile salariale;
• comisioanele periodice;
• alte componente ale remunerației.

Trebuie diferențiate de:

• decontarea unor cheltuieli reale;
• diurna cu destinația prevăzută de lege;
• indemnizațiile protejate integral;
• sumele plătite pentru un alt temei juridic;
• despăgubirile care nu au natura unui venit salarial.

Poate fi poprită pensia

Pensia este un venit periodic și poate fi urmărită în limitele prevăzute pentru veniturile destinate asigurării mijloacelor de existență.

Ca regulă:

• pentru datorii obișnuite se poate reține până la o treime din pensia netă;
• pentru obligații de întreținere se poate ajunge până la jumătate;
• dacă există mai multe urmăriri, totalul nu poate depăși plafonul cumulat prevăzut de lege;
• pentru veniturile mici se aplică protecția raportată la jumătate din salariul minim net.

Pensia intră într-un cont bancar

Virarea pensiei în cont nu ar trebui să înlăture limitele aferente provenienței sale. Dacă banca indisponibilizează o sumă mai mare, trebuie dovedit că banii provin din pensie și trebuie verificată aplicarea corectă a limitelor.

Pot fi folosite:

• cuponul de pensie;
• decizia de pensionare;
• extrasul bancar;
• descrierea plătitorului;
• istoricul lunar al încasărilor;
• adresa de poprire transmisă casei de pensii;
• dovada reținerii deja operate la sursă.

Situațiile specifice sunt prezentate în articolul despre poprirea pensiei.

Cum funcționează poprirea conturilor bancare

Poprirea bancară poate viza:

• soldul creditor existent la data primirii adresei;
• sumele care intră ulterior în cont;
• conturile curente;
• conturile de economii;
• depozitele ajunse în situația în care pot fi indisponibilizate;
• sumele în lei sau valută, în condițiile aplicabile;
• conturile deschise la mai multe bănci.

Măsura se aplică în limita creanței indicate în adresa de poprire, incluzând componentele urmărite și cheltuielile comunicate.

Pot fi urmărite încasările viitoare?

Da. Poprirea contului poate produce efecte și asupra sumelor care intră ulterior, până la acoperirea creanței ori până la ridicarea măsurii.

Acest lucru nu înseamnă că toate încasările viitoare pot fi luate integral. Dacă suma reprezintă salariu, pensie sau un venit protejat, trebuie aplicate limitele ori interdicțiile corespunzătoare.

Pot fi blocate toate conturile la mai multe bănci?

Adresele pot fi transmise mai multor instituții de credit. În practică, pot apărea indisponibilizări simultane până la clarificarea sumelor existente și transferate.

Procedura este explicată în articolul despre poprirea contului bancar.

Ce faci dacă ai descoperit contul blocat

• Solicită băncii datele popririiObține emitentul, numărul dosarului, suma și data primirii adresei.
• Identifică natura executăriiStabilește dacă poprirea este civilă sau fiscală.
• Descarcă extrasulPăstrează soldul anterior, încasările și sumele indisponibilizate.
• Identifică proveniența banilorSepară salariul, pensia, indemnizațiile protejate și celelalte încasări.
• Verifică reținerile anterioareStabilește dacă angajatorul ori casa de pensii reținuse deja o parte.
• Solicită actele executoruluiObține titlul, încuviințarea, calculul și adresa de poprire.
• Verifică termenul contestațieiData informării băncii sau a primei rețineri poate deveni relevantă.
• Cere eliberarea sumelor protejateDepune documentele privind proveniența și destinația lor.

Traseul complet este prezentat în articolul despre contul blocat de executor.

Ce se întâmplă dacă salariul este reținut și de angajator, și de bancă

Pot apărea situații în care angajatorul reține partea urmărită, iar restul salariului este virat într-un cont asupra căruia banca aplică aceeași sau o altă poprire.

Trebuie verificat dacă efectul cumulat depășește limitele aplicabile venitului periodic.

Debitorul trebuie să prezinte:

• fluturașul de salariu;
• dovada reținerii operate de angajator;
• extrasul bancar;
• identificarea plătitorului;
• adresele de poprire;
• lunile și procentele reținute;
• eventualele sume transferate executorului.

Cum se tratează un cont cu sume din surse diferite

În același cont pot intra salarii, transferuri personale, chirii, împrumuturi, indemnizații și alte încasări. Regimul fiecărei sume depinde de proveniența și natura sa.

Ce venituri sunt protejate împotriva popririi

Legea protejează integral anumite sume cu destinație specială și limitează urmărirea altor venituri necesare existenței debitorului.

Sume care nu pot fi urmărite pentru nicio datorie

În această categorie intră, în condițiile prevăzute de lege:

• alocațiile de stat;
• indemnizațiile pentru copii;
• ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav;
• ajutoarele de maternitate;
• ajutoarele acordate în caz de deces;
• bursele de studii acordate de stat;
• diurnele;
• alte indemnizații cu destinație specială stabilite potrivit legii.

Venituri urmăribile numai pentru anumite creanțe

Indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă, compensațiile acordate salariaților la desfacerea contractului și indemnizațiile de șomaj beneficiază de un regim special.

Ele pot fi urmărite numai pentru categoriile de creanțe permise de lege, precum:

• obligațiile de întreținere;
• despăgubirile pentru repararea prejudiciilor cauzate prin moarte sau vătămare corporală;
• alte situații expres prevăzute de norma aplicabilă.

Chiar și în aceste cazuri trebuie respectate limitele legale.

Venituri periodice protejate prin plafon

Salariul, pensia și alte venituri periodice destinate existenței pot fi urmărite, dar numai în fracțiile prevăzute de lege.

Cum soliciți eliberarea sumelor protejate

Dacă o sumă neurmăribilă sau urmărită peste limita legală a fost indisponibilizată, sesizează rapid banca, executorul și, după caz, terțul care plătește venitul.

Cererea trebuie să indice:

• numele și datele debitorului;
• numărul dosarului de executare;
• contul afectat;
• suma indisponibilizată;
• data încasării;
• plătitorul;
• natura venitului;
• protecția legală invocată;
• reținerile deja operate la sursă;
• documentele anexate;
• suma a cărei eliberare este solicitată.

Documente utile

• extrasul de cont;
• fluturașul de salariu;
• cuponul de pensie;
• decizia privind indemnizația;
• certificatul ori documentul privind beneficiarul prestației;
• ordinul de deplasare pentru diurnă;
• dovada reținerii efectuate de angajator;
• adresa de poprire;
• răspunsul băncii;
• orice document care identifică proveniența sumei.

Ce se întâmplă cu poprirea după plată

Plata făcută direct creditorului, către executor ori prin rețineri trebuie înregistrată în dosar și scăzută din creanță.

După acoperirea integrală trebuie clarificate:

• debitul principal;
• dobânzile și penalitățile;
• cheltuielile de executare;
• sumele aflate în curs de transfer;
• eventualele plăți făcute simultan de mai mulți terți;
• actul de încetare a executării;
• adresele de ridicare a popririi;
• restituirea unei eventuale diferențe încasate.

Acordul de rate ridică automat poprirea?

Nu. Eșalonarea și ridicarea popririi sunt chestiuni distincte.

Acordul trebuie să precizeze:

• suma recunoscută;
• ratele și scadențele;
• dobânzile pe durata eșalonării;
• cheltuielile de executare;
• măsurile care rămân active;
• măsurile care vor fi restrânse sau ridicate;
• consecințele întârzierii unei rate;
• instrucțiunile care vor fi transmise executorului.

Probleme frecvente privind poprirea

Ce verifici într-un dosar cu poprire

• emitentul adresei de poprire;
• numărul dosarului;
• titlul executoriu;
• încheierea de încuviințare;
• creditorul actual;
• suma totală urmărită;
• debitul și accesoriile;
• cheltuielile de executare;
• data comunicării către terț;
• data la care ai fost înștiințat;
• natura fiecărui venit;
• limita aplicabilă salariului sau pensiei;
• reținerile operate anterior;
• existența altor popriri;
• sumele transferate de fiecare terț;
• încasările cu destinație specială;
• dovezile provenienței sumelor;
• eventualele plăți directe către creditor;
• soldul actualizat;
• termenul contestației;
• necesitatea suspendării.

Ce este contestația la executare

Contestația la executare este procedura prin care instanța verifică legalitatea executării silite, a unui act emis în dosarul execuțional sau a refuzului executorului de a îndeplini un act prevăzut de lege.

Prin contestație nu se exprimă numai nemulțumirea față de executare. Contestatorul trebuie să identifice:

• dosarul de executare;
• actul sau executarea contestată;
• data la care a luat cunoștință despre măsură;
• regula juridică încălcată;
• vătămarea produsă;
• probele care susțin motivul;
• soluția concretă cerută instanței.

Ce poate fi verificat prin contestație

Procedura completă este prezentată în articolul despre contestația la executare.

Ce poate fi atacat prin contestație

Obiectul cererii trebuie stabilit înainte de redactarea motivelor. Nu toate neregularitățile conduc la anularea întregii executări.

Executarea silită însăși

Contestația împotriva executării în ansamblu este justificată atunci când problema afectează fundamentul întregii proceduri.

Pot deveni relevante:

• lipsa unui titlu executoriu;
• lipsa caracterului executoriu al înscrisului;
• prescripția dreptului de a obține executarea;
• lipsa calității creditorului;
• executarea unei persoane care nu este obligată;
• stingerea integrală a obligației;
• lipsa caracterului cert, lichid ori exigibil al creanței;
• un impediment care împiedică folosirea întregii proceduri.

Un act individual de executare

Executarea poate fi legal începută, dar un act concret să fie nelegal.

Refuzul executorului

Contestația poate privi și refuzul executorului de a începe executarea ori de a îndeplini un act prevăzut de lege.

Într-o astfel de situație trebuie depuse:

• cererea adresată executorului;
• dovada depunerii;
• încheierea sau răspunsul de refuz;
• actele care demonstrau obligația executorului;
• explicația interesului persoanei care contestă.

Lămurirea titlului executoriu

Contestația poate urmări lămurirea înțelesului, întinderii ori aplicării titlului atunci când dispozitivul nu poate fi aplicat fără clarificare și nu există o altă procedură specială utilizabilă.

Când contestația nu înlocuiește o altă cale procedurală

Contestația la executare nu poate fi folosită pentru evitarea unei căi speciale prevăzute de lege.

Trebuie diferențiate:

• contestarea actului de executare;
• atacarea hotărârii prin apel ori altă cale de atac;
• anularea unui act fiscal prin procedura fiscală;
• contestarea unei hotărâri arbitrale;
• anularea unui contract printr-o acțiune de drept comun;
• plângerea împotriva unui act pentru care legea prevede un remediu distinct;
• cererea de lămurire ori completare formulată instanței care a pronunțat hotărârea.

Cine poate formula contestația la executare

Contestația poate fi formulată de persoana interesată sau vătămată prin executare.

Interesul trebuie să fie concret

Nu este suficientă existența unei legături generale cu debitorul. Persoana trebuie să arate:

• dreptul sau interesul propriu;
• actul care îl afectează;
• vătămarea produsă;
• soluția prin care vătămarea poate fi înlăturată.

Copilul minor sau persoana reprezentată

Contestația se formulează prin reprezentantul legal ori reprezentantul desemnat potrivit legii. Dacă există un conflict de interese, trebuie verificată necesitatea unui curator special.

În ce termen se formulează contestația la executare

Termenul obișnuit este de 15 zile, însă momentul de început diferă după obiectul contestației.

Termenul pentru contestarea popririi

În cazul popririi trebuie identificate separat:

• data comunicării adresei către terț;
• data înștiințării debitorului;
• data la care banca a indisponibilizat contul;
• data informării primite de la angajator;
• data primei rețineri din salariu ori pensie;
• data la care debitorul a cerut ori a primit copii ale actelor.

Acte succesive în același dosar

Fiecare act nou poate avea propriul termen de contestare. Emiterea unui raport de evaluare sau a unei publicații de vânzare nu redeschide automat termenul pentru motive care priveau pornirea executării și erau cunoscute anterior.

Terțul care pretinde un drept asupra bunului

Persoana care susține că are proprietatea sau un alt drept real asupra bunului urmărit beneficiază de regimul special al contestației terțului.

Chiar dacă termenul special este pierdut, trebuie verificată posibilitatea exercitării unei acțiuni separate de drept comun și efectele pe care vânzarea silită le-a produs față de adjudecatar.

Repunerea în termen

Repunerea în termen este o măsură excepțională. Persoana trebuie să dovedească o împiedicare temeinic justificată, nu simpla necunoaștere a legii, neglijența sau amânarea verificării actelor.

Cum construiești cronologia termenului

Calculul trebuie făcut pe documente, nu din memorie.

Care este instanța competentă

Contestația se introduce, ca regulă, la instanța de executare.

Instanța de executare este, în sistemul actual, judecătoria stabilită potrivit domiciliului ori sediului debitorului la data sesizării organului de executare, cu regulile subsidiare și excepțiile prevăzute de lege.

Schimbarea ulterioară a domiciliului

Mutarea debitorului după începerea executării nu schimbă automat instanța de executare deja determinată.

Competența în cazul popririi

Pentru poprire există o regulă alternativă în situația în care domiciliul ori sediul debitorului se află în circumscripția altei curți de apel decât instanța de executare. Competența trebuie verificată pe actele concrete înaintea depunerii.

Lămurirea unei hotărâri judecătorești

Contestația privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării unei hotărâri executorii se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea.

Titlul care nu provine de la o instanță

Dacă lămurirea privește un titlu care nu emană de la un organ jurisdicțional, competența revine, ca regulă, instanței de executare.

Executarea fiscală

Contestația fiscală nu trebuie depusă automat la instanța stabilită pentru executarea civilă. Se verifică organul fiscal, actul contestat, Codul de procedură fiscală și competența teritorială specifică.

Care sunt principalele motive de contestație

Motivele trebuie selectate din actele dosarului. Un model general care enumeră toate nulitățile posibile, fără legătură cu speța, slăbește cererea.

Lipsa titlului executoriu

Trebuie verificat dacă înscrisul invocat beneficiază de putere executorie pentru obligația și persoanele urmărite.

Creanța nu este exigibilă

Executarea poate fi prematură dacă termenul nu a expirat, scadența anticipată nu a intervenit valabil ori creditorul nu a îndeplinit formalitățile necesare.

Prescripția dreptului de a obține executarea

Nu se verifică numai vârsta contractului. Sunt relevante scadența, caracterul executoriu al titlului, actele întrerupătoare, plățile, recunoașterile și eventualele executări anterioare.

Lipsa calității creditorului

Problema apare frecvent după cesiunea creanței. Trebuie verificat dacă actele permit identificarea raportului juridic și a creanței executate.

Executarea persoanei greșite

Pot exista erori de identitate, executarea unui garant peste limitele garanției, urmărirea soțului care nu este debitor ori continuarea necorespunzătoare după deces.

Suma executată este greșită

Calculul trebuie împărțit în componente:

• debit principal;
• rate restante;
• dobândă contractuală;
• dobândă penalizatoare;
• dobândă legală;
• penalități;
• comisioane;
• actualizare;
• cheltuieli de judecată;
• cheltuieli de executare;
• plăți și compensări.

Comunicarea nelegală

Se verifică adresa, persoana care a primit documentul, modalitatea utilizată și actele menționate în dovada de comunicare.

Poprirea peste limita legală

Se compară venitul net, natura datoriei, numărul urmăririlor și totalul reținut. Pentru veniturile speciale se verifică interdicția ori plafonul aplicabil.

Urmărirea unui bun neurmăribil

Unele bunuri necesare vieții, muncii ori îndeplinirii anumitor activități beneficiază de protecție totală sau limitată.

Cheltuielile nejustificate

Nu este suficient ca suma să apară într-o încheiere. Trebuie verificate activitățile efective, documentele justificative, plafoanele și proporționalitatea.

Neregularități ale evaluării și licitației

Pot fi relevante identificarea greșită a imobilului, omisiunea sarcinilor, folosirea unor date nereale, comunicarea defectuoasă ori nerespectarea etapelor vânzării.

Pot fi invocate apărări privind datoria inițială?

Răspunsul depinde de natura titlului executoriu.

Titlul este o hotărâre judecătorească

Contestația nu permite rejudecarea apărărilor care au fost sau puteau fi analizate în procesul în care a fost pronunțată hotărârea.

Nu pot fi repuse în discuție, de regulă:

• existența obligației stabilite definitiv;
• probele analizate de instanță;
• interpretarea contractului deja judecată;
• apărările care puteau fi formulate în proces;
• cuantumul stabilit prin dispozitiv.

Pot fi însă relevante fapte ulterioare titlului:

• plata făcută după hotărâre;
• compensarea intervenită ulterior;
• remiterea de datorie;
• un acord de eșalonare;
• prescripția executării;
• calcularea greșită a accesoriilor ulterioare;
• executarea peste limitele dispozitivului.

Titlul nu provine de la o instanță

Dacă executarea se bazează pe un titlu nejurisdicțional, pot fi invocate apărări privind fondul dreptului numai în condițiile legii și dacă nu există o altă procedură prin care titlul poate fi desființat.

Trebuie verificat dacă legea permite:

• o acțiune în anularea titlului;
• o procedură specială de contestare;
• o opoziție ori plângere distinctă;
• un proces de drept comun privind contractul;
• contestarea unui act administrativ sau fiscal.

Ce trebuie să ceri concret instanței

Motivele și cererile finale trebuie să corespundă. Instanța nu poate presupune ce rezultat urmărește contestatorul.

În funcție de dosar, se poate solicita:

• anularea întregii executări silite;
• anularea unui act individual;
• îndreptarea actului;
• restrângerea popririi la limita legală;
• eliberarea unui venit neurmăribil;
• ridicarea sechestrului asupra unui bun;
• reducerea cheltuielilor de executare;
• înlăturarea unor componente din calcul;
• lămurirea titlului;
• obligarea executorului să îndeplinească actul refuzat;
• încetarea executării;
• restituirea cheltuielilor de judecată;
• măsurile necesare restabilirii situației legale.

Ce probe sunt necesare

Contestația este predominant documentară, dar probele trebuie adaptate fiecărui motiv.

Dosarul execuțional

Instanța poate solicita executorului copii certificate ale actelor necesare soluționării contestației.

Contestatorul trebuie totuși să depună documentele pe care le deține și să indice actele care trebuie cerute.

Expertiza contabilă

Expertiza poate fi utilă pentru credite, dobânzi, plăți succesive, distribuirea sumelor ori alte calcule complexe.

Obiectivele trebuie formulate precis:

• stabilirea debitului principal rămas;
• identificarea plăților efectuate;
• verificarea perioadelor de dobândă;
• separarea dobânzilor de penalități;
• compararea calculului cu titlul;
• determinarea diferenței urmărite nejustificat.

Înscrisurile originale

Dacă se contestă semnătura, autenticitatea ori conținutul unui document, poate fi necesară prezentarea originalului. O copie incompletă sau ilizibilă nu permite întotdeauna verificarea.

Ce trebuie să conțină cererea

• instanța competentă;
• datele contestatorului;
• creditorul și celelalte persoane chemate în judecată;
• executorul și numărul dosarului;
• titlul executoriu;
• actele contestate;
• data comunicării ori luării la cunoștință;
• cronologia faptelor;
• motivele de nelegalitate;
• soluțiile solicitate;
• valoarea contestată;
• probele;
• dovada taxei judiciare;
• semnătura;
• numărul necesar de exemplare și anexele.

Părțile chemate în proces

În mod obișnuit, cererea se formulează în contradictoriu cu persoanele ale căror drepturi sunt afectate de soluție, în special creditorul.

Executorul nu este transformat automat în parte pentru orice contestație numai pentru că a emis actele. Calitatea procesuală trebuie analizată în raport cu obiectul concret, inclusiv atunci când se contestă un refuz ori se solicită obligarea sa la îndeplinirea unui act.

Cum se judecă această cerere

Contestația se judecă potrivit regulilor primei instanțe, adaptate caracterului său urgent.

