Cheltuieli de executare silită – calcul, onorariul executorului și contestare

Ce sunt cheltuielile de executare silită

Cheltuielile de executare sunt costurile produse de actele și activitățile necesare pentru punerea în executare a unui titlu executoriu.

Ele apar după sesizarea executorului și se adaugă creanței pentru care a fost deschis dosarul.

Cheltuielile pot include:

• taxa judiciară necesară încuviințării executării;
• onorariul executorului judecătoresc;
• onorariul avocatului creditorului în faza executării;
• onorariul expertului, traducătorului sau interpretului;
• costurile de comunicare a actelor;
• costurile de identificare a bunurilor și veniturilor;
• evaluarea bunurilor;
• publicitatea vânzării;
• transportul, ridicarea și depozitarea bunurilor;
• alte costuri prevăzute de lege sau necesare procedurii.

Nu orice sumă înscrisă în dosar devine automat datorată de debitor. Cheltuiala trebuie să aibă legătură cu executarea și să poată fi verificată.

Diferența dintre datorie, accesorii și cheltuielile de executare

Verificarea trebuie făcută separat pentru fiecare categorie. O eroare în calculul dobânzii nu este aceeași problemă cu un onorariu de executor disproporționat.

Baza legală a cheltuielilor de executare

Regula principală este prevăzută de art. 670 Cod procedură civilă.

Onorariile executorilor sunt reglementate și prin:

• Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești;
• Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006;
• Ordinul nr. 2.561/C/2012, care a modificat limitele anumitor onorarii;
• normele fiscale privind TVA;
• regulile privind cheltuielile de judecată aplicabile în mod corespunzător;
• dispozițiile speciale pentru anumite forme de executare.

Cine avansează cheltuielile de executare

Persoana care solicită îndeplinirea unui act trebuie să avanseze costurile necesare acelui act.

În mod obișnuit, creditorul avansează:

• taxa pentru încuviințarea executării;
• sumele solicitate pentru comunicări;
• avansul pentru evaluare;
• costurile publicității licitației;
• transportul sau depozitarea bunurilor;
• alte cheltuieli fără de care executarea nu poate continua.

Executorul nu este obligat să finanțeze din fonduri proprii toate actele solicitate de creditor.

Avansarea nu înseamnă suportare definitivă

Dacă executarea este legală și costurile sunt necesare, creditorul poate recupera de la debitor sumele avansate.

Cine suportă în final cheltuielile

Regula generală este că debitorul urmărit suportă cheltuielile produse de executarea silită.

Rațiunea este că procedura a devenit necesară deoarece obligația din titlul executoriu nu a fost executată voluntar înainte de sesizarea executorului.

Totuși, debitorul poate contesta:

• existența cheltuielii;
• necesitatea ei;
• valoarea;
• documentul justificativ;
• legătura cu dosarul;
• respectarea plafonului legal;
• proporționalitatea onorariului;
• activitatea efectiv realizată.

Existența datoriei principale nu împiedică verificarea separată a costurilor executării.

Ce se întâmplă dacă debitorul plătește după înregistrarea cererii

Debitorul poate rămâne obligat la plata cheltuielilor stabilite sau efectuate după înregistrarea cererii de executare, chiar dacă își îndeplinește voluntar obligația.

Trebuie însă verificat ce acte au fost realizate până la plată și dacă toate sumele stabilite mai sunt justificate.

Plata imediată după primirea somației

Dacă debitorul execută obligația imediat după somație sau în termenul acordat de lege, acesta nu trebuie să suporte costul unor activități care nu au mai fost realizate.

În această situație pot rămâne datorate:

• cheltuielile pentru actele efectiv îndeplinite;
• taxa pentru încuviințarea executării;
• costurile comunicării actelor deja transmise;
• onorariul executorului proporțional cu activitatea depusă;
• onorariul avocatului creditorului proporțional cu activitatea efectivă;
• alte cheltuieli deja necesare și dovedite.

Ce se întâmplă dacă creditorul renunță la executare

Dacă creditorul renunță la executare, cheltuielile actelor efectuate rămân, ca regulă, în sarcina sa.

Trebuie diferențiată renunțarea de:

• încetarea pentru plata integrală;
• încetarea din lipsa bunurilor urmăribile;
• anularea executării de către instanță;
• perimarea executării;
• închiderea administrativă a dosarului;
• înțelegerea dintre creditor și debitor.

