Răspuns rapid
Cererea de valoare redusă poate fi folosită atunci când valoarea pretenției principale nu depășește 50.000 lei la data sesizării instanței. Dobânzile, cheltuielile de judecată și celelalte accesorii nu se includ în calculul plafonului. Cererea se soluționează de judecătorie, în principal în scris, pe baza formularului și a probelor depuse de părți.
Când este potrivită această procedură?
Procedura poate fi potrivită atunci când suma solicitată este de cel mult 50.000 lei, raportul juridic poate fi explicat clar, iar probele pot fi administrate fără costuri disproporționate. Nu este necesar ca debitorul să recunoască datoria, însă creditorul trebuie să poată demonstra existența și întinderea pretenției.
Ce este cererea de valoare redusă?
Cererea de valoare redusă este o procedură specială reglementată de Codul de procedură civilă, prin care instanța soluționează într-un cadru simplificat anumite litigii a căror valoare nu depășește plafonul prevăzut de lege.
Procedura este folosită frecvent pentru recuperarea unor sume de bani rezultate din:
- împrumuturi nerestituite;
- facturi neachitate;
- servicii prestate și neplătite;
- chirii restante;
- contracte de vânzare sau furnizare;
- lucrări executate și neachitate;
- restituirea unor avansuri;
- alte raporturi civile sau comerciale evaluabile în bani.
Denumirea procedurii nu înseamnă că datoria este nesemnificativă și nici că instanța admite automat cererea. Reclamantul trebuie să dovedească raportul juridic, nașterea obligației, cuantumul sumei și faptul că plata a devenit datorată.
Care este plafonul pentru cererea de valoare redusă?
Începând cu 15 mai 2025, procedura se poate aplica atunci când valoarea cererii nu depășește 50.000 lei la data sesizării instanței.
Vechiul plafon de 10.000 lei nu mai este aplicabil cererilor introduse după intrarea în vigoare a modificării legislative.
Plafonul se raportează la pretenția principală
Dobânzile, cheltuielile de judecată și celelalte venituri accesorii nu sunt luate în calcul pentru verificarea încadrării în plafonul de 50.000 lei.
Cum se calculează valoarea cererii?
Pentru stabilirea plafonului se analizează suma principală solicitată la momentul depunerii cererii.
| Element solicitat | Se include în plafon? |
|---|---|
| Debit principal | Da |
| Dobândă legală sau contractuală | Nu |
| Penalități accesorii | Nu, dacă au caracter accesoriu |
| Taxă judiciară de timbru | Nu |
| Onorariu de avocat solicitat drept cheltuială de judecată | Nu |
| Despăgubire solicitată ca pretenție principală | Da |
De exemplu, dacă se solicită un debit principal de 48.000 lei, la care se adaugă dobândă și cheltuieli de judecată, procedura poate rămâne aplicabilă. Dacă pretenția principală este de 52.000 lei, cererea nu mai intră în plafonul legal.
Este obligatorie procedura pentru creanțele sub 50.000 lei?
Nu. Procedura are caracter alternativ.
Reclamantul poate alege între:
- cererea de valoare redusă;
- procedura de drept comun;
- ordonanța de plată, dacă sunt îndeplinite condițiile speciale;
- o altă procedură prevăzută de lege pentru situația respectivă.
Faptul că datoria este mai mică de 50.000 lei nu obligă creditorul să aleagă procedura simplificată.
Dacă litigiul presupune expertize complexe, audierea mai multor martori, verificări tehnice sau administrarea unor probe costisitoare, o acțiune civilă de drept comun poate fi mai potrivită.
Instanța poate transforma cererea într-un proces obișnuit?
Dacă procedura specială nu este aplicabilă, instanța îl informează pe reclamant. Dacă acesta nu își retrage cererea, cauza poate continua potrivit dreptului comun.
Ce tipuri de creanțe pot fi recuperate?
Procedura poate fi folosită pentru numeroase pretenții civile sau comerciale, cu condiția respectării plafonului și a domeniului de aplicare.
Împrumuturi între persoane
Poate fi solicitată restituirea unei sume împrumutate și neachitate la termen.
Probele pot include:
- contractul de împrumut;
- ordinul de plată sau extrasul bancar;
- chitanța;
- mesaje prin care debitorul recunoaște primirea banilor;
- promisiuni scrise de restituire;
- dovezi privind plățile parțiale.
Pentru particularitățile acestor raporturi, consultă și articolul despre împrumutul între persoane.
Facturi și servicii neplătite
Profesioniștii pot solicita plata unor facturi atunci când pot dovedi că bunurile au fost livrate sau serviciile au fost executate.