În cursul procesului pot avea loc:

• verificarea competenței;
• stabilirea taxei judiciare;
• solicitarea dosarului de la executor;
• depunerea întâmpinării;
• administrarea înscrisurilor;
• efectuarea unei expertize;
• dezbaterea prescripției și a celorlalte excepții;
• analizarea fiecărui act contestat;
• pronunțarea hotărârii;
• exercitarea apelului, când este permis.

Se poate modifica cererea ulterior?

Completarea cererii este limitată de regulile procedurale și de termenul contestației. Un motiv nou introdus după expirarea termenului poate fi considerat tardiv dacă privește un act cunoscut anterior.

Care este taxa judiciară de timbru

Taxa depinde de obiectul și valoarea contestației.

Taxa și cauțiunea sunt diferite

Taxa judiciară permite soluționarea cererii. Cauțiunea garantează eventualele prejudicii produse creditorului prin suspendarea executării.

Ajutorul public judiciar

Persoana fizică ce nu poate suporta costurile fără afectarea întreținerii sale ori a familiei poate solicita facilități în condițiile legii.

Pot fi cerute, în funcție de condițiile îndeplinite:

• scutirea;
• reducerea;
• eșalonarea;
• amânarea plății taxei;
• alte forme de ajutor prevăzute de lege.

Restituirea taxei

După soluționarea definitivă, taxa poate fi restituită în cazurile și proporția prevăzute de legislația taxelor judiciare. Restituirea nu se face întotdeauna automat și poate necesita o cerere distinctă.

Ce poate dispune instanța

Soluția depinde de obiectul cererii și de motivele dovedite.

Anularea unui act afectează toate actele ulterioare?

Depinde de legătura dintre ele. Actele care nu pot exista independent de actul anulat pot fi afectate, dar instanța trebuie să stabilească întinderea concretă a anulării.

Ce se întâmplă cu banii deja reținuți

Anularea executării nu conduce întotdeauna la restituirea instantanee a sumelor. Trebuie verificat:

• ce sume au fost indisponibilizate;
• ce sume au fost transferate executorului;
• ce sume au fost distribuite creditorului;
• dacă s-a cerut întoarcerea executării;
• dacă hotărârea este executorie sau definitivă;
• ce demers trebuie făcut pentru restituire.

Comunicarea soluției către executor

După rămânerea definitivă, hotărârea este comunicată executorului în condițiile legii, pentru aplicarea măsurilor dispuse.

Poate fi atacată hotărârea

Hotărârea pronunțată asupra contestației poate fi atacată, ca regulă, numai cu apel.

Există excepții pentru anumite categorii de contestații și incidente, motiv pentru care trebuie verificate:

• obiectul exact al cererii;
• dispozitivul hotărârii;
• termenul indicat;
• data comunicării;
• instanța competentă să judece apelul;
• efectul apelului asupra executării;
• eventuala menținere a suspendării.

Situații practice

Greșeli frecvente

• să fie calculat termenul de la data greșită;
• să fie aruncat plicul de comunicare;
• să fie așteptat dosarul executorului până expiră termenul;
• să nu fie identificat actul contestat;
• să se solicite anularea întregii executări pentru o eroare punctuală;
• să fie invocate apărări deja judecate prin hotărâre;
• să fie contestată suma fără un calcul alternativ;
• să fie invocată prescripția fără cronologie;
• să nu fie dovedită proprietatea terțului;
• să fie confundată executarea civilă cu cea fiscală;
• să fie aleasă instanța numai după sediul executorului;
• să nu fie achitată ori contestată taxa stabilită;
• să fie formulată cererea numai împotriva executorului, fără analiza părților necesare;
• să nu fie cerută suspendarea când există o licitație iminentă;
• să se creadă că depunerea contestației deblochează automat contul;
• să nu fie solicitată întoarcerea executării după anulare;
• să fie adăugate tardiv motive cunoscute de la început;
• să fie folosit un model general fără adaptarea la dosar.

Listă de verificare înaintea depunerii

• am identificat executarea civilă sau fiscală;
• am numărul dosarului;
• am cererea creditorului;
• am titlul executoriu;
• am încheierea de încuviințare;
• am somația și plicul;
• am actul contestat;
• am dovada datei la care l-am cunoscut;
• am calculat termenul de 15 zile;
• am verificat instanța competentă;
• am identificat creditorul actual;
• am verificat identitatea și calitatea debitorului;
• am construit cronologia scadenței și prescripției;
• am toate dovezile plăților;
• am separat debitul, accesoriile și cheltuielile;
• am verificat limitele popririi;
• am dovedit natura veniturilor protejate;
• am actele de proprietate pentru bunurile terților;
• am formulat fiecare motiv separat;
• am corelat motivul cu soluția cerută;
• am indicat cererile principale și subsidiare;
• am pregătit probele;
• am stabilit valoarea contestată;
• am verificat taxa judiciară;
• am analizat necesitatea suspendării;
• am solicitat cheltuielile de judecată;
• am semnat cererea și am pregătit anexele.

Ce este suspendarea executării silite

Suspendarea este măsura prin care continuarea executării este oprită temporar, fără ca executarea ori titlul executoriu să fie anulate.

Prin suspendare, instanța nu stabilește definitiv dacă executarea este legală. Această problemă este analizată prin contestația la executare sau prin cererea principală de care depinde măsura.

Procedura detaliată este prezentată în articolul despre suspendarea executării silite.

Cine poate cere suspendarea

Cererea poate fi formulată de partea interesată care demonstrează că executarea îi afectează drepturile și că există motive pentru oprirea temporară a procedurii.

Poate avea interes:

• debitorul urmărit;
• terțul proprietar al bunului sechestrat;
• soțul ori coproprietarul afectat;
• garantul urmărit;
• creditorul, în situațiile în care un act al executării îi afectează drepturile;
• o altă persoană căreia executarea îi produce o vătămare directă.

Interesul trebuie individualizat

Persoana care solicită suspendarea trebuie să arate:

• actul ori măsura care continuă;
• dreptul afectat;
• riscul produs prin executare;
• legătura cu cererea principală;
• motivele de nelegalitate invocate;
• durata pentru care este solicitată suspendarea;
• probele privind urgența și prejudiciul.

Când poate fi formulată cererea

Suspendarea poate fi solicitată:

• odată cu depunerea contestației la executare;
• printr-o cerere separată, după înregistrarea contestației;
• în cadrul altei cereri privind executarea, dacă legea permite;
• înaintea producerii actului urgent pe care partea urmărește să îl oprească.

Este necesară o contestație la executare?

Suspendarea prevăzută pentru executarea silită este o măsură accesorie. Ea trebuie legată de o contestație sau de o altă cerere principală privind executarea.

Cererea trebuie să indice:

• numărul dosarului principal;
• instanța sesizată;
• obiectul contestației;
• motivele pe care se întemeiază cererea principală;
• actele care trebuie oprite;
• momentul până la care este cerută suspendarea.

Care este instanța competentă

Cererea de suspendare se adresează instanței competente să soluționeze contestația sau cererea principală privind executarea.

Trebuie verificate:

• instanța de executare;
• instanța la care a fost depusă contestația;
• obiectul concret al cererii;
• eventualele reguli speciale;
• dacă executarea este civilă sau fiscală;
• dacă se cere suspendarea executării unei hotărâri provizorii în apel;
• dacă există deja un dosar înregistrat.

Ce înseamnă motive temeinice

Instanța nu acordă suspendarea numai pentru că debitorul afirmă că executarea îi produce un inconvenient.

În evaluarea cererii pot conta:

• seriozitatea aparentă a motivelor din contestație;
• riscul producerii unui prejudiciu greu de reparat;
• caracterul iminent al măsurii;
• proporționalitatea dintre interesul debitorului și dreptul creditorului;
• natura bunului ori venitului urmărit;
• stadiul executării;
• posibilitatea recuperării ulterioare a prestației;
• conduita părților;
• existența cauțiunii;
• probele depuse.

Aparența de nelegalitate

Instanța nu soluționează definitiv contestația în această etapă, dar poate verifica dacă motivele invocate sunt concrete și susținute prin documente.

Pot avea relevanță aparentă:

• prescripția rezultată din cronologia actelor;
• plata integrală dovedită;
• diferențe evidente între titlu și suma executată;
• urmărirea unei persoane care nu apare în titlu;
• poprirea peste plafonul legal;
• urmărirea unui venit protejat;
• sechestrarea bunului altei persoane;
• lipsa caracterului executoriu al înscrisului;
• viciile evidente ale licitației ori evaluării.

Prejudiciul greu de reparat

Pot fi relevante:

• vânzarea locuinței;
• evacuarea iminentă;
• valorificarea unui bun unic;
• blocarea integrală a veniturilor necesare traiului;
• afectarea activității unei societăți;
• pierderea unui echipament profesional esențial;
• vânzarea unui bun aparținând unui terț;
• imposibilitatea recuperării în natură după adjudecare.

Ce argumente sunt insuficiente dacă nu sunt probate

• simpla existență a contestației;
• afirmația generică potrivit căreia datoria este prea mare;
• nemulțumirea față de creditor;
• dorința de a obține timp pentru negociere;
• lipsa temporară a lichidităților;
• faptul că bunul are valoare sentimentală;
• promisiunea că suma va fi plătită în viitor;
• invocarea prescripției fără cronologie;
• contestarea sumei fără un calcul alternativ;
• afirmația că venitul este protejat fără dovada provenienței;
• invocarea unei negocieri verbale;
• simpla existență a unei cereri adresate executorului.

Ce trebuie să conțină cererea

• instanța competentă;
• datele solicitantului;
• creditorul și celelalte părți;
• executorul și numărul dosarului execuțional;
• numărul contestației ori cererii principale;
• titlul executoriu;
• actele a căror continuare trebuie oprită;
• motivele temeinice;
• riscul concret;
• durata suspendării solicitate;
• valoarea obiectului contestației;
• calculul cauțiunii;
• dovada consemnării cauțiunii;
• dovada taxei judiciare;
• înscrisurile justificative;
• semnătura.

Ce acte trebuie anexate

• contestația la executare;
• dovada înregistrării sale;
• somația;
• încheierea de încuviințare;
• titlul executoriu;
• actul urgent contestat;
• publicația de vânzare;
• procesul-verbal de sechestru;
• adresa de poprire;
• extrasele și dovezile reținerilor;
• actele de proprietate;
• documentele privind prejudiciul;
• recipisa cauțiunii;
• dovada taxei.

Ce este cauțiunea

Cauțiunea este suma consemnată de solicitant pentru garantarea eventualelor prejudicii produse creditorului prin întârzierea executării.

Nu reprezintă:

• plata datoriei;
• o rată achitată creditorului;
• taxa judiciară de timbru;
• onorariul executorului;
• garanția că suspendarea va fi admisă.

Cum se calculează cauțiunea

Exemple de calcul

Care este valoarea obiectului contestației

Nu se folosește automat valoarea totală a dosarului. Trebuie stabilit ce se contestă efectiv.

Cum se consemnează cauțiunea

Cauțiunea trebuie depusă la dispoziția instanței, prin modalitatea acceptată pentru consemnarea sumelor judiciare.

Înainte de depunere verifică:

• beneficiarul consemnării;
• instanța și secția;
• numărul dosarului;
• numele persoanei care depune;
• valoarea exactă;
• mențiunea privind cauțiunea;
• documentul emis de instituția de credit ori trezorerie;
• depunerea recipisei la dosar;
• păstrarea unei copii.

Cauțiunea poate fi redusă sau înlăturată pentru lipsa veniturilor?

Regimul ajutorului public judiciar nu conduce automat la scutirea de cauțiunea prevăzută de Codul de procedură civilă.

Trebuie verificat separat dacă:

• cauțiunea a fost calculată corect;
• obiectul este evaluabil sau neevaluabil;
• se aplică o excepție legală;
• există o normă specială europeană ori națională incidentă;
• valoarea contestată a fost stabilită eronat.

Când suspendarea este obligatorie fără cauțiune

Codul de procedură civilă prevede trei situații excepționale.

Titlul nu este executoriu

Trebuie diferențiată lipsa caracterului executoriu de alte critici privind creanța.

Înscrisul a fost declarat fals

Nu este suficientă formularea unei plângeri sau contestarea semnăturii. Este necesară hotărârea judecătorească prevăzută de textul legal.

Amânarea acordată de creditor

Debitorul trebuie să prezinte înscrisul autentic care dovedește amânarea ori beneficiul termenului de plată.

Care este taxa judiciară de timbru

Cererea de suspendare a executării silite este taxată separat de contestația la executare.

Cum se judecă suspendarea obișnuită

Instanța poate soluționa cererea chiar înaintea termenului stabilit pentru contestație.

Părțile sunt citate și pot prezenta:

• înscrisuri;
• explicații privind urgența;
• argumente privind aparența de nelegalitate;
• dovezi despre prejudiciu;
• obiecții privind valoarea cauțiunii;
• informații despre stadiul executării;
• acte privind plata ori negocierea.

Ce verifică instanța

• existența cererii principale;
• calitatea și interesul solicitantului;
• competența;
• motivele temeinice;
• proporționalitatea măsurii;
• valoarea obiectului;
• consemnarea cauțiunii;
• taxa judiciară;
• întinderea suspendării solicitate;
• stadiul actelor executorului.

Încheierea pronunțată

Instanța poate:

• admite suspendarea întregii executări;
• admite suspendarea numai pentru anumite acte;
• respinge cererea;
• constata că solicitarea a rămas fără obiect;
• aplica excepția legală privind lipsa cauțiunii;
• limita efectele în raport cu obiectul contestației.

Calea de atac

Încheierea privind suspendarea poate fi atacată separat în termenul special de cinci zile, calculat de la pronunțare pentru partea prezentă și de la comunicare pentru partea lipsă.

Până când produce efecte suspendarea

Suspendarea dispusă până la soluționarea contestației în temeiul regulii generale produce efecte până la soluționarea contestației în primă instanță.

Ce se întâmplă după hotărârea primei instanțe

Trebuie verificat:

• dacă a fost admisă sau respinsă contestația;
• ce măsuri a dispus instanța;
• caracterul executoriu al hotărârii;
• dacă a fost declarat apel;
• dacă este necesară o nouă cerere de suspendare;
• ce acte poate relua executorul;
• ce sume au fost deja indisponibilizate;
• dacă se menține riscul licitației ori evacuării.

Ce este suspendarea provizorie

Suspendarea provizorie este măsura urgentă prin care instanța oprește temporar executarea până la soluționarea cererii obișnuite de suspendare.

Este relevantă atunci când timpul necesar citării părților și judecării cererii obișnuite ar permite producerea actului pe care solicitantul încearcă să îl prevină.

Condițiile principale

• existența unei urgențe reale;
• existența cererii obișnuite de suspendare;
• legătura cu o contestație sau altă cerere principală;
• plata cauțiunii, când este necesară;
• identificarea exactă a actului iminent;
• prezentarea probelor;
• depunerea cererii înainte de producerea efectului.

Ce poate demonstra urgența

• publicația de vânzare cu termen apropiat;
• procesul-verbal care stabilește data evacuării;
• anunțarea ridicării bunurilor;
• blocarea conturilor din care se plătesc salariile;
• iminența transferării sumelor indisponibilizate;
• valorificarea rapidă a unor bunuri;
• un act care produce efecte înainte de termenul cererii obișnuite.

Cum se soluționează

Instanța poate pronunța încheierea fără citarea părților.

Măsura:

• este temporară;
• nu soluționează contestația;
• nu anticipează obligatoriu soluția suspendării obișnuite;
• produce efecte până la soluționarea cererii obișnuite;
• nu este supusă unei căi de atac.

Ce efecte produce suspendarea

După comunicarea încheierii către executor, acesta trebuie să respecte întinderea măsurii dispuse de instanță.

În funcție de dispozitiv, pot fi oprite:

• emiterea unor acte noi;
• continuarea popririi;
• transferul ori distribuirea unor sume;
• ridicarea și valorificarea bunurilor;
• evaluarea;
• publicarea ori desfășurarea licitației;
• adjudecarea;
• evacuarea;
• alte acte individualizate de instanță.

Actele de conservare

Suspendarea nu împiedică întotdeauna măsurile strict necesare pentru conservarea bunurilor ori menținerea situației existente.

Trebuie diferențiate:

• actele de continuare a executării;
• actele de conservare;
• operațiunile administrative;
• actele dispuse anterior și încă nefinalizate;
• distribuirea sumelor;
• valorificarea bunurilor supuse degradării.

Ce se întâmplă cu bunurile supuse pieirii sau deprecierii

Dacă bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării ori deprecierii, suspendarea nu împiedică în mod necesar valorificarea lor.

În această situație se suspendă distribuirea prețului obținut.

Cum influențează suspendarea poprirea

Efectul depinde de formularea hotărârii și de stadiul sumelor.

Trebuie separate:

• sumele viitoare care ar urma să fie reținute;
• sumele deja indisponibilizate în cont;
• sumele consemnate la dispoziția executorului;
• sumele transferate executorului;
• sumele distribuite creditorului înaintea suspendării.

Poprirea salariului ori pensiei

După primirea încheierii și a instrucțiunilor executorului, terțul trebuie să aplice efectul suspendării potrivit actelor comunicate.

Debitorul trebuie să verifice:

• data comunicării suspendării executorului;
• data comunicării către terțul poprit;
• salariul ori pensia pentru care s-a făcut ultima reținere;
• sumele încă netransferate;
• eventualele rețineri ulterioare;
• ridicarea sau menținerea indisponibilizării.

Poprirea contului bancar

Banca nu află automat despre încheiere în momentul pronunțării. Executorul trebuie să primească și să pună în aplicare soluția, iar adresa corespunzătoare trebuie comunicată instituției de credit.

Suspendarea executării înaintea licitației

Executarea imobiliară sau mobiliară poate ajunge la vânzarea bunului înainte ca o contestație să fie soluționată.

Pentru o cerere urgentă trebuie depuse:

• publicația de vânzare;
• dovada datei licitației;
• raportul de evaluare;
• procesul-verbal de sechestru;
• actele de proprietate;
• contestația împotriva actelor relevante;
• dovada prejudiciului;
• cauțiunea;
• taxa judiciară.

Licitația a avut deja loc

După adjudecare trebuie verificată o strategie diferită, care poate include:

• contestarea actelor vânzării în termen;
• analizarea efectelor față de adjudecatar;
• suspendarea actelor rămase;
• anularea actului de adjudecare, dacă sunt îndeplinite condițiile;
• întoarcerea executării;
• eventualele despăgubiri.

Suspendarea în cazul evacuării

Executarea unei hotărâri de evacuare poate avea reguli speciale, în funcție de titlu, motivul evacuării și procedura prin care a fost obținută hotărârea.

Trebuie verificate:

• titlul executoriu;
• procedura în care a fost pronunțată hotărârea;
• termenul căii de atac;
• caracterul executoriu;
• motivul evacuării;
• data stabilită de executor;
• eventualele condiții speciale de consemnare a chiriei ori arenzii;
• calea procedurală adecvată suspendării.

Se aplică aceleași reguli executării fiscale?

Nu automat. Executarea fiscală este supusă Codului de procedură fiscală și regulilor speciale privind suspendarea.

Trebuie identificate:

• actul fiscal inițial;
• titlul executoriu fiscal;
• organul de executare;
• contestația fiscală;
• acțiunea în contencios fiscal;
• înlesnirea la plată;
• garanțiile cerute;
• efectul suspendării asupra popririi bancare;
• interdicțiile privind folosirea suspendării provizorii civile.

Diferențele sunt explicate în articolul despre executarea ANAF și executarea prin executor.

Cum se reia executarea

După încetarea suspendării, executorul poate continua procedura dacă executarea nu a fost anulată, încetată ori limitată prin hotărâre.

Trebuie verificate:

• motivul încetării suspendării;
• hotărârea asupra contestației;
• eventualul apel;
• existența unei alte suspendări;
• soldul actualizat;
• plățile făcute între timp;
• actele care trebuie refăcute;
• termenul licitației;
• popririle care trebuie reactivate;
• comunicarea către părți și terți.

Actele anterioare rămân valabile?

Suspendarea nu anulează prin ea însăși actele efectuate anterior. După reluare trebuie stabilit dacă:

• actul anterior poate produce în continuare efecte;
• a intervenit expirarea unui termen;
• publicația de vânzare trebuie refăcută;
• evaluarea mai este actuală;
• poprirea trebuie comunicată din nou;
• instanța a anulat între timp anumite acte.