Încheierea de încetare trebuie citită pentru a stabili motivul și regimul costurilor.

Ce cheltuieli pot fi incluse în dosar

Art. 670 enumeră principalele categorii, fără ca lista să fie limitată numai la acestea.

Cum se stabilește onorariul executorului

Onorariul executorului trebuie stabilit în limitele minimale și maximale aprobate de ministrul justiției.

Pentru creanțele bănești sunt relevante:

• valoarea creanței executate;
• forma de executare folosită;
• numărul și complexitatea actelor;
• stadiul în care obligația este îndeplinită;
• activitatea efectiv desfășurată;
• eventuala încetare rapidă a procedurii;
• existența mai multor debitori sau bunuri;
• măsurile tehnice și operațiunile necesare.

Onorariul maximal poate fi stabilit de la început?

Executorul poate stabili cheltuielile prin încheiere la începutul procedurii. Aceasta nu împiedică instanța să verifice ulterior dacă suma pusă în sarcina debitorului este proporțională cu activitatea care a fost efectiv realizată.

Care sunt plafoanele maxime pentru creanțele bănești

Pentru executările indirecte având ca obiect plata unei sume de bani, plafonul maxim se calculează progresiv.

Pentru obligațiile de a face, evacuări, predări de bunuri, puneri în posesie și alte executări directe există tarife distincte.

Exemple orientative de calcul al plafonului maximal

Exemplele arată numai plafonul legal. Ele nu stabilesc ce sumă este justificată într-un dosar concret.

Se adaugă TVA la onorariul executorului?

Da, atunci când executorul este înregistrat în scopuri de TVA, taxa se poate adăuga onorariului stabilit potrivit plafonului legal.

Trebuie verificate:

• valoarea onorariului fără TVA;
• cota de TVA aplicabilă la data facturării;
• calitatea fiscală a biroului;
• factura sau documentul justificativ;
• dacă TVA a fost aplicată numai bazei corecte;
• eventualele dublări între încheiere și calculul debitului.

Onorariul avocatului creditorului poate fi cerut debitorului?

Onorariul avocatului pentru activitatea desfășurată în faza executării poate fi inclus în cheltuielile dosarului.

Trebuie să existe:

• un raport juridic real între creditor și avocat;
• activitate legată de executarea respectivă;
• un contract sau alt document justificativ;
• dovada costului;
• o sumă proporțională cu activitatea efectivă.

Pot fi analizate:

• redactarea cererii de executare;
• studierea titlului;
• corespondența cu executorul;
• cereri privind bunurile debitorului;
• participarea la licitație;
• alte activități efectiv realizate.

Cheltuielile cu evaluarea și expertiza

Evaluarea este frecventă în executarea imobilelor, autovehiculelor și bunurilor mobile de valoare.

Pentru a fi pusă în sarcina debitorului trebuie verificat:

• dacă evaluarea era necesară;
• dacă evaluatorul a fost desemnat potrivit procedurii;
• dacă raportul a fost efectiv întocmit;
• dacă factura corespunde raportului;
• dacă bunul evaluat aparține dosarului;
• dacă aceeași evaluare nu a fost facturată de două ori;
• dacă actualizarea raportului a fost necesară;
• dacă suma este rezonabilă față de bun și lucrare.

Evaluare plătită, dar neefectuată

Dacă s-a încasat un avans, dar raportul nu a mai fost întocmit, trebuie stabilit ce parte a sumei a fost consumată și ce parte trebuie restituită sau înlăturată.

Publicitatea, transportul și depozitarea bunurilor

Executarea bunurilor mobile sau imobile poate produce costuri suplimentare.

Pot fi incluse:

• publicarea anunțurilor de vânzare;
• afișarea publicațiilor;
• fotografierea ori prezentarea bunului;
• transportul bunurilor sechestrate;
• ridicarea cu utilaje speciale;
• depozitarea;
• paza;
• inventarierea;
• cheltuielile organizării licitației.

Fiecare sumă trebuie corelată cu:

• actul care a dispus măsura;
• factura sau chitanța;
• data prestării;
• bunul vizat;
• prestatorul;
• durata serviciului;
• necesitatea costului.