Factura, singură, poate să nu fie suficientă dacă debitorul contestă raportul contractual ori executarea prestației. Pot fi necesare contractul, comanda, procesul-verbal de recepție, avizul de însoțire, corespondența și alte documente.
Chirii restante
Deși litigiile privind închirierea bunurilor imobile sunt, în principiu, excluse, procedura poate fi utilizată pentru acțiunile care au ca obiect plata unor sume de bani, precum chirii sau anumite obligații bănești restante.
Avansuri care trebuie restituite
Procedura poate fi analizată atunci când o parte a achitat un avans, contractul nu a mai fost executat, iar suma trebuie restituită.
Prejudicii patrimoniale
Pot exista situații în care se solicită repararea unui prejudiciu evaluabil în bani. Procedura devine însă mai puțin potrivită atunci când stabilirea răspunderii sau a valorii prejudiciului necesită probe complexe și costisitoare.
Când nu se aplică procedura?
Procedura nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici cererilor privind răspunderea statului pentru acte sau omisiuni săvârșite în exercitarea autorității publice.
Sunt excluse și cererile referitoare la:
- starea civilă sau capacitatea persoanelor fizice;
- drepturile patrimoniale născute din raporturile de familie;
- moștenire;
- insolvență și proceduri asemănătoare;
- asigurări sociale;
- dreptul muncii;
- închirierea bunurilor imobile, cu excepția cererilor privind plata unor sume de bani;
- arbitraj;
- atingeri aduse vieții private sau altor drepturi ale personalității.
Procedura nu este potrivită nici atunci când pretenția principală depășește 50.000 lei.
Ce trebuie verificat înainte de depunerea cererii?
Înainte de sesizarea instanței trebuie analizate cel puțin următoarele elemente:
- existența raportului juridic dintre părți;
- identitatea exactă a debitorului;
- data la care obligația a devenit scadentă;
- valoarea debitului principal;
- plățile parțiale efectuate;
- dobânzile și penalitățile solicitate;
- termenul de prescripție;
- competența teritorială a instanței;
- probele disponibile;
- posibilitatea efectivă de executare a debitorului.
Trebuie verificat și dacă persoana indicată drept pârât este aceeași cu persoana care și-a asumat obligația. O denumire greșită, un sediu vechi sau chemarea în judecată a administratorului în locul societății pot afecta soluționarea cererii.
Care este instanța competentă?
Competența materială de soluționare în primă instanță aparține judecătoriei.
Competența teritorială se stabilește potrivit regulilor de drept comun. În funcție de situație, pot fi relevante:
- domiciliul sau sediul pârâtului;
- locul prevăzut pentru executarea obligației;
- locul încheierii ori executării contractului, în cazurile prevăzute de lege;
- regulile speciale aplicabile consumatorilor;
- o clauză de alegere a competenței, dacă este valabilă.
Cererea nu se depune automat la judecătoria reclamantului
Instanța competentă trebuie stabilită pentru fiecare situație. Depunerea la o instanță necompetentă poate întârzia recuperarea creanței.
Cum se formulează cererea?
Procedura este declanșată prin completarea formularului de cerere prevăzut pentru procedura cu privire la cererile de valoare redusă.
Formularul trebuie să permită identificarea:
- instanței sesizate;
- reclamantului;
- pârâtului;
- raportului juridic dintre părți;
- sumei solicitate;
- dobânzilor și accesoriilor;
- motivelor de fapt și de drept;
- probelor folosite;
- cheltuielilor de judecată solicitate.
Formularul și înscrisurile pot fi depuse direct la instanță sau transmise prin poștă ori prin alte mijloace care asigură transmiterea și confirmarea primirii.
Dacă informațiile sunt neclare, insuficiente sau formularul nu este completat corect, instanța trebuie să îi acorde reclamantului posibilitatea de a-l completa sau rectifica.
Dacă reclamantul nu remediază lipsurile în termenul stabilit, cererea poate fi anulată.
Ce documente se anexează?
Documentele diferă în funcție de raportul juridic invocat.
Pot fi relevante:
- contractul;
- actele adiționale;
- facturile;
- chitanțele;
- ordinele de plată;
- extrasele de cont;
- avizele de însoțire;
- procesele-verbale de predare sau recepție;
- comenzile și confirmările de comandă;
- mesajele și corespondența dintre părți;
- recunoașterile de datorie;
- notificările de plată;
- dovezile privind plățile parțiale;
- calculul dobânzii sau al penalităților;
- documentele privind identitatea și calitatea părților.