Când se restituie cauțiunea

Cauțiunea nu este restituită automat în momentul în care suspendarea încetează.

Trebuie verificate:

• soluția contestației;
• caracterul definitiv al hotărârii relevante;
• eventualele pretenții ale creditorului pentru prejudiciul produs;
• termenul în care pot fi formulate aceste pretenții;
• existența unei popriri asupra cauțiunii;
• cererea de restituire;
• documentele originale de consemnare;
• instanța competentă să dispună eliberarea.

Cauțiunea nu se compensează automat cu datoria

Suma este consemnată cu o destinație procedurală. Ea nu devine automat o plată în contul creanței executate.

Care sunt riscurile cererii

Înainte de formulare trebuie analizate atât beneficiile, cât și costurile.

Situații practice

Greșeli frecvente

• să se creadă că simpla contestație oprește executarea;
• să fie cerută suspendarea fără indicarea actelor vizate;
• să nu fie dovedită urgența;
• să fie invocat numai riscul generic al executării;
• să fie calculată cauțiunea la o valoare greșită;
• să fie confundată taxa cu cauțiunea;
• să fie depus un virament care nu constituie consemnare valabilă;
• să fie omisă recipisa cauțiunii;
• să fie solicitată suspendarea fără cerere principală;
• să fie depusă cererea după licitație;
• să fie presupusă existența unei căi de atac împotriva suspendării provizorii;
• să fie confundată suspendarea civilă cu cea fiscală;
• să fie presupus că banii deja plătiți creditorului se restituie automat;
• să fie ignorată comunicarea soluției către executor;
• să fie presupus că suspendarea continuă până la hotărârea definitivă;
• să nu fie analizat efectul după prima instanță;
• să fie ignorat riscul despăgubirilor cerute de creditor;
• să fie cerută suspendarea numai pentru obținerea unei eșalonări.

Listă de verificare pentru suspendare

• am formulat contestația sau cererea principală;
• am numărul dosarului instanței;
• am identificat instanța competentă;
• am numărul dosarului execuțional;
• am titlul executoriu;
• am încheierea de încuviințare;
• am actul care trebuie suspendat;
• am data actului urgent;
• am explicat prejudiciul concret;
• am prezentat aparența de nelegalitate;
• am indicat întinderea suspendării;
• am stabilit valoarea contestată;
• am calculat cauțiunea;
• am verificat eventuala excepție de la cauțiune;
• am consemnat suma corect;
• am recipisa cauțiunii;
• am plătit taxa judiciară;
• am pregătit probele;
• am analizat suspendarea provizorie;
• am depus publicația de vânzare ori actul urgent;
• am solicitat judecarea rapidă;
• am verificat termenul căii de atac;
• am transmis soluția executorului;
• am urmărit comunicarea către terții popriți;
• am verificat efectele după prima instanță;
• am analizat restituirea cauțiunii;
• am păstrat toate dovezile de consemnare.

Când se prescrie dreptul de a obține executarea silită

Prescripția executării silite limitează perioada în care creditorul poate folosi forța coercitivă a statului pentru realizarea dreptului prevăzut într-un titlu executoriu.

Prescripția nu trebuie confundată cu dispariția materială a datoriei. Împlinirea termenului stinge dreptul de a obține executarea silită și înlătură puterea executorie a titlului în raport cu obligația prescrisă, dacă persoana interesată invocă prescripția prin mijlocul procedural adecvat.

Care este termenul general

Analiza detaliată este prezentată în articolul despre prescripția executării silite.

De când începe să curgă prescripția

Termenul începe de la data la care se naște dreptul creditorului de a obține executarea silită. Momentul trebuie stabilit pentru fiecare titlu și pentru fiecare obligație.

Hotărârea judecătorească

Pentru hotărârile judecătorești, reperul principal este data rămânerii definitive. Aceasta trebuie identificată din hotărâre, certificatul de grefă, mențiunile dosarului și regulile căii de atac aplicabile.

Ratele succesive

În cazul obligațiilor eșalonate, fiecare rată poate avea propria scadență. Dacă întregul sold a fost declarat scadent anticipat, trebuie verificat când și în ce condiții a intervenit această măsură.

• contractul și actele adiționale;
• scadențarul;
• restanțele anterioare;
• clauza de scadență anticipată;
• notificarea creditorului;
• data comunicării notificării;
• plățile făcute ulterior;
• eventualele restructurări ori reeșalonări.

Cum verifici dacă termenul s-a împlinit

Calculul prescripției trebuie prezentat sub forma unei cronologii complete.

• Identifică titlul Stabilește actul exact care este pus în executare.
• Stabilește exigibilitatea Notează scadența, rămânerea definitivă sau scadența anticipată.
• Identifică termenul Verifică dacă se aplică termenul de trei ani, zece ani ori o regulă specială.
• Inventariază plățile Notează data și semnificația fiecărei plăți făcute de debitor.
• Verifică recunoașterile Analizează acordurile, cererile de eșalonare și celelalte acte atribuite debitorului.
• Caută executările anterioare Obține cererile, încheierile și actele din toate dosarele anterioare.
• Analizează suspendările Identifică perioadele care nu intră în calcul.
• Analizează întreruperile Stabilește dacă și când a început să curgă un termen nou.
• Verifică soarta dosarelor vechi Contează dacă au fost respinse, anulate, perimate sau abandonate.
• Compară cu cererea actuală Stabilește dacă termenul era împlinit când creditorul a sesizat executorul.

Ce înseamnă suspendarea prescripției

Suspendarea oprește temporar curgerea termenului. Perioada scursă înaintea suspendării rămâne, iar după încetarea cauzei termenul continuă cu intervalul rămas.

Cazuri care trebuie verificate

Cursul prescripției poate fi suspendat:

• în cazurile prevăzute de lege pentru suspendarea prescripției dreptului material;
• pe durata în care executarea silită este suspendată prin lege;
• pe durata suspendării dispuse de instanță ori de organul jurisdicțional competent;
• cât timp debitorul nu are bunuri urmăribile;
• cât timp bunurile identificate nu au putut fi valorificate;
• cât timp debitorul își sustrage veniturile și bunurile de la urmărire;
• în celelalte cazuri expres prevăzute de lege.

Lipsa bunurilor urmăribile

Nu trebuie presupusă numai din afirmația creditorului. Dosarul trebuie să arate demersurile făcute pentru identificarea și valorificarea patrimoniului.

Pot fi relevante:

• răspunsurile băncilor;
• verificările privind veniturile;
• informațiile fiscale;
• registrele bunurilor mobile și imobile;
• procesele-verbale ale executorului;
• încercările de valorificare;
• încheierea de încetare pentru lipsa bunurilor;
• momentul în care apar ulterior bunuri ori venituri.

Suspendarea executării și suspendarea prescripției

Când executarea este suspendată prin lege sau prin hotărârea instanței, trebuie delimitate:

• data de la care suspendarea produce efecte;
• actele vizate;
• data încetării suspendării;
• efectul hotărârii asupra executării;
• reluarea procedurii;
• durata care se exclude din calculul prescripției.

Ce înseamnă întreruperea prescripției

Întreruperea șterge timpul scurs înaintea evenimentului întreruptiv. După întrerupere începe să curgă un termen nou.

Actele care pot întrerupe prescripția

În funcție de situație, efectul întreruptiv poate rezulta din:

• executarea voluntară, totală sau parțială, făcută de debitor;
• recunoașterea în alt mod a datoriei;
• depunerea cererii de executare însoțite de titlul executoriu;
• depunerea cererii de executare la un organ necompetent, în condițiile legii;
• cererea de intervenție într-o executare începută de un alt creditor;
• îndeplinirea unui act de executare silită;
• cererea de reluare a executării;
• alte cazuri expres prevăzute de lege.

Notificarea unilaterală a creditorului

O simplă somație privată, un extras de sold sau o scrisoare transmisă de creditor nu trebuie tratate automat ca acte întreruptive. Trebuie identificat temeiul legal și conduita debitorului.

Când executarea anterioară nu păstrează efectul întreruptiv

Cererea și actele dintr-un dosar anterior trebuie analizate împreună cu soluția prin care acel dosar s-a finalizat.

Prescripția nu este considerată întreruptă prin executarea care:

• a fost respinsă;
• a fost anulată;
• s-a perimat;
• a fost abandonată prin renunțarea creditorului.

Executarea a fost anulată

Dacă instanța a anulat executarea, trebuie citite dispozitivul și considerentele hotărârii pentru a stabili:

• întinderea anulării;
• actele desființate;
• caracterul definitiv al soluției;
• dacă titlul a rămas executoriu;
• dacă creditorul poate formula o nouă cerere;
• dacă prescripția era deja împlinită.

Creditorul a renunțat

Renunțarea la un anumit dosar nu este identică în toate situațiile cu renunțarea la creanță. Ea poate închide procedura, dar dreptul material și posibilitatea unei noi executări trebuie analizate separat, în raport cu prescripția.

Poate creditorul fi repus în termen

După împlinirea prescripției, creditorul poate solicita repunerea în termen numai dacă demonstrează că motive temeinice l-au împiedicat să ceară executarea.

Repunerea este excepțională și nu trebuie confundată cu:

• neglijența creditorului;
• necunoașterea legii;
• pierderea documentelor din culpa proprie;
• schimbarea personalului;
• cesiunea tardivă a creanței;
• simpla lipsă de interes temporar pentru executare;
• dificultățile administrative obișnuite.

Termenele cererii

Cererea de repunere se adresează instanței de executare în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării.

Dacă repunerea este admisă, creditorul trebuie să formuleze cererea de executare în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Cum se invocă prescripția

Prescripția este invocată, de regulă, prin contestație la executare formulată în termenul aplicabil actului sau executării cunoscute de debitor.

Motivul trebuie să cuprindă:

• identificarea titlului executoriu;
• data nașterii dreptului de a cere executarea;
• termenul legal aplicabil;
• calculul datei împlinirii;
• plățile ori recunoașterile invocate de creditor;
• executările anterioare;
• actele pretins întreruptive;
• perioadele pretins suspendate;
• soarta fiecărui dosar anterior;
• data cererii actuale de executare;
• actele contestate;
• soluția solicitată instanței.

Prescripție, perimare, tardivitate și încetare

Când se perimă executarea silită

Perimarea este sancțiunea pasivității culpabile a creditorului într-o executare deja începută.

Pentru perimare trebuie îndeplinite cumulativ condiții precum:

• există un dosar de executare început;
• continuarea procedurii necesită un act sau un demers al creditorului;
• executorul solicită în scris îndeplinirea acelui act;
• solicitarea este comunicată creditorului;
• actul este necesar continuării executării;
• creditorul nu îl îndeplinește timp de șase luni;
• neîndeplinirea îi este imputabilă creditorului.

Condițiile complete sunt dezvoltate în articolul despre perimarea executării silite.

Ce trebuie să conțină solicitarea executorului

Pentru a deveni relevantă în analiza perimării, solicitarea trebuie să fie concretă și să privească un act necesar continuării procedurii.

Poate privi:

• avansarea cheltuielilor necesare;
• depunerea unor înscrisuri;
• indicarea bunurilor asupra cărora trebuie continuată urmărirea;
• furnizarea informațiilor indispensabile;
• îndeplinirea unei formalități cerute pentru evaluare ori vânzare;
• formularea unui demers fără de care executorul nu poate continua;
• clarificarea întinderii cererii creditorului.

Ce se verifică în dosar

Ce situații nu dovedesc singure perimarea

• nu a fost încasată nicio sumă timp de șase luni;
• debitorul nu avea venituri cunoscute;
• poprirea nu a produs rezultate;
• dosarul nu conține acte vizibile într-un anumit interval;
• creditorul nu a trimis cereri lunare executorului;
• bunul nu a putut fi vândut la prima licitație;
• executarea a fost suspendată;
• executorul nu a cerut în scris un demers concret;
• solicitarea nu a fost comunicată creditorului;
• neîndeplinirea actului nu era imputabilă creditorului.

Cum se constată perimarea

Perimarea se constată de instanța de executare, la cererea executorului sau a părții interesate, cu citarea părților.

Cererea trebuie să prezinte:

• dosarul execuțional;
• stadiul procedurii;
• solicitarea scrisă a executorului;
• actul cerut creditorului;
• necesitatea acelui act;
• dovada comunicării;
• data de la care este calculat termenul;
• lipsa îndeplinirii timp de șase luni;
• culpa creditorului;
• actele efectuate între timp.

Ce efect produce perimarea

Perimarea desființează actele de executare, cu păstrarea efectelor actelor care au condus deja la realizarea unei părți din creanță, în condițiile legii.

Trebuie stabilit:

• ce sume au fost numai indisponibilizate;
• ce sume au fost efectiv încasate;
• ce sume au fost distribuite creditorului;
• ce bunuri au fost numai sechestrate;
• dacă a avut loc vânzarea;
• ce acte sunt desființate;
• ce măsuri trebuie ridicate;
• ce efecte patrimoniale rămân.

Poate creditorul începe o nouă executare după perimare

Creditorul poate formula o nouă cerere dacă dreptul de a obține executarea nu este prescris.

Noua procedură presupune, în principiu:

• Verificarea prescripției Se stabilește dacă mai există timp pentru o nouă executare.
• Formularea unei cereri noi Creditorul sesizează executorul cu titlul executoriu.
• Deschiderea unui dosar nou Se emite o nouă încheiere a executorului.
• Obținerea unei noi încuviințări Instanța verifică cererea potrivit regulilor aplicabile.
• Comunicarea noilor acte Debitorul primește documentele prevăzute de lege.
• Aplicarea noilor măsuri Popririle, sechestrele și celelalte acte trebuie refăcute legal.

Când încetează executarea silită

Încetarea reprezintă închiderea dosarului execuțional pentru unul dintre motivele prevăzute de lege.

Încetarea prin plata integrală

Executarea încetează când sunt acoperite toate componentele datorate în dosar:

• obligația principală;
• accesoriile permise de titlu și de lege;
• cheltuielile de executare;
• celelalte sume datorate potrivit legii;
• eventualele diferențe rezultate din actualizare;
• costurile intervenite până la data plății.

Plata directă către creditor

Plata trebuie comunicată executorului pentru actualizarea soldului și verificarea cheltuielilor rămase.

Sumele încasate simultan

Dacă mai multe bănci, angajatorul și debitorul fac plăți într-un interval scurt, trebuie verificat dacă totalul depășește soldul.

• data fiecărui transfer;
• terțul care a făcut plata;
• suma primită de executor;
• suma distribuită creditorului;
• soldul înaintea fiecărei încasări;
• diferența care trebuie restituită;
• adresele de ridicare a măsurilor.

Încetarea pentru lipsa bunurilor urmăribile

Executorul poate închide dosarul dacă executarea nu mai poate fi efectuată ori continuată deoarece debitorul nu are bunuri urmăribile sau bunurile identificate nu pot fi valorificate.

Ce trebuie să rezulte din dosar

• verificările patrimoniale efectuate;
• răspunsurile instituțiilor;
• lipsa conturilor cu disponibil;
• lipsa veniturilor urmăribile;
• lipsa bunurilor mobile ori imobile;
• încercările nereușite de valorificare;
• motivul concret al imposibilității;
• încheierea motivată de încetare.

Apar ulterior un salariu sau un imobil

Creditorul poate solicita reluarea executării, cu actualizarea soldului și verificarea prescripției.

Încetarea prin renunțarea creditorului

Creditorul poate renunța la executarea începută.

Documentul trebuie verificat pentru a stabili dacă renunțarea privește:

• o anumită formă de executare;
• un anumit bun;
• întregul dosar execuțional;
• numai o parte din creanță;
• executarea împotriva unui codebitor;
• creanța însăși;
• dreptul de a formula o nouă cerere.

Efectul asupra prescripției

O executare la care creditorul a renunțat nu păstrează automat efectul întreruptiv prevăzut pentru o procedură valabil continuată.

Ce se întâmplă dacă titlul este desființat

Dacă titlul executoriu este desființat, executarea nu mai are fundamentul juridic necesar și trebuie să înceteze.

Desființarea poate rezulta, după caz, din:

• admiterea unei căi de atac împotriva hotărârii;
• anularea actului care constituia titlu;
• desființarea unei hotărâri arbitrale;
• anularea actului fiscal;
• admiterea unei proceduri speciale prevăzute de lege;
• o altă hotărâre care înlătură puterea executorie.

Încetarea după anularea executării

Instanța poate anula întreaga executare ori numai anumite acte. Executorul trebuie să aplice întinderea hotărârii.

Ce trebuie să conțină încheierea de încetare

Executorul întocmește o încheiere motivată și o comunică părților în condițiile legii.

Verifică:

• numărul dosarului;
• creditorul și debitorul;
• titlul executoriu;
• motivul încetării;
• suma inițială urmărită;
• sumele încasate;
• sumele distribuite;
• cheltuielile;
• eventualul sold rămas;
• măsurile care trebuie ridicate;
• soarta bunurilor sechestrate;
• calea și termenul de contestare;
• data comunicării.

Ce se întâmplă cu popririle și sechestrele după încetare

Închiderea dosarului trebuie urmată de măsurile necesare pentru înlăturarea indisponibilizărilor care au rămas fără obiect.

Pot fi necesare:

• adrese de ridicare a popririi bancare;
• adrese către angajator și casa de pensii;
• radierea urmăririi din cartea funciară;
• ridicarea sechestrului asupra vehiculului;
• informarea registrelor relevante;
• restituirea bunurilor aflate în custodie;
• oprirea licitației;
• restituirea sumelor încasate peste sold;
• actualizarea evidențelor executorului.

Când poate fi reluată executarea

Posibilitatea reluării depinde de motivul pentru care dosarul a fost închis.

Se aplică aceleași reguli executării fiscale?

Nu. Prescripția, suspendarea, întreruperea și încetarea executării fiscale sunt reglementate de Codul de procedură fiscală.

Într-un dosar ANAF sau al organului fiscal local trebuie verificate separat:

• natura creanței bugetare;
• titlul de creanță;
• titlul executoriu fiscal;
• momentul de început al termenului fiscal;
• actele de executare fiscală;
• declarațiile și deciziile fiscale;
• înlesnirile la plată;
• cauzele fiscale de suspendare și întrerupere;
• insolvabilitatea fiscală;
• prescripția obligației și prescripția executării.

Situații practice

Greșeli frecvente

• să fie calculată prescripția de la data semnării contractului;
• să fie ignorată scadența anticipată;
• să fie presupus că cesiunea începe un termen nou;
• să nu fie verificate plățile parțiale;
• să fie ignorate recunoașterile scrise;
• să fie analizat numai dosarul actual;
• să nu fie obținute dosarele de executare anterioare;
• să fie considerată orice notificare act întreruptiv;
• să fie confundată suspendarea cu întreruperea;
• să fie presupus că prescripția operează automat;
• să fie invocată prescripția după termenul contestației;
• să fie considerată orice pauză de șase luni perimare;
• să fie calculată perimarea de la ultimul act;
• să nu fie căutată solicitarea scrisă a executorului;
• să fie ignorată culpa creditorului;
• să fie confundată perimarea cu încetarea;
• să fie presupus că închiderea pentru lipsa bunurilor stinge datoria;
• să fie confundată renunțarea la dosar cu remiterea datoriei;
• să fie presupus că plata principalului închide dosarul;
• să nu fie verificate cheltuielile și accesoriile;
• să fie presupus că anularea unui singur act desființează întreaga executare;
• să nu fie solicitate adresele de ridicare a popririlor;
• să fie aplicate regulile civile unui dosar fiscal.