Cheltuielile de comunicare și identificare a bunurilor

Executorul poate transmite acte prin poștă, curier, agenți procedurali sau alte mijloace legale și poate solicita date despre bunurile debitorului.

Pot exista costuri pentru:

• scrisori recomandate;
• confirmări de primire;
• curierat;
• comunicări în străinătate;
• traduceri;
• interogarea registrelor;
• obținerea extraselor de carte funciară;
• identificarea vehiculelor;
• obținerea altor informații necesare executării.

Un tarif global de administrare trebuie explicat. Debitorul poate solicita identificarea actelor concrete și a documentelor care susțin suma.

Costurile recuperatorului sunt cheltuieli de executare?

Nu automat. Faptul că o creanță aparține unui recuperator nu permite adăugarea oricărui comision intern la dosarul executorului.

Trebuie diferențiate:

• costurile interne de colectare ale creditorului;
• comisionul contractual pretins debitorului;
• onorariul avocatului pentru activitate reală în executare;
• onorariul executorului;
• cheltuielile procedurale dovedite.

Pentru limitele activității de recuperare poate fi consultat articolul despre recuperatorii de creanțe.

Ce este încheierea de stabilire a cheltuielilor

Executorul stabilește sumele datorate printr-o încheiere emisă în dosarul de executare.

Documentul trebuie să permită identificarea:

• dosarului;
• creditorului și debitorului;
• titlului executoriu;
• valorii creanței;
• fiecărei categorii de cheltuieli;
• onorariului fără TVA;
• TVA, dacă este aplicabilă;
• documentelor care justifică sumele;
• temeiului juridic;
• datei stabilirii.

Încheierea constituie act de executare și poate fi contestată.

Pot exista mai multe încheieri?

Da. Dacă apar activități noi, executorul poate completa cheltuielile prin încheieri ulterioare. Fiecare act trebuie analizat și contestat în termenul propriu.

Ce documente trebuie să justifice cheltuielile

• încheierea de stabilire;
• contractul privind onorariul executorului;
• factura executorului;
• chitanța sau ordinul de plată;
• taxa pentru încuviințare;
• contractul de asistență juridică;
• factura avocatului;
• dovada plății onorariului;
• raportul evaluatorului;
• factura evaluatorului;
• facturile de publicitate;
• documentele poștale;
• facturile de transport și depozitare;
• procesele-verbale privind bunurile;
• dovezile interogărilor și extraselor;
• actele efectiv întocmite în dosar.

Pot fi stabilite cheltuieli pentru activități viitoare?

Anumite costuri pot fi anticipate pentru a permite continuarea procedurii, însă debitorul nu trebuie să suporte definitiv servicii care nu au fost realizate sau nu au mai devenit necesare.

Trebuie verificat dacă:

• suma reprezintă un avans sau o cheltuială definitivă;
• activitatea a fost efectuată ulterior;
• executorul a actualizat situația la încetarea dosarului;
• avansul neutilizat a fost restituit;
• costul a fost inclus din nou într-o altă încheiere;
• există documente finale.

Onorariul executorului are un regim distinct

Faptul că onorariul este stabilit de la început nu înseamnă că poate fi tratat exact ca o factură pentru transport sau evaluare. Proporționalitatea sa se analizează prin raportare la regimul profesiei și la activitatea desfășurată.

Cheltuielile pot fi completate în timpul executării?

Da. Un dosar poate genera costuri noi pe măsură ce sunt dispuse alte acte.

Exemple:

• deschiderea urmăririi imobiliare;
• evaluarea unui imobil;
• publicarea unei licitații;
• transportul unui autovehicul;
• traducerea actelor;
• reluarea comunicării la o altă adresă;
• numirea unui custode;
• organizarea unei noi licitații.

Executorul trebuie să emită actul corespunzător și să indice noile sume. Nu este suficientă modificarea informală a totalului dintr-o adresă de poprire.

Când pot fi contestate cheltuielile de executare

Cheltuielile pot fi contestate dacă:

• depășesc plafonul legal;
• TVA a fost calculată greșit;
• sunt incluse de două ori;
• nu au documente justificative;
• serviciul nu a fost prestat;
• nu au legătură cu dosarul;
• activitatea nu era necesară;
• onorariul nu este proporțional cu activitatea;
• debitorul a plătit imediat după somație;
• valoarea creanței folosită la calcul este greșită;
• au fost incluse sume deja achitate;
• cheltuiala aparține creditorului;
• creditorul a renunțat la executare;
• executarea este prescrisă;
• titlul sau executarea au fost anulate;
• costurile privesc acte nelegale;
• sunt urmărite venituri protejate numai pentru recuperarea cheltuielilor;
• încheierea nu permite înțelegerea calculului.

Argumentul trebuie formulat separat pentru fiecare sumă. Afirmația generală că totalul este „prea mare” nu este suficientă.

În ce termen se contestă cheltuielile

Termenul general al contestației la executare este de 15 zile.

Momentul de început poate fi:

• comunicarea încheierii de stabilire;
• comunicarea somației care cuprinde totalul;
• primirea înștiințării privind poprirea;
• comunicarea unei încheieri suplimentare;
• data la care persoana a luat cunoștință de act, în condițiile legii.

Cererea de copii adresată executorului nu suspendă automat termenul.

Cât este taxa pentru contestarea cheltuielilor

Dacă sunt contestate sume de bani, taxa se calculează în raport cu valoarea contestată, potrivit regulilor aplicabile contestației la executare.

Ca regulă:

• taxa nu poate depăși 1.000 de lei pentru contestația evaluabilă în bani;
• dacă sunt invocate și apărări privind fondul unui titlu nejudiciar, pot deveni aplicabile reguli distincte;
• cererea de suspendare este taxată separat;
• poate fi solicitat ajutor public judiciar dacă sunt îndeplinite condițiile.

Taxa este stabilită de instanță prin procedura de regularizare.

Ce poate decide instanța

După analizarea actelor și probelor, instanța poate:

• menține integral încheierea;
• reduce onorariul pus în sarcina debitorului;
• înlătura TVA calculată greșit;
• înlătura o cheltuială fără documente;
• elimina costurile pentru servicii neefectuate;
• corecta baza de calcul;
• anula încheierea;
• anula actele de executare afectate;
• dispune restituirea sumelor încasate nelegal;
• obliga partea care pierde procesul la cheltuieli de judecată.

Instanța nu verifică onorariul în abstract, ci suma urmărită de la debitor în dosarul concret.

Cenzurarea cheltuielilor

După rămânerea definitivă a hotărârii, încheierea executorului nu mai produce efecte pentru partea de cheltuieli înlăturată sau redusă.

Poate fi suspendată executarea cheltuielilor?

Da. Odată cu contestația poate fi solicitată suspendarea executării sumelor reprezentând cheltuieli.

Pentru suspendarea executării acestor cheltuieli, art. 670 prevede că nu este necesară plata unei cauțiuni.

Cererea trebuie să indice clar:

• încheierea contestată;
• suma a cărei executare se solicită a fi oprită;
• motivele aparente de nelegalitate;
• riscul continuării urmăririi;
• dosarul contestației principale.

Ce se întâmplă cu cheltuielile dacă executarea este anulată

Anularea executării poate afecta și cheltuielile bazate pe actele desființate.

Efectul depinde de:

• motivul anulării;
• întinderea soluției;
• dacă este anulat întregul dosar sau numai un act;
• cererile formulate de contestator;
• sumele deja încasate;
• existența unei cereri de întoarcere a executării.

Anularea totală

Dacă întreaga executare este desființată, debitorul poate solicita înlăturarea cheltuielilor și restituirea sumelor încasate în baza actelor anulate.

Anularea parțială

Dacă este anulată numai o măsură, instanța poate păstra cheltuielile necesare actelor valabile și poate elimina costurile actului nelegal.

Pentru recuperarea sumelor deja executate poate fi relevant articolul despre întoarcerea executării silite.

Ce se întâmplă dacă se recuperează numai o parte din datorie

Recuperarea parțială nu conduce automat la reducerea proporțională a tuturor cheltuielilor.

Trebuie analizate:

• valoarea care a făcut obiectul cererii;
• actele necesare pentru recuperarea parțială;
• forma de executare;
• durata procedurii;
• numărul bunurilor urmărite;
• plățile voluntare;
• măsurile care nu au mai fost realizate;
• momentul încetării.