Listă de verificare

• am identificat titlul executoriu;
• am stabilit natura obligației;
• am stabilit termenul aplicabil;
• am identificat data exigibilității;
• am verificat data rămânerii definitive;
• am verificat scadența anticipată;
• am scadențarul complet;
• am dovezile tuturor plăților;
• am verificat recunoașterile datoriei;
• am identificat toate cesiunile;
• am obținut dosarele anterioare;
• am identificat toate cererile de executare;
• am identificat actele de executare;
• am verificat suspendările;
• am verificat întreruperile;
• am stabilit soarta fiecărui dosar anterior;
• am verificat dacă o executare a fost anulată;
• am verificat dacă o executare s-a perimat;
• am verificat dacă creditorul a renunțat;
• am construit cronologia prescripției;
• am calculat termenul contestației;
• am identificat solicitarea scrisă a executorului;
• am dovada comunicării către creditor;
• am verificat actul cerut creditorului;
• am calculat cele șase luni;
• am analizat culpa creditorului;
• am verificat efectele perimării;
• am identificat motivul încetării;
• am încheierea de încetare;
• am situația financiară finală;
• am verificat soldul rămas;
• am verificat ridicarea popririlor;
• am verificat radierea sechestrelor;
• am analizat posibilitatea reluării;
• am separat executarea civilă de cea fiscală.

Ce cheltuieli pot fi adăugate în executarea silită

Executarea generează costuri distincte de datoria inițială. Acestea sunt necesare pentru deschiderea dosarului, comunicarea actelor, identificarea și evaluarea bunurilor, aplicarea popririlor, organizarea licitației și îndeplinirea celorlalte măsuri.

Suma totală indicată într-o somație poate cuprinde:

Analiza detaliată este prezentată în articolul despre cheltuielile de executare silită.

Ce poate intra în cheltuielile de executare

Codul de procedură civilă include mai multe categorii de costuri.

Cine avansează cheltuielile

Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a unei activități trebuie, ca regulă, să avanseze costul necesar.

Creditorul poate fi solicitat să avanseze:

• taxele necesare deschiderii ori continuării procedurii;
• costurile comunicărilor;
• onorariul expertului sau evaluatorului;
• publicitatea licitației;
• transportul și depozitarea bunurilor;
• cheltuielile necesare identificării și valorificării bunurilor;
• alte costuri fără de care actul solicitat nu poate fi efectuat.

Executarea unei hotărâri judecătorești

Executorul nu poate condiționa punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de plata anticipată a propriului onorariu.

Această regulă nu înseamnă că toate celelalte costuri ale procedurii trebuie suportate temporar de executor. Cheltuielile concrete necesare evaluării, transportului, publicității sau altor acte pot trebui avansate de partea interesată.

Creditorul nu avansează costul cerut

În funcție de actul necesar și de stadiul dosarului, neavansarea poate conduce la:

• imposibilitatea efectuării actului;
• amânarea executării;
• solicitarea scrisă adresată creditorului;
• imposibilitatea continuării urmăririi acelui bun;
• analizarea perimării dacă sunt îndeplinite condițiile sale;
• închiderea dosarului în situațiile prevăzute de lege.

Cine suportă în final cheltuielile

Cheltuielile ocazionate de executarea silită sunt, ca regulă, în sarcina debitorului urmărit.

Debitorului îi pot fi imputate cheltuielile:

• stabilite după înregistrarea cererii de executare;
• necesare actelor efectuate pentru recuperarea creanței;
• avansate inițial de creditor;
• documentate în dosar;
• stabilite prin încheierea executorului;
• menținute după eventualul control al instanței.

Creditorul renunță la executare

Dacă creditorul renunță la executare, cheltuielile sunt suportate de acesta, cu excepțiile prevăzute de lege.

Trebuie verificat dacă declarația privește:

• întregul dosar;
• numai o formă de executare;
• un anumit bun;
• un anumit debitor;
• doar o parte a creanței;
• o renunțare determinată de plata făcută între timp.

Există mai mulți debitori

Repartizarea costurilor depinde de titlu, solidaritate, actele îndeplinite împotriva fiecărei persoane și rezultatul executării.

Nu trebuie presupus că:

• fiecare debitor suportă automat întregul cost;
• garantul datorează mai mult decât limitele obligației sale;
• soțul debitorului devine responsabil numai pentru că este afectat un bun comun;
• cheltuielile produse exclusiv împotriva unei persoane pot fi repartizate fără analiză tuturor celorlalți.

Ce cheltuieli datorează debitorul care plătește imediat

Dacă debitorul somat execută obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el suportă numai:

• cheltuielile actelor efectiv îndeplinite;
• onorariul executorului proporțional cu activitatea desfășurată;
• onorariul avocatului creditorului proporțional cu activitatea desfășurată, dacă a fost solicitat și dovedit;
• celelalte costuri efectiv produse și necesare până la plată.

Ce înseamnă executare imediată

Trebuie verificate:

• data comunicării somației;
• termenul acordat prin lege ori prin act;
• data plății;
• suma achitată;
• actele deja îndeplinite;
• popririle ori sechestrele deja emise;
• cheltuielile efectiv plătite de creditor;
• activitatea avocatului și executorului;
• eventualele plăți aflate în curs de transfer.

Cum sunt stabilite cheltuielile

Executorul stabilește cheltuielile prin încheiere, pe baza activităților efectuate și a documentelor prezentate de partea interesată.

Încheierea trebuie să permită identificarea:

• dosarului de executare;
• creditorului și debitorului;
• titlului executoriu;
• fiecărei categorii de cheltuieli;
• onorariului executorului;
• onorariului avocatului, dacă este solicitat;
• taxelor și costurilor externe;
• documentelor justificative;
• sumei totale;
• temeiului juridic;
• căii și termenului de contestare.

Pot exista mai multe încheieri

Cheltuielile pot fi stabilite progresiv, pe măsură ce apar acte noi.

Pot exista încheieri distincte pentru:

• deschiderea dosarului;
• poprire;
• deplasare și sechestru;
• evaluare;
• publicitatea vânzării;
• transport și depozitare;
• licitații succesive;
• distribuirea sumelor;
• alte operațiuni ulterioare.

Ce documente trebuie să existe în dosar

Cum se stabilește onorariul executorului

Executorul are dreptul la un onorariu pentru serviciul prestat, în limitele minimale și maximale stabilite prin lege și prin ordinul ministrului justiției.

La verificare sunt relevante:

• natura obligației executate;
• valoarea creanței;
• limita minimă și maximă aplicabilă;
• actele efectiv îndeplinite;
• complexitatea dosarului;
• numărul formelor de executare folosite;
• momentul în care obligația a fost plătită;
• eventuala anulare a unor acte;
• TVA, dacă este datorată;
• proporționalitatea față de activitate.

Onorariile maximale pentru creanțele bănești

TVA aplicată onorariului

Onorariile maximale nu includ TVA. Dacă biroul executorului este obligat să colecteze TVA, aceasta poate fi adăugată peste onorariul stabilit în limita legală.

Executarea unei obligații neevaluabile în bani

Pentru evacuare, predarea unui bun, obligații de a face sau alte prestații se aplică onorariile minimale și maximale prevăzute pentru serviciul concret.

Nu se aplică automat procentul folosit pentru creanțele bănești. Trebuie verificată poziția corespunzătoare din ordinul privind onorariile executorilor.

Poate fi adăugat onorariul avocatului creditorului

Onorariul avocatului pentru activitatea desfășurată în faza executării poate reprezenta cheltuială de executare.

Trebuie să fie dovedite:

• contractul de asistență juridică;
• legătura serviciului cu dosarul execuțional;
• activitatea efectiv prestată;
• factura sau documentul fiscal;
• plata ori obligația certă de plată;
• valoarea solicitată debitorului;
• proporționalitatea cu activitatea.

Poate instanța reduce suma imputată debitorului?

Da. Instanța poate cenzura partea recuperată de la debitor dacă onorariul este vădit disproporționat față de valoarea ori complexitatea activității.

Reducerea sumei suportate de debitor nu modifică automat contractul încheiat între creditor și avocat.

Cheltuielile cu evaluarea, publicitatea și transportul

Evaluarea bunului

Costul evaluatorului poate fi necesar înaintea vânzării unui imobil, vehicul sau alt bun.

Verifică:

• actul prin care s-a dispus evaluarea;
• necesitatea expertului;
• persoana desemnată;
• raportul întocmit;
• factura;
• dovada plății;
• eventualele evaluări repetate;
• motivul refacerii raportului.

Publicitatea vânzării

Pot fi incluse costurile publicării anunțurilor în registre, ziare, platforme ori alte medii cerute pentru licitație.

Transportul și depozitarea

Ridicarea și păstrarea unui bun sechestrat pot genera costuri importante.

Trebuie analizate:

• distanța parcursă;
• tipul mijlocului de transport;
• greutatea ori dimensiunea bunului;
• durata depozitării;
• tariful zilnic;
• necesitatea mutării bunului;
• posibilitatea păstrării în custodia debitorului;
• legătura dintre factură și bunul urmărit.

Pot fi folosite simultan mai multe forme de executare

Creditorul poate solicita poprire, urmărire mobiliară și executare imobiliară, însă costurile fiecărei măsuri trebuie să fie necesare și proporționale cu realizarea creanței.

Trebuie verificate:

• valoarea debitului;
• sumele deja indisponibilizate;
• ritmul încasărilor prin poprire;
• valoarea bunurilor urmărite;
• costul evaluării și vânzării;
• riscul neacoperirii creanței;
• cererea creditorului;
• momentul fiecărei măsuri;
• eventualele măsuri devenite inutile după plată.

Cum se verifică proporționalitatea

Faptul că o cheltuială se află într-o categorie permisă nu înseamnă că orice cuantum este justificat.

Analiza poate avea în vedere:

• valoarea creanței;
• complexitatea titlului;
• numărul debitorilor;
• numărul actelor întocmite;
• formele de executare folosite;
• durata dosarului;
• activitatea efectiv realizată;
• rezultatul obținut;
• momentul plății;
• costurile externe dovedite;
• plafoanele legale;
• existența unor activități repetate inutil.

Cum pot fi contestate cheltuielile

Încheierea prin care executorul stabilește cheltuielile poate fi supusă controlului instanței prin contestație la executare.

Pot fi invocate:

• depășirea onorariului maximal;
• aplicarea greșită a tranșei de calcul;
• calcularea onorariului la o bază greșită;
• lipsa proporționalității după plata imediată;
• includerea unor acte neefectuate;
• lipsa documentelor justificative;
• dublarea unei cheltuieli;
• includerea unor costuri străine de dosar;
• onorariul avocatului nedovedit ori disproporționat;
• TVA calculată greșit;
• transportul, evaluarea sau publicitatea nejustificate;
• costuri aferente unor acte anulate;
• neconcordanța dintre încheiere și dosar.

Ce poate dispune instanța

În funcție de motivele dovedite, instanța poate:

• menține încheierea;
• înlătura o cheltuială nelegală;
• reduce onorariul executorului;
• reduce suma recuperabilă pentru avocat;
• corecta baza de calcul;
• elimina un cost nedovedit;
• anula total sau parțial încheierea;
• obliga la refacerea calculului;
• stabili efectele asupra soldului executat.

Mai multe încheieri în același dosar

Pentru fiecare act trebuie notate:

Poate fi suspendată executarea cheltuielilor

Atunci când este contestată încheierea privind cheltuielile, poate fi solicitată suspendarea executării acestor sume.

Ce trebuie individualizat

• încheierea contestată;
• suma exactă a cheltuielilor;
• componentele pentru care se cere suspendarea;
• motivele contestației;
• actele prin care aceste sume sunt urmărite;
• diferența față de debitul principal;
• efectele concrete care trebuie oprite.

Ce se întâmplă cu cheltuielile dacă executarea este anulată

Efectul depinde de motivul anulării și de întinderea hotărârii.

Restituirea sumelor deja încasate

Dacă debitorul a plătit cheltuieli care au fost ulterior anulate ori reduse, trebuie verificată întoarcerea executării.

Sunt relevante:

• suma plătită;
• destinatarul plății;
• data încasării;
• componenta anulată;
• caracterul executoriu ori definitiv al hotărârii;
• cererea de restituire;
• dobânda ori actualizarea solicitată;
• persoana obligată la restituire.

În ce ordine sunt acoperite cheltuielile

Sumele obținute prin executare sunt distribuite potrivit regulilor aplicabile și priorităților prevăzute de lege.

Înaintea verificării soldului trebuie identificat:

• totalul încasat;
• sursa fiecărei sume;
• cheltuielile reținute;
• plata creditorului;
• existența altor creditori;
• ordinea de preferință;
• proiectul de distribuire, când este necesar;
• suma rămasă debitorului;
• eventualul excedent.

Executarea produce mai mult decât soldul datorat

Diferența nu poate rămâne definitiv încasată pentru aceeași creanță.

Trebuie verificate:

• transferurile simultane de la bănci;
• reținerile angajatorului;
• plățile directe ale debitorului;
• prețul obținut din vânzare;
• actualizarea cu întârziere a soldului;
• suma ce trebuie restituită;
• ridicarea măsurilor rămase.

Situații practice

Greșeli frecvente

• să fie verificat numai debitul principal;
• să fie confundate dobânzile cu cheltuielile executării;
• să fie acceptată o sumă totală fără desfășurător;
• să fie considerat onorariul maximal obligatoriu în orice dosar;
• să nu fie verificată tranșa valorică aplicabilă;
• să fie ignorată TVA ori să fie acceptată dublarea ei;
• să nu fie analizată activitatea efectivă a executorului;
• să fie ignorată plata imediată după somație;
• să nu fie cerute facturile și dovezile de plată;
• să fie acceptat un onorariu de avocat fără dovada activității;
• să fie confundat onorariul din proces cu cel din executare;
• să nu fie verificate costurile evaluării;
• să fie ignorate licitațiile și publicațiile repetate;
• să fie acceptate costuri administrative nedefinite;
• să nu fie contestată fiecare încheiere în termenul său;
• să se creadă că un act nou redeschide termenul actelor vechi;
• să fie cerută anularea întregii executări pentru o cheltuială punctuală;
• să nu fie solicitată suspendarea cheltuielilor contestate;
• să fie plătită cauțiune deși suspendarea privește numai cheltuielile;
• să fie presupus că anularea unui act șterge toate costurile;
• să nu fie cerută restituirea sumelor reduse;
• să nu fie verificat soldul după plăți simultane;
• să fie ignorată situația financiară finală.

Listă de verificare

• am titlul executoriu;
• am suma principală din titlu;
• am calculul dobânzilor și penalităților;
• am separat cheltuielile de judecată;
• am toate încheierile privind cheltuielile;
• am notat data comunicării fiecărei încheieri;
• am verificat termenul contestației pentru fiecare act;
• am identificat fiecare categorie de cost;
• am documentele justificative;
• am verificat cine a avansat sumele;
• am verificat dacă creditorul a renunțat;
• am verificat data plății debitorului;
• am analizat plata imediată după somație;
• am identificat actele efectiv îndeplinite;
• am stabilit valoarea creanței executate;
• am verificat tranșa onorariului executorului;
• am calculat plafonul maximal;
• am separat onorariul de TVA;
• am verificat dacă TVA este datorată;
• am analizat proporționalitatea onorariului;
• am contractul și dovada onorariului avocatului;
• am separat activitatea din proces de cea din executare;
• am raportul și factura evaluatorului;
• am dovezile publicității licitației;
• am facturile de transport și depozitare;
• am verificat necesitatea fiecărui act;
• am verificat costurile repetate;
• am comparat cheltuielile cu valoarea bunurilor;
• am identificat actele anulate;
• am recalculat costurile rămase după anulare;
• am analizat suspendarea cheltuielilor fără cauțiune;
• am verificat sumele deja încasate;
• am solicitat situația financiară a dosarului;
• am verificat eventualul excedent;
• am solicitat restituirea diferențelor nejustificate.

Cum sunt urmărite bunurile mobile

Urmărirea mobiliară este procedura prin care bunurile mobile ale debitorului sunt identificate, indisponibilizate și, dacă obligația nu este achitată, valorificate pentru acoperirea creanței.

Pot fi urmărite, în condițiile legii:

• autoturismele și alte vehicule;
• utilajele și echipamentele;
• aparatura electronică de valoare;
• mobilierul care nu este indispensabil traiului;
• bijuteriile și obiectele de valoare;
• stocurile de marfă;
• instrumentele și echipamentele profesionale, în limitele speciale aplicabile;
• bunurile aflate în depozite ori în posesia altor persoane;
• alte bunuri mobile care aparțin debitorului și nu sunt protejate de lege.

Urmărirea trebuie să fie raportată la valoarea datoriei

Executorul poate identifica mai multe bunuri, dar măsurile și costurile trebuie să rămână legate de realizarea creanței.

Trebuie comparate:

• soldul datoriei;
• dobânzile și cheltuielile;
• sumele deja obținute prin poprire;
• valoarea estimată a bunurilor;
• costul ridicării și depozitării;
• costul evaluării și vânzării;
• existența unor bunuri mai ușor de valorificat;
• riscul ca prețul obținut să nu acopere costurile.

Cum identifică executorul bunurile

Executorul poate obține informații din registre, de la instituții și din constatările făcute la locul în care se află bunurile.

Pot fi verificate:

• evidențele privind vehiculele;
• registrele de publicitate mobiliară;
• documentele fiscale și contabile;
• facturile și contractele;
• contractele de leasing sau închiriere;
• garanțiile constituite asupra bunurilor;
• locul în care bunurile sunt păstrate;
• declarațiile debitorului și ale terților;
• informațiile furnizate de creditor;
• actele descoperite în cursul executării.

Bunul se află la domiciliul debitorului

Bunurile mobile aflate la domiciliul sau reședința debitorului ori, după caz, la sediul social sau punctul său de lucru sunt prezumate ca aparținându-i până la proba contrară.

Bunul se află la altă persoană

Faptul că bunul este păstrat de un terț nu împiedică automat urmărirea dacă proprietatea debitorului este dovedită.

Pot fi relevante:

• contractul de depozit;
• contractul de închiriere;
• contractul de comodat;
• contractul de service ori reparație;
• documentele de transport;
• facturile și extrasele de plată;
• registrele de inventar;
• documentele care individualizează bunul.

Poate executorul să intre în locuință sau în sediu

Executorul poate solicita accesul pentru identificarea și sechestrarea bunurilor, predarea unui bun, evacuare ori îndeplinirea unui alt act permis de titlul executoriu.

Condițiile accesului depind de natura titlului:

Ce trebuie să verifici când executorul se prezintă

• identitatea executorului și a persoanelor care îl însoțesc;
• numărul dosarului execuțional;
• creditorul și titlul executoriu;
• încheierea de încuviințare;
• scopul concret al deplasării;
• autorizația instanței, dacă este necesară;
• bunurile pe care urmărește să le identifice;
• drepturile terților care locuiesc ori își desfășoară activitatea în spațiu;
• procesul-verbal întocmit;
• obiecțiunile consemnate.

Debitorul refuză accesul

Refuzul verbal nu oprește definitiv executarea dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru acces.

Executorul poate solicita, după caz:

• sprijinul poliției, jandarmeriei ori al altor agenți ai forței publice;
• autorizarea instanței;
• serviciile unor specialiști pentru deschiderea spațiilor ori obiectelor închise;
• asistența martorilor ori a altor persoane prevăzute de lege;
• consemnarea opoziției în procesul-verbal.

Condițiile sunt dezvoltate în articolul despre intrarea executorului în locuință.

În ce zile și la ce ore poate avea loc executarea

Actele de executare sunt efectuate, ca regulă, între orele 6:00 și 20:00 și nu în zilele nelucrătoare stabilite potrivit legii.

Pot exista excepții pentru:

• cazurile urgente;
• situațiile în care legea permite expres efectuarea actului;
• actele începute în intervalul legal care trebuie continuate pentru finalizare;
• măsurile autorizate de instanță în condițiile legii.

Ce bunuri nu pot fi executate silit

Legea protejează bunurile indispensabile vieții debitorului și familiei sale, precum și bunurile cu o destinație personală, medicală, profesională ori socială specială.

Protecția nu se stabilește numai după denumirea bunului. Se analizează necesitatea sa concretă, numărul obiectelor de același fel, ocupația debitorului și natura creanței.

Bunurile indispensabile traiului

Nu sunt urmărite, în condițiile legii:

• bunurile de uz personal indispensabile;
• bunurile casnice indispensabile traiului debitorului și familiei;
• obiectele de cult necesare, dacă nu există mai multe de același fel;
• obiectele indispensabile persoanelor cu dizabilități;
• obiectele destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
• alte bunuri declarate neurmăribile prin lege.