Costurile când sunt folosite mai multe forme de executare

Creditorul poate solicita simultan sau succesiv poprire, urmărire mobiliară și urmărire imobiliară.

Folosirea mai multor forme poate produce costuri distincte, dar trebuie respectate:

• necesitatea măsurilor;
• proporționalitatea cu valoarea creanței;
• interdicția dublării aceleiași cheltuieli;
• încetarea actelor inutile după recuperarea sumei;
• actualizarea debitului după fiecare plată;
• ridicarea măsurilor care nu mai sunt necesare.

De ce sunt mai mari costurile executării imobiliare

Executarea unui imobil presupune mai multe etape decât o poprire simplă.

Pot apărea:

• extras de carte funciară;
• notarea urmăririi;
• comunicarea somației imobiliare;
• identificarea și descrierea imobilului;
• evaluarea;
• publicațiile de vânzare;
• afișarea actelor;
• organizarea licitațiilor;
• deplasări;
• adjudecarea;
• distribuirea prețului.

Costurile mai mari nu sunt însă exceptate de la verificare. Raportul de evaluare, publicitatea și fiecare licitație trebuie dovedite.

Procedura este explicată în articolul despre executarea silită imobiliară.

Situații practice

Cum verifici cheltuielile pas cu pas

Greșeli frecvente

• să se presupună că orice cheltuială este automat legală;
• să fie contestat numai debitul principal;
• să nu fie atacată încheierea de stabilire;
• să fie depășit termenul de 15 zile;
• să fie așteptate copii de la executor fără formularea contestației;
• să nu fie verificate încheierile ulterioare;
• să fie confundat plafonul maximal cu onorariul obligatoriu;
• să nu fie separat TVA de onorariu;
• să fie ignorată plata imediată după somație;
• să nu fie comunicată plata directă către executor;
• să fie acceptat un tarif global fără explicații;
• să nu fie solicitate facturile;
• să fie ignorat onorariul avocatului creditorului;
• să fie plătită o evaluare care nu a fost efectuată;
• să fie acceptate costuri ale recuperatorului fără temei;
• să nu fie verificată dublarea cheltuielilor;
• să nu fie solicitată suspendarea costurilor contestate;
• să se creadă că anularea executării înlătură automat orice sumă fără o cerere corespunzătoare;
• să nu fie solicitată restituirea sumelor deja reținute;
• să fie formulată numai afirmația că suma este prea mare.

Checklist pentru verificarea cheltuielilor

• am separat creanța de cheltuielile executării;
• am toate încheierile de stabilire;
• am notat data comunicării fiecărei încheieri;
• am verificat termenul de 15 zile;
• am solicitat copii din dosarul executorului;
• am identificat valoarea folosită la calcul;
• am calculat plafonul maximal;
• am verificat onorariul fără TVA;
• am verificat TVA;
• am verificat activitatea efectiv realizată;
• am identificat data plății;
• am verificat dacă plata a fost imediată după somație;
• am verificat taxa de încuviințare;
• am verificat onorariul avocatului;
• am verificat contractul și factura avocatului;
• am verificat raportul de evaluare;
• am verificat factura evaluatorului;
• am verificat publicitatea licitației;
• am verificat transportul și depozitarea;
• am verificat comunicările poștale;
• am verificat costurile de identificare a bunurilor;
• am identificat eventualele dublări;
• am verificat încheierile suplimentare;
• am stabilit suma exactă pe care o contest;
• am analizat cererea de suspendare;
• am solicitat restituirea sumelor încasate nelegal, dacă este cazul.

Concluzie

Cheltuielile de executare nu sunt o sumă globală care trebuie acceptată fără verificare. Fiecare componentă trebuie să aibă un temei, să fie legată de dosar și să fie justificată prin activitatea ori serviciul corespunzător.

Creditorul avansează costurile necesare, iar debitorul le suportă, ca regulă, dacă executarea a devenit necesară. Plata făcută după deschiderea dosarului nu le înlătură automat, dar plata imediată după somație limitează costurile la actele efectiv realizate și la onorariile proporționale.

Încheierea executorului poate fi contestată. Verificarea trebuie să urmărească plafonul onorariului, TVA, activitatea desfășurată, documentele justificative, eventualele dublări și termenul de 15 zile.