Alimentele și combustibilul

Sunt protejate, în limitele stabilite de lege:

• alimentele necesare debitorului și familiei sale pentru trei luni;
• pentru persoana care se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele necesare până la noua recoltă;
• animalele destinate asigurării mijloacelor de subzistență și furajele necesare;
• combustibilul necesar debitorului și familiei pentru trei luni de iarnă.

Bunurile cu valoare personală

Scrisorile, fotografiile, tablourile personale ori de familie și alte bunuri asemănătoare sunt protejate datorită caracterului lor predominant personal.

Lista și limitele sunt prezentate în articolul despre bunurile care nu pot fi executate silit.

Pot fi urmărite uneltele și echipamentele profesionale

Bunurile folosite de o persoană fizică pentru exercitarea ocupației sau profesiei beneficiază de o protecție specială. Protecția nu este însă absolută în toate situațiile.

Trebuie stabilit:

• dacă bunul este folosit efectiv în activitatea profesională;
• dacă activitatea reprezintă sursa de venit a debitorului;
• dacă bunul este indispensabil ori doar util;
• dacă există alte bunuri urmăribile;
• natura creanței executate;
• existența unui privilegiu ori a unei garanții asupra bunului;
• valoarea bunului și existența unor echipamente de rezervă;
• forma în care debitorul își desfășoară activitatea.

Ce protecție au bunurile folosite în agricultură

Pentru debitorul care se ocupă cu agricultura trebuie protejate, în condițiile legii, bunurile necesare continuării activității și asigurării subzistenței.

Pot necesita analiză:

• animalele de muncă sau destinate subzistenței;
• furajele necesare;
• semințele pentru culturile viitoare;
• uneltele și utilajele indispensabile;
• alimentele până la noua recoltă;
• suprafața lucrată și natura exploatației;
• existența unor bunuri agricole excedentare;
• creanța pentru care este începută executarea.

Ce se întâmplă dacă bunul aparține altei persoane

Executorul nu poate valorifica definitiv bunul unui terț pentru datoria debitorului fără ca drepturile proprietarului să poată fi verificate.

Terțul trebuie să dovedească proprietatea prin documente cât mai apropiate de momentul dobândirii.

Documentele sunt prezentate în timpul sechestrului

Solicită executorului:

• să verifice documentele;
• să menționeze persoana care pretinde proprietatea;
• să descrie înscrisurile prezentate;
• să consemneze obiecția în procesul-verbal;
• să atașeze copii la dosar;
• să indice măsura adoptată pentru bunul contestat.

Bunul a fost totuși sechestrat

Terțul trebuie să verifice imediat contestația la executare, termenul special aplicabil și, dacă vânzarea este apropiată, suspendarea.

Pot fi urmărite bunurile comune ale soților

Datoria personală a unui soț nu transformă automat celălalt soț în debitor.

Trebuie diferențiate:

• bunurile proprii ale soțului debitor;
• bunurile proprii ale celuilalt soț;
• bunurile comune;
• datoriile comune ale soților;
• datoriile personale ale unuia dintre soți;
• bunurile cumpărate înaintea căsătoriei;
• bunurile dobândite prin moștenire sau donație;
• regimul matrimonial ales.

Creditorul personal urmărește un bun comun

Pentru datoriile personale trebuie analizate regulile privind urmărirea bunurilor proprii și partajul bunurilor comune. Creditorul nu poate trata fără nicio formalitate întregul bun comun ca aparținând exclusiv soțului debitor.

Ce este sechestrul bunurilor mobile

Sechestrul este actul prin care bunul este identificat și indisponibilizat pentru continuarea executării.

Din momentul sechestrării, debitorul ori custodele nu poate dispune liber de bun prin:

• vânzare;
• donație;
• ascundere;
• înlocuire;
• deteriorare intenționată;
• mutare care împiedică urmărirea;
• constituirea unor drepturi incompatibile cu măsura.

Când poate fi aplicat sechestrul

În executarea unei creanțe bănești, executorul poate identifica și sechestra bunuri urmăribile dacă obligația nu este executată voluntar și procedura permite continuarea urmăririi mobiliare.

Trebuie verificate:

• titlul executoriu;
• încuviințarea;
• somația și excepțiile aplicabile;
• scadența obligației;
• proprietatea bunului;
• caracterul urmăribil;
• valoarea creanței;
• măsurile deja active;
• proporționalitatea sechestrului;
• competența executorului.

Procedura detaliată este prezentată în articolul despre sechestrul bunurilor mobile.

Ce trebuie să conțină procesul-verbal de sechestru

Procesul-verbal trebuie să permită identificarea bunurilor și verificarea legalității actului.

• data și locul întocmirii;
• numărul dosarului;
• numele executorului;
• creditorul și debitorul;
• titlul executoriu;
• persoanele prezente;
• descrierea fiecărui bun;
• marca, modelul, seria și celelalte elemente de identificare;
• starea bunului;
• valoarea estimată, dacă este stabilită;
• eventualele garanții ori sechestre anterioare;
• locul în care bunul rămâne;
• persoana desemnată custode;
• obligațiile custodelui;
• afirmațiile terților privind proprietatea;
• obiecțiunile debitorului;
• înscrisurile prezentate;
• semnăturile ori refuzul de a semna.

Debitorul refuză să semneze

Refuzul nu împiedică automat întocmirea actului. Executorul trebuie să consemneze împrejurarea și modul în care s-a desfășurat procedura.

Ce efecte produce sechestrul

Bunul este indisponibilizat și rezervat procedurii execuționale.

După aplicarea măsurii:

• bunul nu poate fi înstrăinat în mod valabil împotriva executării;
• custodele trebuie să îl păstreze;
• executorul poate aplica sigilii;
• bunul poate fi ridicat și depozitat;
• poate fi evaluat;
• poate fi scos la vânzare;
• creditorii cu garanții ori privilegii trebuie identificați;
• terții pot formula apărările prevăzute de lege.

Bunul este folosit în continuare

Dacă bunul rămâne la debitor, folosirea sa depinde de natura bunului, obligațiile custodelui și riscul deteriorării.

Cine păstrează bunurile sechestrate

Bunurile pot rămâne în custodia debitorului, pot fi încredințate unei alte persoane sau pot fi ridicate și depozitate, în funcție de risc și de natura lor.

Când poate fi ridicat bunul

Ridicarea poate fi justificată dacă există riscul ca bunul să fie:

• ascuns;
• înstrăinat;
• înlocuit;
• deteriorat;
• folosit într-un mod care îi reduce substanțial valoarea;
• mutat într-un loc necunoscut;
• supus unei alte măsuri incompatibile.

Sigilarea

Executorul poate folosi sigilii atunci când este necesară protejarea bunurilor ori a spațiului în care sunt păstrate.

Cum este stabilită valoarea bunurilor

Valoarea trebuie stabilită înaintea valorificării, astfel încât bunul să fie scos la vânzare pe baza unor date verificabile.

Evaluarea poate ține seama de:

• prețul de piață;
• marca și modelul;
• anul fabricației;
• gradul de uzură;
• starea tehnică;
• eventualele defecte;
• accesoriile incluse;
• documentele de proveniență;
• garanțiile și sarcinile;
• posibilitatea reală de valorificare;
• costurile necesare predării ori transportului.

Evaluarea făcută de executor

Pentru bunurile cu valoare ușor de determinat, executorul poate stabili valoarea pe baza prețurilor obișnuite și a caracteristicilor constatate.

Evaluarea prin expert

Pentru bunurile speciale, valoroase ori dificil de evaluat poate fi necesar un expert.

Pot intra în această categorie:

• utilajele industriale;
• echipamentele medicale;
• bunurile de colecție;
• operele de artă;
• bijuteriile;
• vehiculele speciale;
• echipamentele tehnice complexe;
• stocurile cu particularități comerciale.

Evaluarea este greșită

Trebuie verificate:

• descrierea folosită;
• seria și modelul;
• starea reală;
• fotografiile;
• documentele tehnice;
• prețurile comparabile;
• data evaluării;
• expertul desemnat;
• metoda aplicată;
• termenul pentru contestarea actului.

Poate fi sechestrat autoturismul

Autoturismul proprietatea debitorului poate fi identificat, sechestrat și vândut, dacă nu există o protecție specială aplicabilă situației concrete.

Trebuie verificate:

Autoturismul este necesar pentru muncă

Necesitatea profesională trebuie dovedită concret. Contează:

• profesia exercitată;
• folosirea directă a vehiculului pentru prestație;
• existența altui vehicul;
• transportul echipamentelor;
• zona în care este desfășurată activitatea;
• contractele care depind de folosirea sa;
• natura creanței urmărite;
• existența altor bunuri.

Cum sunt valorificate bunurile sechestrate

Dacă obligația nu este achitată și executarea nu este suspendată, bunurile pot fi valorificate prin modalitățile permise de lege.

Vânzarea amiabilă

Această modalitate poate reduce costurile și poate permite obținerea unui preț mai bun, dar trebuie organizată sub controlul executorului.

Trebuie stabilite în scris:

• bunul care poate fi vândut;
• prețul minim;
• termenul acordat;
• modalitatea de plată;
• contul în care se achită prețul;
• predarea bunului;
• tratamentul garanțiilor și sarcinilor;
• consecința nerespectării termenului.

Vânzarea directă

Executorul poate identifica un cumpărător care oferă prețul cerut și poate realiza vânzarea cu respectarea formalităților.

Trebuie verificate:

• prețul stabilit;
• identitatea cumpărătorului;
• dovada plății;
• acordurile necesare;
• informarea părților;
• procesul-verbal de vânzare;
• predarea bunului;
• distribuirea prețului.

Cum se desfășoară licitația bunurilor mobile

Licitația este organizată de executor pe baza actelor de sechestru și evaluare.

• Este stabilită valoarea Bunul este evaluat pe baza caracteristicilor și pieței relevante.
• Este fixat termenul Executorul stabilește data, ora și locul vânzării.
• Este realizată publicitatea Bunul, prețul și condițiile participării sunt aduse la cunoștință potrivit legii.
• Sunt verificate ofertele Participanții trebuie să îndeplinească cerințele procedurii.
• Se desfășoară licitația Ofertele sunt consemnate în procesul-verbal.
• Este declarat cumpărătorul Bunul este atribuit persoanei care îndeplinește condițiile și oferă prețul rezultat.
• Este achitat prețul Plata se realizează în termenul și modalitatea stabilite.
• Bunul este predat Cumpărătorul primește bunul și documentele prevăzute de lege.
• Prețul este distribuit Sunt acoperite cheltuielile și creanțele în ordinea aplicabilă.

Ce trebuie să conțină publicitatea vânzării

• dosarul de executare;
• descrierea bunului;
• locul în care poate fi examinat;
• data și ora licitației;
• locul desfășurării;
• prețul de începere;
• condițiile participării;
• eventualele sarcini cunoscute;
• datele executorului;
• celelalte mențiuni cerute de lege.

Bunul nu este vândut la primul termen

Executorul poate organiza o nouă licitație ori poate folosi o altă modalitate permisă. Prețul și condițiile termenelor ulterioare trebuie verificate potrivit normelor aplicabile.

Cum sunt valorificate bunurile perisabile

Bunurile supuse alterării, degradării rapide ori deprecierii importante pot fi valorificate într-un termen accelerat pentru conservarea valorii lor economice.

Pot intra în această categorie:

• alimentele și produsele cu termen scurt;
• florile și plantele sensibile;
• mărfurile care necesită condiții speciale de păstrare;
• bunurile cu costuri zilnice mari de depozitare;
• produsele care își pierd rapid valoarea comercială;
• alte bunuri pentru care amânarea ar produce o pierdere serioasă.

Cum poate fi contestat sechestrul sau vânzarea

Debitorul ori terțul afectat poate contesta actele în condițiile și termenele prevăzute de lege.

Pot fi invocate:

• bunul nu aparține debitorului;
• bunul este neurmăribil;
• executorul nu avea acces legal;
• actul a fost efectuat în afara condițiilor temporale permise;
• procesul-verbal nu identifică bunul;
• valoarea este stabilită pe date greșite;
• custodia generează costuri nejustificate;
• bunul a fost deteriorat;
• publicitatea licitației este nelegală;
• vânzarea nu respectă modalitatea autorizată;
• prețul nu a fost achitat conform procedurii;
• executarea era suspendată;
• creanța fusese deja acoperită;
• măsura depășește întinderea necesară.

Ce probe sunt utile

Situații practice

Greșeli frecvente

• să se creadă că executorul nu poate intra niciodată în locuință;
• să se creadă că poate intra oricând și fără acte;
• să fie opusă rezistență fizică;
• să nu fie cerută consemnarea obiecțiunilor;
• să fie aruncat procesul-verbal;
• să nu fie verificată autorizația instanței;
• să fie ignorată ora efectuării actului;
• să se afirme verbal că bunurile aparțin altcuiva fără documente;
• să fie întocmite acte fictive după sechestru;
• să se creadă că orice obiect din casă este neurmăribil;
• să se creadă că orice bun folosit la muncă este protejat;
• să nu fie dovedită necesitatea profesională;
• să fie confundat certificatul de înmatriculare cu dovada completă a proprietății;
• să fie mutat ori ascuns bunul sechestrat;
• să fie rupt sigiliul;
• să fie folosit bunul într-un mod care îi reduce valoarea;
• să nu fie verificat custodele;
• să nu fie fotografiată starea bunului;
• să fie acceptată o descriere insuficientă;
• să fie contestată valoarea fără probe;
• să fie confundată evaluarea mobiliară cu cea imobiliară;
• să fie vândut bunul sechestrat fără aprobarea executorului;
• să se creadă că depunerea contestației oprește licitația;
• să nu fie verificată ridicarea sechestrului după plată.

Listă de verificare pentru bunurile mobile

• am identificat titlul executoriu;
• am încheierea de încuviințare;
• am verificat scopul accesului;
• am verificat eventuala autorizare a instanței;
• am notat ora și data actului;
• am identificat persoanele prezente;
• am solicitat consemnarea obiecțiunilor;
• am copia procesului-verbal;
• am verificat proprietatea fiecărui bun;
• am facturile și contractele terților;
• am verificat leasingul;
• am verificat garanțiile și sechestrele anterioare;
• am identificat bunurile indispensabile;
• am documentele privind dizabilitatea ori boala;
• am dovedit necesitatea profesională;
• am verificat bunurile agricole protejate;
• am verificat descrierea fiecărui bun;
• am seriile și caracteristicile tehnice;
• am fotografiat starea bunurilor;
• am identificat custodele;
• am verificat locul depozitării;
• am costurile transportului și depozitării;
• am verificat valoarea estimată;
• am solicitat expert dacă este necesar;
• am verificat publicitatea vânzării;
• am data licitației;
• am verificat modalitatea de valorificare;
• am calculat termenul contestației;
• am analizat suspendarea;
• am verificat plățile făcute între timp;
• am solicitat ridicarea sechestrului după stingerea obligației.

Ce este executarea silită imobiliară

Executarea silită imobiliară este procedura prin care un imobil sau un drept imobiliar urmăribil este indisponibilizat, evaluat și valorificat pentru realizarea creanței creditorului.

Procedura poate privi:

• un apartament;
• o casă și terenul aferent;
• un teren intravilan sau agricol;
• o construcție;
• un spațiu comercial;
• un imobil folosit pentru activitatea profesională;
• o cotă-parte determinată dintr-un imobil;
• dreptul de superficie;
• dreptul de uzufruct asupra unui imobil;
• alte drepturi declarate imobile și urmăribile potrivit legii.

Ce trebuie verificat imediat

• titlul executoriu;
• creditorul actual;
• persoana obligată;
• soldul creanței;
• prescripția executării;
• competența executorului;
• încheierea de încuviințare;
• proprietarul înscris în cartea funciară;
• cota urmărită;
• ipoteci, privilegii și alte sarcini;
• valoarea creanței în raport cu imobilul;
• evaluarea;
• publicația de vânzare;
• data licitației;
• necesitatea contestației și suspendării.

Procedura este dezvoltată în articolul despre executarea silită imobiliară.

Ce imobile pot fi urmărite

Pot fi urmărite imobilele care aparțin debitorului și drepturile imobiliare cărora legea le recunoaște caracter urmăribil.

Accesoriile imobilului

Urmărirea se poate întinde asupra bunurilor accesorii, lucrărilor și elementelor care fac parte juridic din imobil, chiar dacă unele dintre acestea nu sunt descrise separat în actele inițiale.

Trebuie delimitate:

• construcțiile permanente;
• instalațiile încorporate;
• dependințele;
• îmbunătățirile adăugate;
• bunurile mobile care nu au devenit accesorii;
• fructele și veniturile imobilului;
• bunurile aparținând chiriașilor ori altor terți.

Poate fi executată locuința familiei

Faptul că imobilul este locuința debitorului, a soțului ori a copiilor nu îl face automat neurmăribil.

Locuința poate fi executată dacă:

• aparține debitorului ori garantului urmărit;
• există un titlu executoriu;
• creanța este certă, lichidă și exigibilă;
• dreptul de a obține executarea nu este prescris;
• au fost respectate condițiile urmăririi imobiliare;
• nu există o interdicție legală specială;
• măsura nu încalcă limitele aplicabile creanțelor reduse;
• actele de evaluare și vânzare sunt legal îndeplinite.

Copiii locuiesc în imobil

Prezența copiilor este relevantă pentru situația practică, pentru organizarea evacuării și pentru analiza unui eventual prejudiciu, dar nu stinge ipoteca și nu anulează automat urmărirea.

Pot fi importante:

• vârsta copiilor;
• domiciliul lor efectiv;
• situația locativă alternativă;
• starea medicală;
• titularul dreptului de proprietate;
• momentul constituirii ipotecii;
• drepturile opozabile adjudecatarului;
• data stabilită pentru licitație sau evacuare.

Poate fi vândut un imobil pentru o datorie de cel mult 10.000 de lei

Pentru titlurile care privesc creanțe a căror valoare nu depășește 10.000 de lei, vânzarea imobilului poate fi făcută numai dacă debitorul nu are alte bunuri urmăribile sau dacă bunurile existente nu pot fi valorificate.

Trebuie verificate:

• valoarea creanței din titlu;
• accesoriile și cheltuielile adăugate;
• bunurile mobile identificate;
• veniturile periodice;
• conturile bancare;
• popririle deja active;
• demersurile executorului pentru identificarea altor bunuri;
• posibilitatea reală de valorificare;
• informațiile oferite de debitor;
• eventuala conduită de rea-credință.

Valoarea datoriei a depășit pragul prin cheltuieli

Trebuie stabilit dacă limita se raportează la creanța din titlul executoriu și dacă adăugarea cheltuielilor execuționale poate fi folosită pentru înlăturarea protecției. Calculul nu trebuie acceptat fără verificarea textului legal și a titlului concret.

Ce se întâmplă dacă imobilul este ipotecat

Ipoteca oferă creditorului un drept de urmărire asupra imobilului afectat garanției, în limitele contractului și înscrierii din cartea funciară.

Trebuie analizate:

• contractul principal;
• contractul de ipotecă;
• rangul ipotecii;
• suma garantată;
• persoana garantată;
• scadența creanței;
• notificarea scadenței anticipate;
• dobânzile și costurile acoperite;
• creditorii cu rang anterior sau ulterior;
• eventuala cesiune a creanței ipotecare.

Imobilul a fost vândut după constituirea ipotecii

Dobânditorul ulterior poate fi afectat de dreptul de urmărire al creditorului ipotecar dacă ipoteca îi este opozabilă.

Se verifică:

• data ipotecii;
• data intabulării;
• data vânzării;
• extrasul de carte funciară folosit la cumpărare;
• radierea sau menținerea garanției;
• preluarea datoriei;
• obligațiile asumate de cumpărător;
• notarea urmăririi;
• drepturile terțului dobânditor în executare.

Cum este urmărit un imobil aflat în coproprietate

Creditorul personal al unuia dintre coproprietari nu poate trata automat întregul imobil ca aparținând debitorului său.

Cota debitorului este determinată și înscrisă

Dacă dreptul debitorului este individualizat printr-o cotă clară și intabulată, creditorul poate urmări cota respectivă.

Cota nu este determinată

Dacă proprietatea comună nu este împărțită și cota urmărită nu poate fi valorificată direct în condițiile legii, creditorul trebuie să analizeze partajul.

Partajul poate:

• stabili cota debitorului;
• atribui bunul unuia dintre coproprietari;
• dispune vânzarea și împărțirea prețului;
• suspenda urmărirea în condițiile legii;
• determina bunul ori suma asupra căreia va continua executarea.

Coproprietarii pot cere vânzarea întregului imobil

În condițiile procedurale aplicabile, coproprietarii pot solicita punerea în vânzare a întregului bun în locul valorificării izolate a cotei, dacă sunt respectate termenele și cerințele legale.

Cum este urmărit imobilul comun al soților

Mai întâi trebuie stabilit dacă datoria este comună sau personală și dacă imobilul este bun comun ori bun propriu.

Documentele importante sunt:

• certificatul de căsătorie;
• convenția matrimonială;
• contractul de dobândire;
• data dobândirii;
• contractul de credit;
• contractul de ipotecă;
• proveniența banilor;
• actele de moștenire sau donație;
• extrasul de carte funciară;
• eventualul partaj anterior.

Poate fi urmărit imobilul unui minor sau al unei persoane ocrotite

Imobilele aparținând minorilor ori persoanelor supuse unor măsuri de ocrotire beneficiază de reguli speciale.

Înaintea executării trebuie verificate:

• cine este debitorul;
• cum a fost dobândită obligația;
• patrimoniul persoanei ocrotite;
• existența altor bunuri urmăribile;
• reprezentarea legală;
• eventualul conflict de interese;
• numirea unui curator special;
• autorizările necesare;
• comunicarea actelor către reprezentant;
• protecțiile speciale aplicabile.

Ce executor este competent

Urmărirea imobiliară este efectuată de executorul judecătoresc competent teritorial potrivit locului în care se află imobilul și regulilor Codului de procedură civilă.

Trebuie verificate:

• adresa și unitatea administrativ-teritorială;
• circumscripția curții de apel;
• sediul biroului executorului;
• existența mai multor imobile în circumscripții diferite;
• momentul sesizării executorului;
• eventuala conexare a executărilor;
• regulile speciale privind extinderea urmăririi.

Cum începe urmărirea imobilului

• Creditorul solicită urmărirea Cererea identifică titlul, creanța și imobilul cunoscut.
• Executorul verifică imobilul Sunt obținute datele cadastrale și extrasul de carte funciară.
• Este încuviințată executarea Instanța autorizează formele de executare solicitate în limitele titlului.
• Este emisă somația imobiliară Debitorului i se cere plata și i se aduce la cunoștință urmărirea.
• Urmărirea este notată Executorul solicită înscrierea măsurii în cartea funciară.
• Este stabilită situația imobilului Sunt identificate proprietatea, sarcinile, ocupanții și caracteristicile bunului.
• Imobilul este evaluat Prețul este stabilit prin procedura prevăzută de lege.
• Este fixată vânzarea Executorul stabilește termenul și întocmește publicația.
• Se desfășoară licitația Participanții formulează ofertele în condițiile legii.
• Este declarat adjudecatarul Cumpărătorul trebuie să depună prețul.
• Este emis actul de adjudecare Sunt produse efectele privind proprietatea și predarea bunului.
• Prețul este distribuit Sunt acoperite cheltuielile și creditorii potrivit ordinii legale.

Cum este identificat imobilul

Executorul trebuie să stabilească exact bunul urmărit și situația sa juridică și materială.

Sunt relevante:

• numărul cadastral;
• numărul cărții funciare;
• adresa;
• suprafața terenului;
• suprafața construită;
• categoria de folosință;
• cota de proprietate;
• construcțiile înscrise și neînscrise;
• planul cadastral;
• anexele și dependințele;
• ipotecile și privilegiile;
• litigiile și interdicțiile;
• contractele de închiriere;
• persoanele care folosesc imobilul.

Procesul-verbal de situație

Executorul poate constata situația de fapt a imobilului și poate descrie elementele relevante pentru evaluare și vânzare.

Procesul-verbal trebuie verificat sub aspectul:

• datei și locului;
• persoanelor prezente;
• accesului în imobil;
• descrierii construcției;
• stării de întreținere;
• ocupării;
• destinației;
• îmbunătățirilor;
• eventualelor degradări;
• obiecțiunilor debitorului;
• fotografiilor și anexelor.

Ce este somația imobiliară

Somația îl înștiințează pe debitor că imobilul este urmărit și îi solicită plata obligației în termenul prevăzut de lege.

Trebuie verificate:

Ce înseamnă notarea urmăririi în cartea funciară

Executorul solicită biroului de cadastru și publicitate imobiliară notarea urmăririi asupra imobilului.

Notarea are rolul de a:

• face publică executarea;
• avertiza potențialii dobânditori;
• stabili poziția urmăririi față de acte ulterioare;
• permite identificarea creditorilor și sarcinilor;
• proteja efectele procedurii de vânzare;
• asigura legătura dintre dosarul executorului și cartea funciară.

Ce documente trebuie verificate

• adresa executorului către biroul de cadastru;
• încheierea de carte funciară;
• extrasul actualizat;
• data și ora înregistrării;
• creditorul în favoarea căruia s-a notat;
• dosarul de executare;
• suma menționată;
• cota și imobilul afectat;
• ipotecile anterioare;
• drepturile înscrise ulterior.

Imobilul este înstrăinat după notare

Vânzarea ori constituirea unor drepturi după notarea urmăririi nu oprește automat procedura. Opozabilitatea actului față de creditor, adjudecatar și ceilalți participanți depinde de rangul și momentul înscrierilor.

Când este radiată urmărirea din cartea funciară

Notarea poate fi radiată după încetarea ori desființarea executării sau odată cu înscrierea dreptului adjudecatarului, potrivit situației procedurale.

Pot constitui temei:

• încheierea de încetare a executării;
• actul executorului privind ridicarea urmăririi;
• hotărârea judecătorească definitivă;
• anularea executării;
• desființarea titlului;
• actul de adjudecare și intabularea adjudecatarului;
• alt act prevăzut de lege și de regulamentele cadastrale.

Ce se întâmplă cu veniturile imobilului

Urmărirea se poate extinde asupra fructelor și veniturilor imobilului, în condițiile legii.

Pot fi relevante:

• chiriile;
• arenda;
• veniturile din exploatarea spațiului;
• fructele naturale ale terenului;
• sumele datorate de chiriași;
• cheltuielile necesare conservării;
• contractele existente la data urmăririi;
• drepturile creditorilor asupra veniturilor.

Imobilul este închiriat

Trebuie verificat:

• data contractului;
• durata;
• înregistrarea ori notarea sa;
• chiria datorată;
• plățile făcute în avans;
• opozabilitatea față de creditor și adjudecatar;
• eventuala poprire a chiriei;
• persoana care administrează imobilul.

Cum este evaluat imobilul

Evaluarea stabilește reperul economic folosit pentru organizarea vânzării.

Prețul poate fi stabilit:

• prin acordul părților, când legea și situația permit;
• de executor pe baza criteriilor verificabile;
• prin expertiză realizată de un evaluator;
• prin raportare la documentele cadastrale și piața relevantă.

Ce trebuie să cuprindă evaluarea

• identificarea imobilului;
• dreptul și cota evaluate;
• suprafața;
• destinația;
• starea construcțiilor;
• anul edificării;
• amplasamentul;
• utilitățile;
• accesul;
• sarcinile;
• ocuparea;
• documentele folosite;
• metoda de evaluare;
• comparabilele;
• data de referință;
• valoarea finală.

Evaluarea folosește date greșite

Pot constitui probleme:

• suprafața eronată;
• omiterea unei construcții;
• starea tehnică descrisă greșit;
• comparabile din altă zonă;
• prețuri nereale ori neactuale;
• ignorarea accesului dificil;
• ignorarea utilităților;
• evaluarea întregului imobil în locul cotei;
• omiterea contractelor opozabile;
• neanalizarea sarcinilor relevante.

Documente utile pentru verificare

• extrasul de carte funciară;
• planul cadastral;
• autorizația de construire;
• procesul-verbal de recepție;
• certificatul energetic;
• documentația tehnică;
• fotografiile recente;
• contractele de închiriere;
• actele privind renovările;
• rapoarte de evaluare anterioare;
• o contraevaluare;
• comparabile complete.

Cum este stabilit prețul de vânzare

După stabilirea valorii imobilului, executorul fixează prețul care va constitui reperul pentru licitație.

Trebuie diferențiate:

• valoarea de piață estimată;
• prețul stabilit de executor;
• prețul de pornire la primul termen;
• prețurile de pornire la termenele ulterioare;
• prețul efectiv oferit;
• prețul de adjudecare;
• suma netă rămasă după cheltuieli și distribuire.

Ce este publicația de vânzare

Publicația este actul prin care sunt anunțate vânzarea, imobilul, prețul și condițiile participării.

Executorul o întocmește după stabilirea prețului și fixează termenul licitației în intervalul prevăzut de lege.

Ce trebuie să cuprindă

• biroul executorului;
• numărul dosarului;
• creditorul și debitorul;
• titlul executoriu;
• identificarea imobilului;
• descrierea sumară;
• dreptul și cota vândute;
• prețul de evaluare;
• prețul de pornire;
• data, ora și locul licitației;
• condițiile participării;
• garanția de participare;
• sarcinile și drepturile relevante;
• invitația persoanelor care pretind un drept;
• datele necesare depunerii ofertelor;
• data întocmirii și semnătura executorului.

Cui se comunică publicația

În funcție de cartea funciară și situația dosarului, publicația trebuie comunicată ori adusă la cunoștința:

• creditorului urmăritor;
• debitorului;
• terțului dobânditor;
• coproprietarilor;
• creditorilor ipotecari;
• titularilor drepturilor înscrise;
• instituțiilor prevăzute de lege;
• publicului interesat de licitație.

Cum este realizată publicitatea

Publicația poate fi afișată și publicată prin mijloacele prevăzute de lege și de procedura executorului.

Trebuie verificate:

• afișarea la sediul executorului;
• afișarea la locul imobilului;
• afișarea la locul licitației;
• publicarea în registrul electronic;
• eventuala publicare în presă;
• procesele-verbale de afișare;
• data fiecărei formalități;
• concordanța dintre toate versiunile.

Cum poate fi contestată publicația

Publicația este un act de executare distinct. Termenul se verifică prin raportare la comunicare sau la momentul în care persoana interesată a luat cunoștință despre ea.

Pot fi invocate:

• identificarea greșită a imobilului;
• vânzarea unei cote diferite;
• prețul stabilit printr-o evaluare viciată;
• omiterea sarcinilor;
• omiterea drepturilor opozabile;
• data licitației stabilită nelegal;
• lipsa comunicării către persoanele interesate;
• publicitatea incompletă;
• indicarea greșită a garanției;
• continuarea procedurii în timpul suspendării;
• neconcordanța dintre publicație și cartea funciară;
• creanța deja acoperită.

Cine poate participa la licitație

Persoanele interesate trebuie să îndeplinească formalitățile de participare și să depună oferta și garanția prevăzute de lege.

În mod obișnuit, participantul trebuie să pregătească:

• actul de identitate sau documentele persoanei juridice;
• împuternicirea reprezentantului;
• oferta de cumpărare;
• dovada garanției de participare;
• datele de contact;
• declarațiile cerute de executor;
• documentele privind proveniența fondurilor, când sunt solicitate;
• acceptarea condițiilor vânzării.

Garanția de participare

Ofertantul trebuie, ca regulă, să depună o garanție reprezentând 10% din prețul de pornire al licitației.

Persoanele care nu pot participa

Trebuie verificate incompatibilitățile și interdicțiile prevăzute de lege pentru executor, personalul implicat și celelalte persoane aflate într-o poziție care afectează imparțialitatea procedurii.

Cum se desfășoară licitația imobiliară

• Sunt verificate formalitățile Executorul verifică publicitatea, comunicările și participanții.
• Este prezentat imobilul Sunt indicate dreptul vândut, prețul și condițiile procedurii.
• Sunt înregistrate ofertele Participanții formulează ofertele în condițiile stabilite.
• Prețul este strigat Executorul conduce licitația și consemnează ofertele succesive.
• Este identificată oferta câștigătoare Participantul cu oferta valabilă cea mai bună poate fi declarat adjudecatar.
• Este întocmit procesul-verbal Sunt consemnate participanții, ofertele, prețul și rezultatul.
• Adjudecatarul depune prețul Diferența trebuie plătită în termenul prevăzut de lege.
• Este emis actul de adjudecare După îndeplinirea condițiilor, executorul întocmește actul translativ.

Primul termen de licitație

Procedura pornește de la prețul stabilit potrivit evaluării și publicației.

Imobilul nu este vândut

Dacă nu este obținut prețul necesar, executorul poate fixa un nou termen și poate întocmi o nouă publicație.

La termenele ulterioare trebuie verificate:

• noua dată;
• noua publicație;
• prețul legal de pornire;
• comunicarea către părți;
• publicitatea;
• numărul participanților;
• regula aplicabilă unui singur ofertant;
• ofertele efectiv formulate;
• procesul-verbal al termenului anterior.

Etapele și prețurile sunt dezvoltate în articolul despre licitația publică a imobilului executat silit.

Ce trebuie verificat în procesul-verbal al licitației

• data, ora și locul;
• executorul care conduce procedura;
• dosarul de executare;
• imobilul și dreptul vândut;
• publicația folosită;
• prețul de pornire;
• participanții;
• garanțiile depuse;
• ofertele succesive;
• eventualele opoziții;
• prețul final;
• persoana declarată adjudecatar;
• termenul de plată;
• semnăturile;
• refuzurile ori incidentele produse.

În cât timp trebuie plătit prețul

Adjudecatarul trebuie, ca regulă, să depună prețul la dispoziția executorului în termen de cel mult 30 de zile de la vânzare, ținându-se seama de garanția deja depusă.

Creditorul este adjudecatar

Creditorul poate imputa asupra prețului creanța sa în condițiile legii, dar trebuie să depună diferența care depășește drepturile ce i se cuvin.

Trebuie verificate:

• valoarea creanței;
• rangul creditorului;
• creditorii preferențiali;
• cheltuielile de executare;
• prețul adjudecării;
• diferența care trebuie plătită;
• proiectul de distribuire;
• eventualele sume contestate.

Plata prețului în rate

Plata în rate poate fi stabilită în condițiile legii, cu acordurile necesare și cu dobânda legală aferentă.

Actul trebuie să stabilească:

• avansul;
• numărul ratelor;
• valoarea fiecărei rate;
• scadențele;
• dobânda;
• garanțiile;
• efectele întârzierii;
• drepturile creditorului;
• diferența care depășește creanța.

Adjudecatarul nu plătește

Imobilul poate fi scos din nou la vânzare, iar adjudecatarul neplătitor poate suporta diferențele și cheltuielile produse de noua procedură, în condițiile legii.

Mai poate debitorul plăti după licitație

După declararea adjudecatarului, efectele plății debitorului devin mult mai complexe decât înaintea licitației.

Trebuie diferențiate:

• plata înaintea începerii licitației;
• plata în cursul licitației;
• plata după declararea adjudecatarului;
• plata înaintea depunerii integrale a prețului;
• plata după emiterea actului de adjudecare;
• plata după înscrierea adjudecatarului.

Ce este actul de adjudecare

Actul de adjudecare este documentul prin care executorul constată vânzarea și dreptul dobândit de adjudecatar după îndeplinirea condițiilor legale.

Actul trebuie să cuprindă:

• executorul și dosarul;
• creditorul și debitorul;
• terțul dobânditor, dacă există;
• adjudecatarul;
• titlul executoriu;
• imobilul și numărul cadastral;
• dreptul și cota dobândite;
• publicațiile și termenele licitației;
• prețul de adjudecare;
• plata prețului;
• sarcinile și drepturile care se mențin;
• mențiunea privind titlul de proprietate;
• mențiunea privind caracterul executoriu pentru predare;
• data și semnătura executorului.

Înscrierea provizorie

Actul este transmis pentru înscrierea dreptului adjudecatarului în cartea funciară, inițial în forma prevăzută de procedura executării.

Trebuie verificate:

• încheierea de carte funciară;
• data înscrierii provizorii;
• comunicarea către persoanele interesate;
• termenul special al contestației;
• eventualele cereri înregistrate;
• momentul intabulării definitive;
• radierea sarcinilor și urmăririi.

Ce efecte produce adjudecarea

După consolidarea vânzării, adjudecatarul dobândește dreptul asupra imobilului în condițiile actului și ale legii.

Ipotecile și sarcinile

Unele sarcini sunt stinse ori radiate prin efectul vânzării, iar altele se pot menține în funcție de natura, rangul și condițiile prevăzute de lege.

Trebuie analizate:

• ipotecile;
• privilegiile;
• servituțile;
• drepturile de uz și abitație;
• uzufructul;
• contractele de închiriere;
• litigiile notate;
• sechestrele penale sau fiscale;
• interdicțiile de înstrăinare;
• rangul fiecărei înscrieri.

Ce se întâmplă dacă debitorul nu eliberează imobilul

Actul de adjudecare constituie, în condițiile legii, titlu executoriu pentru predarea imobilului împotriva debitorului, a terțului dobânditor și a persoanelor care îl dețin fără un drept opozabil adjudecatarului.

Trebuie stabilită situația fiecărui ocupant:

Predarea voluntară

Adjudecatarul și ocupanții pot conveni:

• data predării;
• inventarul bunurilor;
• citirea contoarelor;
• predarea cheilor;
• eliberarea documentelor;
• ridicarea bunurilor personale;
• starea imobilului;
• procesul-verbal de predare.

Predarea silită

Dacă imobilul nu este eliberat, executorul poate pune în executare obligația de predare în limitele actului de adjudecare și ale procedurii aplicabile.

Etapele sunt prezentate în articolul despre evacuarea după executarea silită.

Ce se întâmplă cu bunurile rămase în imobil

Bunurile mobile ale persoanelor evacuate trebuie inventariate și tratate potrivit procedurii de predare, fără ca adjudecatarul să și le însușească automat.

Procesul-verbal trebuie să indice:

• bunurile identificate;
• starea lor;
• proprietarul declarat;
• persoana care le preia;
• locul depozitării;
• termenul acordat pentru ridicare;
• costurile;
• bunurile perisabile;
• documentele și obiectele personale;
• eventualele obiecțiuni.

Cum este distribuit prețul obținut

Prețul este folosit pentru acoperirea cheltuielilor și a creditorilor potrivit rangurilor și regulilor de preferință.

• Este stabilită suma disponibilă Se pornește de la prețul efectiv depus.
• Sunt identificate cheltuielile Sunt verificate costurile necesare procedurii.
• Sunt identificați creditorii Se analizează titlurile, ipotecile și intervențiile.
• Este stabilită ordinea Creanțele sunt așezate potrivit rangurilor legale.
• Este întocmit proiectul Părțile pot formula obiecții în condițiile procedurii.
• Sumele sunt eliberate Creditorii primesc valorile care li se cuvin.
• Excedentul revine debitorului Diferența rămasă după acoperirea creanțelor este restituită.

Prețul nu acoperă toate datoriile

Vânzarea imobilului nu stinge automat partea neacoperită a creanței.

Creditorul poate continua, dacă titlul și prescripția permit, asupra:

• salariului;
• pensiei;
• conturilor;
• altor imobile;
• bunurilor mobile;
• creanțelor debitorului;
• celorlalte venituri urmăribile.

Rămâne o diferență după plata tuturor creditorilor

Excedentul aparține debitorului ori persoanelor îndreptățite și nu poate fi reținut pentru creanțe care nu participă legal la distribuire.

Cum pot fi contestate licitația și adjudecarea

Viciile procedurii trebuie invocate prin contestație în termenul aplicabil actului atacat.

Pot fi relevante:

• evaluarea nelegală;
• publicația incompletă;
• nerespectarea termenelor;
• lipsa comunicării;
• prețul de pornire greșit;
• participant fără garanție valabilă;
• participant incompatibil;
• oferte neconsemnate;
• înțelegeri nepermise între participanți;
• declararea greșită a adjudecatarului;
• prețul neplătit;
• continuarea în timpul suspendării;
• vânzarea după acoperirea integrală a creanței;
• neconcordanțe ale actului de adjudecare;
• încălcarea drepturilor opozabile.

Ce probe sunt necesare

Cum poate fi oprită temporar licitația

Dacă licitația este apropiată, contestația trebuie coordonată cu cererea de suspendare.

Dosarul trebuie să cuprindă:

• contestația principală;
• publicația de vânzare;
• dovada datei licitației;
• actele contestate;
• motivele aparent temeinice;
• prejudiciul greu de reparat;
• documentele familiale ori profesionale relevante;
• calculul cauțiunii;
• recipisa cauțiunii;
• dovada taxei;
• cererea provizorie, dacă este necesară.

Poate fi evitată licitația prin vânzarea voluntară

În anumite situații, creditorul, debitorul și executorul pot analiza o vânzare controlată care să permită obținerea unui preț mai bun și plata creanței.

Orice soluție trebuie stabilită înaintea adjudecării și trebuie să clarifice:

• acordul creditorului;
• acordul executorului;
• prețul minim;
• cumpărătorul;
• modalitatea de plată;
• stingerea ipotecilor;
• cheltuielile de executare;
• termenul limită;
• ridicarea urmăririi;
• diferența rămasă debitorului;
• efectul nefinalizării vânzării.

Situații practice

Greșeli frecvente

• să fie ignorată somația până la apariția publicației;
• să fie considerată singura locuință complet protejată;
• să nu fie verificată restricția pentru creanțele de cel mult 10.000 de lei;
• să fie ascunse informații despre alte bunuri;
• să nu fie verificat proprietarul din cartea funciară;
• să fie confundată proprietatea exclusivă cu bunul comun;
• să fie urmărit întregul imobil pentru datoria unui coproprietar fără verificarea partajului;
• să fie ignorate drepturile soțului neobligat;
• să nu fie analizată calitatea garantului ipotecar;
• să fie aruncat plicul somației;
• să nu fie verificată notarea în cartea funciară;
• să fie încercată o vânzare formală după notarea urmăririi;
• să fie acceptat raportul de evaluare fără verificare;
• să fie criticată valoarea numai printr-o afirmație generală;
• să nu fie contestată publicația în propriul termen;
• să fie presupus că orice contestație oprește licitația;
• să fie solicitată suspendarea prea târziu;
• să nu fie comunicată suspendarea executorului;
• să fie ignorate termenele ulterioare ale licitației;
• să fie presupus că la al treilea termen bunul poate fi vândut pentru orice preț;
• să se liciteze fără finanțarea prețului;
• să fie ignorat termenul de 30 de zile al adjudecatarului;
• să fie presupus că plata debitorului după licitație recuperează automat imobilul;
• să nu fie verificat actul de adjudecare;
• să fie pierdut termenul special de contestare a adjudecării;
• să fie schimbate încuietorile fără executor;
• să fie însușite bunurile mobile ale ocupanților;
• să fie presupus că vânzarea stinge automat tot creditul;
• să nu fie verificat proiectul de distribuire;
• să nu fie solicitat excedentul rămas debitorului;
• să nu fie urmărită radierea sarcinilor și a notării executării.

Listă de verificare pentru executarea imobiliară

• am titlul executoriu;
• am verificat creditorul actual;
• am calculat soldul;
• am verificat prescripția;
• am încheierea de încuviințare;
• am verificat competența executorului;
• am somația și plicul;
• am extrasul actualizat de carte funciară;
• am numărul cadastral;
• am identificat proprietarul;
• am identificat cota urmărită;
• am verificat coproprietarii;
• am verificat regimul matrimonial;
• am contractul de ipotecă;
• am verificat rangul garanțiilor;
• am verificat creanța de cel mult 10.000 de lei;
• am identificat celelalte bunuri și venituri;
• am încheierea de notare a urmăririi;
• am verificat actele înscrise ulterior;
• am procesul-verbal de situație;
• am verificat suprafața și construcțiile;
• am raportul de evaluare;
• am documentele folosite de evaluator;
• am verificat comparabilele;
• am pregătit o contraevaluare, dacă este necesară;
• am încheierea de stabilire a prețului;
• am publicația de vânzare;
• am verificat comunicarea publicației;
• am verificat toate afișările;
• am data, ora și locul licitației;
• am verificat prețul de pornire;
• am procesul-verbal al licitației;
• am identificat adjudecatarul;
• am verificat garanția participantului;
• am verificat plata prețului;
• am actul de adjudecare;
• am încheierea de înscriere provizorie;
• am calculat termenul special de contestare;
• am analizat suspendarea;
• am verificat situația ocupanților;
• am verificat contractele de închiriere;
• am verificat predarea imobilului;
• am verificat bunurile mobile rămase;
• am proiectul de distribuire;
• am verificat rangul creditorilor;
• am calculat soldul după vânzare;
• am verificat excedentul;
• am verificat radierea urmăririi și a sarcinilor.

Executarea creditelor bancare, IFN și a creanțelor cesionate

Executările provenite din credite trebuie verificate atât potrivit regulilor generale ale executării silite, cât și prin raportare la legislația bancară, contractele de credit, protecția consumatorilor și regimul cesiunii creanțelor.

O datorie poate proveni din:

• credit de nevoi personale;
• credit ipotecar;
• card de credit;
• descoperit de cont;
• credit acordat de un IFN;
• contract de credit încheiat online;
• credit pentru activitatea unui profesionist ori a unei societăți;
• garanție personală;
• ipotecă sau altă garanție reală;
• creanță cesionată unui recuperator ori cumpărător de credite.

Traseul dedicat creditelor este prezentat în articolul despre executarea silită a creditului.

Contractul bancar sau IFN este titlu executoriu?

Contractele de credit și contractele de garanție încheiate de instituțiile de credit constituie, ca regulă, titluri executorii.

Contractele de credit încheiate de instituțiile financiare nebancare și garanțiile aferente beneficiază, de asemenea, de caracter executoriu în condițiile legii.

Ce verifică instanța la încuviințare

• existența titlului executoriu;
• identitatea părților;
• calitatea creditorului;
• caracterul cert al creanței;
• posibilitatea determinării sumei;
• exigibilitatea;
• competența executorului;
• eventualele impedimente evidente.

Cum ajunge un credit restant la executare

• Rata ajunge la scadență Debitorul nu achită integral suma prevăzută în grafic.
• Sunt calculate restanțele Creditorul aplică dobânzile și costurile permise de contract și de lege.
• Debitorul este contactat Pot fi transmise notificări, propuneri de plată ori informații despre dificultățile financiare.
• Este analizată restructurarea Pentru consumatori trebuie verificate măsurile rezonabile care puteau evita executarea.
• Poate interveni scadența anticipată Creditorul declară întregul sold exigibil dacă sunt îndeplinite condițiile.
• Creanța poate fi cesionată Un alt creditor dobândește drepturile rezultate din contract.
• Este formulată cererea de executare Creditorul sesizează executorul cu titlul și calculul creanței.
• Instanța încuviințează executarea Sunt autorizate formele de urmărire permise.
• Sunt aplicate măsurile Pot urma poprirea, sechestrul sau executarea imobiliară.

Ce este scadența anticipată

Scadența anticipată este măsura prin care creditorul consideră întregul sold al creditului exigibil înaintea termenului final prevăzut inițial.

Trebuie verificate:

• clauza contractuală;
• numărul și durata restanțelor;
• condițiile legale aplicabile tipului de credit;
• politicile creditorului;
• notificarea transmisă consumatorului;
• data comunicării;
• suma declarată scadentă;
• plățile făcute după notificare;
• restructurările ori amânările convenite;
• data folosită pentru prescripție.

Notificarea nu a fost primită

Trebuie verificat:

• dacă notificarea era obligatorie;
• adresa la care a fost trimisă;
• modalitatea de comunicare;
• data expedierii și a primirii;
• documentele anexate;
• efectul prevăzut în contract;
• conduita ulterioară a părților.

Trebuie analizată restructurarea înaintea executării?

În contractele de consum, creditorul trebuie să dispună de politici și proceduri pentru a depune eforturi, dacă situația o justifică, în vederea unei restructurări rezonabile înainte de executare.

Măsurile analizate pot include:

• prelungirea duratei contractului;
• amânarea plății ratelor;
• o perioadă fără plăți;
• reducerea temporară a ratei;
• schimbarea tipului dobânzii;
• plăți parțiale;
• refinanțarea totală ori parțială;
• consolidarea datoriilor;
• conversia monetară;
• reducerea unei părți din datorie, când este acceptată.

Ce documente trebuie prezentate

• veniturile actuale;
• scăderea veniturilor;
• cheltuielile familiale;
• persoanele aflate în întreținere;
• documentele medicale relevante;
• alte datorii;
• valoarea bunurilor;
• propunerea realistă de plată;
• perioada necesară pentru redresare;
• dovezile plăților anterioare.

Ce trebuie verificat la un credit ipotecar

În executarea creditului garantat cu un imobil trebuie analizate împreună contractul de credit, contractul de ipotecă și actele executării imobiliare.

Verificarea include:

• împrumutatul;
• garantul ipotecar;
• imobilul afectat garanției;
• valoarea creditului;
• suma garantată;
• rangul ipotecii;
• scadența anticipată;
• soldul principal;
• dobânzile și costurile;
• plățile efectuate;
• cesiunea creditului și a ipotecii;
• evaluarea imobilului;
• prețul licitației;
• soldul rămas după vânzare.

Problemele specifice sunt dezvoltate în articolul despre executarea silită a creditului ipotecar.

Cum verifici soldul unui credit executat

Suma din somație trebuie să poată fi reconstruită pornind de la contract și istoricul plăților.

Documentele necesare

• contractul și condițiile generale;
• actele adiționale;
• graficul inițial;
• graficele modificate;
• extrasele de cont ale creditului;
• dovezile plăților;
• notificarea scadenței anticipate;
• desfășurătorul creditorului;
• soldul la data cesiunii;
• soldul la data cererii de executare;
• calculul actualizat al executorului.

Ordinea imputării plăților

O plată poate fi folosită mai întâi pentru costuri, dobânzi ori principal, în funcție de contract și de regulile aplicabile.

Mai pot fi calculate dobânzi după scadența anticipată?

Scadența anticipată nu oprește automat toate accesoriile, dar creditorul nu poate adăuga orice cost fără temei.

Trebuie diferențiate:

• dobânda curentă prevăzută pentru folosirea creditului;
• dobânda penalizatoare pentru întârziere;
• dobânda legală;
• penalitățile contractuale;
• comisioanele periodice;
• costurile de recuperare;
• cheltuielile executorului.

Dobânda este calculată și asupra costurilor

Capitalizarea ori aplicarea dobânzii asupra unor comisioane și penalități trebuie verificată prin raportare la contract și la normele imperative aplicabile consumatorului.

Poate fi executat un contract încheiat online?

Lipsa unei semnături olografe nu anulează automat un contract încheiat la distanță. Trebuie verificată formarea valabilă a acordului și posibilitatea atribuirii lui persoanei urmărite.

Sunt relevante:

• formularul completat;
• documentele de identitate;
• numărul de telefon;
• adresa de e-mail;
• codul transmis prin SMS;
• metoda de autentificare;
• adresa IP și jurnalul tehnic;
• data și ora acceptării;
• versiunea contractului;
• comunicarea pe suport durabil;
• contul în care au fost virați banii;
• persoana care a folosit suma.

Debitorul susține că nu a contractat creditul

Pot fi necesare:

• contestarea înscrisului;
• verificarea datelor tehnice;
• verificarea contului beneficiar;
• analiza folosirii identității;
• sesizarea fraudării datelor;
• expertiza, dacă este necesară;
• contestația la executare în termen;
• suspendarea măsurilor urgente.

Ce este diferit la executarea unui credit IFN

Contractul IFN poate fi titlu executoriu, dar costurile și modul de formare a soldului necesită o verificare atentă.

Pot apărea:

• dobânzi zilnice;
• costuri ridicate raportate la suma împrumutată;
• credite succesive ori refinanțări;
• prelungiri contra cost;
• penalități zilnice;
• contracte încheiate exclusiv online;
• cesiuni către recuperatori;
• plăți imputate în principal asupra costurilor;
• aplicarea plafoanelor legale;
• clauze care trebuie analizate din perspectiva protecției consumatorului.

Analiza dedicată este prezentată în articolul despre creditele IFN și executarea silită.

Ce plafoane se aplică unor credite de consum

Pentru contractele care intră în domeniul Legii nr. 243/2024 trebuie verificate atât costul zilnic, cât și valoarea totală plătibilă.

Ce înseamnă dublul valorii creditului

Analiza pornește de la valoarea totală a creditului și compară valoarea totală plătibilă de consumator cu plafonul prevăzut de lege.

Contractul este mai vechi

Trebuie verificat dacă:

• era încă în derulare la data relevantă;
• soldul îndeplinea condițiile legii;
• consumatorul a formulat cererea necesară;
• creditorul a propus adaptarea contractului;
• a existat un acord;
• creanța fusese deja cesionată;
• începuse executarea;
• plafonul invocat privește contractul ori numai soldul rămas.

Pot fi verificate clauzele contractului în timpul executării?

Într-un contract încheiat cu un consumator pot fi analizate clauzele privind costurile, dobânda, penalitățile, scadența și modificarea unilaterală.

Pot ridica probleme:

• costurile care nu sunt exprimate clar;
• comisioanele fără un serviciu identificabil;
• modificarea unilaterală fără criterii obiective;
• penalitățile disproporționate;
• dobânda aplicată unei baze neclare;
• clauzele care limitează nejustificat drepturile consumatorului;
• costurile introduse prin documente neacceptate;
• declararea discreționară a scadenței anticipate;
• prelungirile care generează costuri fără reducerea principalului;
• clauzele care transferă consumatorului toate riscurile.

Subiectul este dezvoltat în articolul despre clauzele abuzive din contractele IFN.

Contestația permite orice apărare contractuală?

În cazul unui titlu care nu provine de la o instanță, apărările de fond pot fi invocate în condițiile Codului de procedură civilă, dacă legea nu oferă o altă cale specială pentru desființarea titlului.

Ce înseamnă cesiunea creanței

Cesiunea este operațiunea prin care creditorul inițial transmite creanța unei alte persoane.

Într-un dosar de credit trebuie identificate:

• cedentul;
• cesionarul;
• data cesiunii;
• contractul ori portofoliul transmis;
• identificarea creanței individuale;
• soldul la data cesiunii;
• garanțiile transmise;
• administratorul creanței;
• notificarea consumatorului;
• plățile făcute după cesiune.

Drepturile sunt explicate în articolul despre cesiunea creanței.

Cesiunea resetează prescripția?

Nu. Data la care recuperatorul cumpără creanța nu reprezintă, prin ea însăși, începutul unui nou termen.

Ce trebuie să conțină notificarea cesiunii

Consumatorul trebuie să poată identifica noul creditor, creanța și suma solicitată.

Verifică existența informațiilor privind:

• creditorul inițial;
• data cesiunii;
• identitatea cesionarului;
• administratorul ori entitatea de recuperare;
• datele de contact;
• contractul de credit;
• soldul cesionat;
• principalul și costurile;
• contul în care se solicită plata;
• dreptul de a contesta debitul;
• termenul indicat pentru răspuns;
• autoritatea competentă pentru reclamații.

Consumatorul contestă debitul

Contestația adresată recuperatorului trebuie să indice:

• contractul;
• suma contestată;
• plățile omise;
• prescripția invocată;
• costurile neexplicate;
• lipsa notificării;
• problemele privind identitatea;
• documentele solicitate;
• adresa pentru răspuns;
• dovada transmiterii.

Mai este contractul titlu executoriu după cesiune?

Răspunsul nu trebuie formulat numai prin regula generală potrivit căreia accesoriile creanței se transmit cesionarului.

Trebuie verificate:

• tipul contractului;
• calitatea creditorului inițial;
• calitatea cesionarului;
• dacă cesionarul este bancă, IFN, cumpărător de credite ori entitate de recuperare;
• data contractului;
• data cesiunii;
• calitatea de consumator;
• actul normativ aplicabil;
• regimul administratorului de credite;
• eventualele modificări legislative intervenite.

Recuperatorul are o hotărâre judecătorească

Dacă cesionarul a obținut ulterior o hotărâre, titlul executat poate fi hotărârea, nu contractul inițial.

Trebuie comparate:

• cererea de executare;
• titlul menționat în încuviințare;
• contractul;
• hotărârea judecătorească;
• suma recunoscută prin hotărâre;
• plățile ulterioare;
• cheltuielile adăugate.

Ce poate face un recuperator de creanțe

Recuperatorul poate solicita plata, poate administra creanța, poate negocia și, dacă deține un titlu executoriu valabil, poate cere executarea prin executor judecătoresc.

Poate:

• transmite notificări;
• solicita confirmarea datelor de contact;
• prezenta situația soldului;
• propune plata integrală ori eșalonată;
• analiza o reducere negociată;
• răspunde contestațiilor privind debitul;
• desemna un administrator de credite;
• sesiza instanța sau executorul dacă deține temeiul necesar.

Raportul cu societățile de recuperare este prezentat în articolul despre recuperatorii de creanțe.

Ce trebuie să verifici înaintea negocierii

• existența creanței;
• identitatea creditorului;
• documentele cesiunii;
• soldul la cesiune;
• costurile adăugate;
• plățile efectuate;
• prescripția;
• titlul executoriu;
• existența unui dosar de executare;
• efectul unei recunoașteri ori plăți parțiale.

Cum verifici suma solicitată de recuperator

Prețul plătit de recuperator pentru creanță

Prețul portofoliului nu este, prin el însuși, valoarea datoriei debitorului. Debitorul poate însă invoca limitele și apărările prevăzute de lege, iar creditorul nu poate solicita sume care nu rezultă din creanță și din regimul aplicabil.

Cum poate fi negociată plata în timpul executării

Negocierea poate conduce la eșalonare, reducerea unor accesorii, plata unei sume finale ori vânzarea controlată a unui bun.

Înaintea propunerii trebuie stabilite:

• suma necontestată;
• suma contestată;
• soldul actualizat;
• venitul disponibil;
• garanțiile existente;
• valoarea bunurilor urmărite;
• costurile continuării executării;
• termenele contestației;
• riscul licitației;
• efectele fiscale și contractuale.

Ce poate cuprinde acordul

• suma finală recunoscută;
• reducerea acordată;
• ratele și scadențele;
• dobânda pe durata eșalonării;
• tratamentul penalităților;
• cheltuielile executorului;
• plățile deja efectuate;
• măsurile menținute;
• popririle care vor fi ridicate;
• suspendarea ori încetarea dosarului;
• consecința neplății unei rate;
• renunțarea la contestație, dacă este solicitată;
• documentul final care confirmă stingerea.

Reducerea pentru plata integrală

Oferta trebuie să precizeze dacă suma:

• stinge integral creanța;
• include dobânzile;
• include cheltuielile de executare;
• stinge garanțiile;
• determină închiderea dosarului;
• determină radierea ipotecii;
• determină ridicarea popririlor;
• este valabilă până la o anumită dată.

Cum trebuie făcută plata după deschiderea executării

Plata trebuie să poată fi identificată și înregistrată în dosarul execuțional.

Ordinul de plată trebuie să indice:

• numele debitorului;
• creditorul;
• numărul contractului;
• numărul dosarului de executare;
• destinația sumei;
• rata ori acordul în baza căruia se plătește;
• data;
• eventuala mențiune că plata este parțială.

După plată

• Transmite dovada Comunică ordinul de plată creditorului și executorului.
• Solicită soldul nou Verifică principalul, accesoriile și cheltuielile rămase.
• Solicită actul creditorului Obține confirmarea reducerii ori stingerii creanței.
• Verifică dosarul Urmărește emiterea încheierii și actualizarea situației financiare.
• Verifică măsurile Confirmă ridicarea popririlor și sechestrelor convenite.
• Verifică registrele Urmărește radierea ipotecii ori a notării executării, dacă este cazul.

Ce este executarea silită fiscală

Executarea fiscală este procedura prin care organul fiscal recuperează creanțe bugetare în baza Codului de procedură fiscală.

Poate privi:

• impozite;
• taxe;
• contribuții;
• amenzi și alte venituri bugetare;
• dobânzi și penalități fiscale;
• obligații stabilite prin declarații fiscale;
• obligații stabilite prin decizii de impunere;
• creanțe transmise spre recuperare organului fiscal;
• alte obligații cărora legea le conferă regim fiscal.

Diferențele sunt prezentate în articolul despre executarea ANAF și executarea prin executor judecătoresc.

Titlul de creanță și titlul executoriu fiscal

Înaintea executării trebuie identificate două noțiuni distincte.

Ce trebuie verificat

• actul care a stabilit creanța;
• emitentul;
• contribuabilul;
• perioada fiscală;
• suma principală;
• accesoriile;
• data comunicării;
• scadența;
• eventuala contestație administrativă;
• titlul executoriu;
• prescripția fiscală;
• plățile și compensările.

Cum începe executarea fiscală

Executarea începe prin comunicarea somației. Dacă debitul nu este stins în termenul de 15 zile, organul fiscal poate continua măsurile.

Somația este însoțită de titlul executoriu fiscal și trebuie să permită identificarea:

• organului fiscal;
• contribuabilului;
• titlului de creanță;
• titlului executoriu;
• naturii obligației;
• perioadei;
• debitului principal;
• accesoriilor;
• termenului de 15 zile;
• modalității de plată;
• căii de contestare.

Somația nu a fost primită

Trebuie verificate:

• domiciliul fiscal;
• comunicarea prin poștă;
• comunicarea electronică;
• publicitatea, dacă a fost folosită;
• data la care actul este considerat comunicat;
• data primei măsuri cunoscute;
• termenul contestației;
• eventuala comunicare a titlului de creanță.

Cum funcționează poprirea fiscală

Organul fiscal poate urmări sumele datorate debitorului de bănci, angajatori, clienți și alte persoane.

Pot fi vizate:

• soldurile conturilor;
• încasările viitoare;
• salariile și pensiile, cu respectarea limitelor legale;
• creanțele comerciale;
• chiriile;
• sumele datorate de instituții;
• alte venituri urmăribile.

Contul conține venituri protejate

Trebuie prezentate:

• extrasul de cont;
• plătitorul;
• natura venitului;
• decizia privind indemnizația;
• fluturașul ori cuponul de pensie;
• limita reținerii;
• eventuala poprire deja aplicată la sursă;
• suma a cărei eliberare este solicitată.

Cum se contestă executarea fiscală

Persoana interesată poate formula contestație împotriva executării fiscale și a actelor sale în termenul special prevăzut de Codul de procedură fiscală.

Termenul este, ca regulă, de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință despre executare sau despre actul contestat.

Pot fi invocate:

• lipsa ori nelegalitatea titlului executoriu fiscal;
• executarea unei obligații stinse;
• plata neavută în vedere;
• compensarea fiscală;
• prescripția executării fiscale;
• identificarea greșită a contribuabilului;
• suma calculată greșit;
• comunicarea nelegală;
• poprirea unui venit protejat;
• urmărirea peste limitele legale;
• sechestrarea bunului unui terț;
• continuarea executării în perioada unei suspendări ori înlesniri aplicabile.

Actul fiscal nu a fost contestat la timp

Contestația la executare nu permite întotdeauna redeschiderea problemelor care trebuiau atacate prin procedura administrativă.

Trebuie stabilit:

• dacă actul de creanță a fost comunicat;
• care era calea de atac;
• dacă termenul a expirat;
• dacă executarea folosește un titlu distinct;
• dacă există apărări proprii executării;
• dacă actul este nul ori inexistent;
• dacă există un alt remediu procedural.

Poate fi negociată sau eșalonată datoria fiscală

Debitorul poate analiza plata, compensarea, eșalonarea ori alte înlesniri prevăzute de legislația fiscală.

Trebuie verificate:

• tipul obligației;
• valoarea totală;
• vechimea;
• declarațiile depuse;
• garanțiile necesare;
• durata eșalonării;
• rata lunară;
• accesoriile;
• obligațiile curente care trebuie achitate;
• condițiile de menținere;
• efectul asupra popririlor;
• efectul nerespectării unei rate.

Compensarea

Dacă debitorul are sume de restituit de la buget, trebuie verificat dacă acestea pot fi compensate cu obligațiile urmărite.

Situații practice

Greșeli frecvente

• să se creadă că titlul executoriu face suma incontestabilă;
• să nu fie verificată scadența anticipată;
• să fie calculată prescripția de la data contractului;
• să fie ignorate restructurările și amânările;
• să nu fie solicitat istoricul complet al plăților;
• să fie acceptat soldul fără desfășurător;
• să fie amestecat principalul cu dobânzile și cheltuielile;
• să fie ignorată imputarea plăților;
• să fie presupus că lipsa semnăturii olografe anulează orice contract online;
• să fie ignorate probele autentificării electronice;
• să fie aplicată automat Legea nr. 243/2024 oricărui credit;
• să nu fie verificată data și situația contractului;
• să fie invocată existența unei clauze abuzive fără analiză concretă;
• să fie presupus că cesiunea începe un termen nou;
• să fie plătit recuperatorul numai în baza unui apel;
• să nu fie solicitată notificarea cesiunii;
• să fie presupus că orice recuperator deține un titlu executoriu;
• să fie făcută o plată simbolică fără verificarea prescripției;
• să fie confundat prețul cesiunii cu valoarea datoriei;
• să fie acceptată o reducere fără confirmarea stingerii integrale;
• să fie negociat fără conservarea termenului contestației;
• să fie plătit creditorul fără informarea executorului;
• să fie confundată executarea fiscală cu cea civilă;
• să fie contestată numai poprirea la bancă;
• să fie confundată contestația fiscală administrativă cu cea la executare;
• să fie așteptat răspunsul ANAF până expiră termenul;
• să fie presupus că cererea de eșalonare ridică automat poprirea;
• să nu fie solicitată fișa fiscală completă.

Listă de verificare pentru credite, recuperatori și ANAF

• am contractul de credit;
• am condițiile generale aplicabile;
• am toate actele adiționale;
• am graficul inițial și graficele ulterioare;
• am istoricul tuturor plăților;
• am notificarea scadenței anticipate;
• am dovada comunicării;
• am stabilit data exigibilității;
• am calculat prescripția;
• am verificat restructurările;
• am solicitat soldul detaliat;
• am separat principalul și accesoriile;
• am verificat baza fiecărei dobânzi;
• am verificat fiecare comision;
• am identificat plățile omise;
• am verificat contractul online și autentificarea;
• am verificat aplicabilitatea Legii nr. 243/2024;
• am calculat plafonul relevant;
• am analizat clauzele contractuale;
• am identificat toate cesiunile;
• am notificarea cesiunii;
• am identificat creditorul actual;
• am verificat administratorul creanței;
• am verificat caracterul executoriu după cesiune;
• am contestat în scris suma neclară;
• am analizat efectul unei plăți parțiale;
• am verificat termenul contestației;
• am pregătit propunerea de negociere;
• am solicitat confirmarea stingerii integrale;
• am comunicat plățile executorului;
• am identificat organul fiscal;
• am titlul de creanță fiscală;
• am titlul executoriu fiscal;
• am somația și dovada comunicării;
• am fișa fiscală;
• am verificat plățile și compensările;
• am calculat prescripția fiscală;
• am diferențiat contestația administrativă de cea la executare;
• am calculat termenul de 15 zile;
• am verificat poprirea și veniturile protejate;
• am analizat eșalonarea;
• am verificat efectul eșalonării asupra măsurilor.

Ce este întoarcerea executării silite

Întoarcerea executării este procedura prin care se urmărește restabilirea situației existente înaintea unei executări care a fost ulterior desființată.

Poate deveni necesară dacă, înaintea anulării, au fost:

• reținute sume din salariu sau pensie;
• transferați bani din conturi bancare;
• încasate sume de executor ori creditor;
• sechestrate și ridicate bunuri;
• vândute bunuri mobile;
• vândut un imobil;
• predat un bun creditorului;
• efectuată o evacuare;
• realizată o altă prestație în baza titlului desființat.

Procedura este explicată în detaliu în articolul despre întoarcerea executării silite.

Când poate fi cerută întoarcerea executării

Dreptul la restabilirea situației anterioare apare atunci când este desființat titlul executoriu sau executarea silită însăși.

Pot exista, între altele, următoarele situații:

• instanța anulează întreaga executare silită;
• hotărârea pusă în executare este desființată în apel ori printr-o altă cale de atac;
• înscrisul care constituia titlu executoriu este anulat;
• actul fiscal care fundamenta executarea este desființat;
• o hotărâre executată provizoriu este schimbată;
• instanța constată lipsa unui titlu executoriu valabil;
• executarea este desființată pentru prescripție ori alt impediment care afectează întreaga procedură;
• un terț obține desființarea urmăririi asupra bunului său.

Executarea a fost numai suspendată

Suspendarea nu este suficientă pentru întoarcerea executării. Ea oprește temporar procedura, fără să desființeze titlul ori actele deja îndeplinite.

Dosarul a încetat după plata integrală

Încetarea pentru realizarea creanței nu justifică singură restituirea. Trebuie să existe o desființare ulterioară a titlului, a executării ori a unei componente executate.

Executorul a încasat mai mult decât soldul

Restituirea excedentului poate fi solicitată chiar dacă întreaga executare nu este anulată. Trebuie stabilite soldul real, încasările simultane și persoana care deține diferența.

Cine poate solicita restabilirea situației anterioare

Cererea poate fi formulată de persoana interesată care a suportat efectele executării desființate.

Cum se solicită întoarcerea executării

Restabilirea poate fi cerută în procesul în care este desființat titlul sau executarea ori, dacă instanța nu s-a pronunțat, printr-o cerere separată.

Cererea formulată în același proces

Atunci când se solicită anularea executării sau desființarea titlului, partea poate cere prin aceeași acțiune:

• anularea executării ori a titlului;
• întoarcerea executării;
• restituirea sumelor încasate;
• restituirea bunurilor;
• operațiunile de carte funciară necesare;
• actualizarea valorii restituite;
• dobânda, dacă există temei și este solicitată;
• cheltuielile de judecată.

Cererea separată

Dacă instanța care a desființat titlul sau executarea nu a dispus restabilirea, persoana interesată poate formula o cerere separată la instanța de executare.

Cererea trebuie să indice:

• hotărârea prin care titlul ori executarea a fost desființată;
• caracterul executoriu sau definitiv al hotărârii;
• dosarul execuțional;
• persoana care a primit prestația;
• suma ori bunul executat;
• data executării;
• modalitatea de restituire solicitată;
• operațiunile de registru necesare;
• actualizarea și accesoriile solicitate;
• probele și taxa judiciară.

Care este instanța competentă

Instanța care desființează titlul executoriu sau executarea poate dispune prin aceeași hotărâre și restabilirea situației anterioare, dacă i se solicită.

Dacă nu s-a pronunțat asupra întoarcerii, cererea separată este soluționată de instanța de executare.

Trebuie verificate:

• instanța care a anulat executarea;
• instanța care a desființat titlul;
• instanța de executare stabilită pentru dosarul respectiv;
• domiciliul ori sediul debitorului de la data sesizării executorului;
• eventualele reguli speciale;
• dacă titlul a fost desființat de un organ jurisdicțional sau de o altă autoritate;
• dacă există deja o dispoziție de restituire.

Cum se judecă cererea separată

Cererea este soluționată de urgență și cu precădere. Hotărârea este supusă numai apelului.

Care este taxa judiciară

Cererea de întoarcere a executării silite se taxează cu 50 de lei.

Cum se restituie banii executați

Înaintea formulării cererii trebuie stabilit traseul fiecărei sume.

• Suma este indisponibilizată Banii sunt blocați la bancă ori de terțul poprit.
• Suma este transferată Terțul o virează în contul indicat în executare.
• Suma ajunge la executor Executorul o înregistrează în situația financiară.
• Sunt reținute cheltuielile O parte poate fi folosită pentru costurile procedurii.
• Suma este distribuită Creditorul sau alți creditori primesc partea stabilită.
• Executarea este desființată Hotărârea stabilește lipsa fundamentului executării.
• Este solicitată restituirea Cererea este îndreptată împotriva persoanei care trebuie să restituie.

Documentele necesare

• extrasele bancare;
• fluturașii de salariu;
• cupoanele de pensie;
• adresele terților popriți;
• situația financiară a executorului;
• ordinele de distribuire;
• dovezile sumelor primite de creditor;
• încheierile privind cheltuielile;
• hotărârea de desființare;
• calculul totalului solicitat la restituire.

Actualizarea și dobânda

Persoana interesată poate solicita actualizarea și, când există temei, dobânda aferentă perioadei în care a fost lipsită de sumă.

Cererea trebuie să precizeze:

• suma principală;
• data fiecărei rețineri;
• data distribuirii;
• indicele ori mecanismul de actualizare;
• tipul dobânzii solicitate;
• data de la care se solicită dobânda;
• data până la care se efectuează calculul;
• temeiul juridic invocat.

Cum sunt restituite bunurile

Dacă bunul executat încă există și poate fi restituit, regula urmărește revenirea sa în patrimoniul persoanei îndreptățite.

Trebuie identificate:

• bunul exact;
• seria și caracteristicile sale;
• persoana care îl deține;
• starea la data executării;
• starea actuală;
• eventualele deteriorări;
• fructele ori veniturile produse;
• cheltuielile de păstrare;
• drepturile dobândite de terți;
• posibilitatea restituirii în natură.

Bunul a fost deteriorat

Pe lângă restituirea în natură, poate fi necesară analizarea prejudiciului produs prin:

• folosirea necorespunzătoare;
• depozitarea defectuoasă;
• lipsa întreținerii;
• pierderea accesoriilor;
• diminuarea valorii;
• imposibilitatea temporară de folosire.

Ce se întâmplă dacă bunul mobil a fost vândut

Dacă executarea s-a realizat prin vânzarea unui bun mobil, restabilirea se face, ca regulă, prin restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare, actualizată în funcție de rata inflației.

Trebuie verificate:

• prețul de adjudecare;
• data plății;
• cheltuielile reținute;
• suma efectiv distribuită creditorului;
• existența mai multor creditori;
• drepturile cumpărătorului de bună-credință;
• eventualele neregularități ale vânzării;
• valoarea de actualizat;
• despăgubirea suplimentară solicitată.

Poate fi restituit un imobil adjudecat

Restabilirea după vânzarea unui imobil este mai complexă, deoarece trebuie protejate și drepturile dobândite definitiv de terții de bună-credință.

Instanța trebuie să analizeze:

• actul de adjudecare;
• data înscrierii provizorii și a intabulării;
• termenul și soluția contestației împotriva adjudecării;
• buna-credință a adjudecatarului;
• drepturile înscrise ulterior;
• prețul achitat;
• sumele distribuite;
• operațiunile de carte funciară posibile;
• restituirea în natură sau prin echivalent;
• eventualele despăgubiri.

Instanța dispune operațiuni de carte funciară

Hotărârea trebuie să individualizeze:

• imobilul și numărul cadastral;
• dreptul care trebuie radiat;
• dreptul care trebuie reînscris;
• notările și sarcinile afectate;
• persoanele ale căror drepturi sunt menținute;
• actul în baza căruia se efectuează operațiunea.

Ce se întâmplă cu cheltuielile executării desființate

Cheltuielile actelor efectuate rămân, în condițiile legii, în sarcina creditorului atunci când titlul sau executarea este desființată.

Trebuie analizate separat:

• onorariul executorului;
• cheltuielile comunicărilor;
• onorariul evaluatorului;
• publicitatea licitației;
• transportul și depozitarea;
• onorariul avocatului creditorului;
• taxele și celelalte costuri;
• sumele deja recuperate de la debitor;
• actele menținute și actele desființate.

Cum este pusă în aplicare hotărârea de restituire

Persoana obligată poate executa voluntar hotărârea. Dacă refuză, restituirea poate fi realizată printr-o nouă executare silită.

• Se obține hotărârea Este verificat caracterul său executoriu.
• Se solicită executarea voluntară Persoanei obligate i se comunică suma ori bunul ce trebuie restituit.
• Se actualizează calculul Sunt stabilite valoarea principală și accesoriile recunoscute.
• Este sesizat executorul Dacă obligația nu este îndeplinită, se formulează cererea de executare.
• Este restituit bunul ori suma Sunt folosite formele de executare corespunzătoare.
• Sunt efectuate operațiunile de registru Se radiază ori se reînscriu drepturile stabilite prin hotărâre.

Situații practice frecvente

Mituri despre executarea silită

Greșeli care pot afecta apărarea

• să fie ignorată data comunicării;
• să fie aruncat plicul;
• să se aștepte răspunsul executorului până expiră termenul;
• să fie plătită suma fără verificarea soldului;
• să fie confundată executarea civilă cu cea fiscală;
• să fie contestată datoria fără identificarea titlului;
• să fie invocată prescripția fără cronologie;
• să fie confundată prescripția cu perimarea;
• să se creadă că negocierea suspendă executarea;
• să fie semnată o recunoaștere fără verificarea efectelor;
• să fie făcută o plată simbolică într-o datorie posibil prescrisă;
• să nu fie solicitat dosarul execuțional;
• să nu fie separate debitul, accesoriile și cheltuielile;
• să fie ignorate veniturile protejate;
• să nu fie dovedită proprietatea terțului;
• să fie opusă rezistență fizică executorului;
• să fie mutat ori ascuns bunul sechestrat;
• să nu fie contestată evaluarea înaintea licitației;
• să se creadă că depunerea contestației oprește vânzarea;
• să fie formulată suspendarea prea târziu;
• să fie confundată taxa cu cauțiunea;
• să fie presupus că suspendarea continuă până la hotărârea definitivă;
• să nu fie verificat soldul după vânzarea bunului;
• să nu fie solicitat excedentul;
• să nu fie cerută întoarcerea executării după anulare;
• să fie solicitată restituirea de la persoana greșită;
• să nu fie dovedită suma efectiv distribuită creditorului;
• să fie presupus că toate drepturile adjudecatarului sunt desființate automat.

Listă de verificare finală

• am identificat executarea civilă sau fiscală;
• am numărul dosarului;
• am identificat organul de executare;
• am titlul executoriu;
• am verificat caracterul executoriu;
• am identificat creditorul actual;
• am verificat calitatea debitorului și a garanților;
• am cererea creditorului;
• am încheierea de încuviințare;
• am somația și plicul;
• am actele de poprire, sechestru ori vânzare;
• am notat data comunicării fiecărui act;
• am calculat termenul contestației;
• am reconstruit scadența;
• am verificat prescripția;
• am identificat dosarele anterioare;
• am verificat suspendările și întreruperile;
• am dovezile tuturor plăților;
• am separat principalul, dobânzile, penalitățile și cheltuielile;
• am verificat calculul onorariului executorului;
• am verificat limitele popririi;
• am documentele privind veniturile protejate;
• am identificat toate popririle active;
• am verificat proprietatea bunurilor mobile;
• am documentele terților;
• am verificat bunurile neurmăribile;
• am procesul-verbal de sechestru;
• am verificat custodia și evaluarea;
• am extrasul de carte funciară;
• am verificat cota și regimul matrimonial;
• am raportul de evaluare a imobilului;
• am publicația de vânzare;
• am data licitației;
• am analizat suspendarea și cauțiunea;
• am verificat actul de adjudecare;
• am verificat distribuirea prețului;
• am recalculat soldul după vânzare;
• am verificat cesiunile și notificările;
• am verificat situația creditului sau IFN-ului;
• am diferențiat titlul fiscal de titlul de creanță;
• am verificat eventualele eșalonări;
• am analizat o negociere scrisă;
• am solicitat confirmarea stingerii integrale;
• am verificat ridicarea popririlor și sechestrelor;
• am verificat radierea notărilor din registre;
• am încheierea de încetare;
• am situația financiară finală;
• am identificat sumele sau bunurile ce trebuie restituite;
• am solicitat întoarcerea executării, dacă este necesară.