Înscrisurile trebuie organizate cronologic și explicate. Depunerea unui volum mare de documente fără indicarea legăturii dintre ele poate face cererea dificil de urmărit.
Este suficientă o factură neachitată?
Nu întotdeauna. Dacă debitorul contestă contractul, livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor, trebuie prezentate și documentele care dovedesc raportul juridic și executarea obligațiilor creditorului.
Cât este taxa judiciară de timbru?
Taxa judiciară de timbru este:
| Valoarea cererii | Taxa judiciară de timbru |
|---|---|
| Până la 2.000 lei inclusiv | 50 lei |
| Peste 2.000 lei | 200 lei |
Dovada achitării taxei trebuie depusă în condițiile comunicate de instanță.
Dacă reclamantul nu poate suporta costurile procesului, poate verifica dacă sunt îndeplinite condițiile pentru ajutor public judiciar.
Cum se desfășoară procedura?
Procedura este în principal scrisă și se desfășoară în camera de consiliu.
- Reclamantul completează formularul și depune probele.
- Instanța verifică formularul și poate solicita completări.
- Cererea și înscrisurile sunt comunicate pârâtului.
- Pârâtul primește formularul de răspuns.
- Pârâtul poate formula apărări și depune propriile probe.
- Răspunsul și înscrisurile pârâtului sunt comunicate reclamantului.
- Instanța poate solicita informații suplimentare.
- Instanța poate dispune prezentarea părților.
- După administrarea probelor, instanța pronunță hotărârea.
Instanța poate dispune dezbateri orale din oficiu sau la solicitarea unei părți. Solicitarea poate fi refuzată motivat dacă judecătorul apreciază că prezența părților nu este necesară.
Ce poate face pârâtul?
După comunicarea cererii, pârâtul are la dispoziție 30 de zile pentru a transmite formularul de răspuns și înscrisurile pe care își întemeiază apărarea.
Pârâtul nu este obligat să folosească formularul-tip și poate răspunde printr-un alt mijloc adecvat.
Apărările pot privi:
- inexistența datoriei;
- plata integrală sau parțială;
- neexecutarea obligațiilor reclamantului;
- calculul greșit al sumei;
- prescripția;
- lipsa calității procesuale;
- necompetența instanței;
- compensarea cu o altă creanță;
- nulitatea sau încetarea contractului;
- alte cauze de stingere sau neexecutare a obligației.
Pârâtul poate formula și cerere reconvențională. Dacă aceasta nu îndeplinește condițiile procedurii cu valoare redusă, va fi disjunsă și judecată potrivit dreptului comun.
Ce probe pot fi administrate?
Procedura se bazează frecvent pe înscrisuri, dar instanța poate încuviința și alte probe.
Pot deveni relevante:
- înscrisurile;
- interogatoriul;
- declarațiile martorilor;
- înregistrările și conversațiile admisibile potrivit legii;
- expertiza;
- alte mijloace de probă permise de Codul de procedură civilă.
Instanța nu va încuviința probe a căror administrare necesită cheltuieli disproporționate în raport cu valoarea cererii.
Dacă soluționarea depinde de o expertiză foarte costisitoare sau de un probatoriu extins, caracterul simplificat al procedurii poate deveni un dezavantaj.
Ce se întâmplă dacă pârâtul nu răspunde?
Lipsa răspunsului nu înseamnă că reclamantul câștigă automat procesul.
Instanța va analiza:
- cererea;
- documentele depuse;
- temeiul juridic;
- existența și cuantumul datoriei;
- respectarea condițiilor procedurale.
Dacă probele reclamantului sunt insuficiente, cererea poate fi respinsă chiar dacă pârâtul nu a formulat apărări.
Cât durează cererea de valoare redusă?
Instanța trebuie să pronunțe și să redacteze hotărârea în termen de 30 de zile de la primirea tuturor informațiilor necesare sau, după caz, de la dezbaterea orală.
Acest termen nu reprezintă durata totală garantată a procesului.
La durata efectivă se pot adăuga:
- verificarea și regularizarea cererii;
- comunicarea actelor către pârât;
- termenul de 30 de zile pentru răspuns;
- comunicarea unei cereri reconvenționale;
- solicitarea unor informații suplimentare;
- administrarea probelor;
- eventualele probleme privind citarea;
- exercitarea apelului.
Procedură simplificată nu înseamnă termen garantat
Durata depinde de completitudinea cererii, comunicarea actelor, apărările pârâtului, probele necesare și volumul de activitate al instanței.
Ce poate decide instanța?
După analizarea cererii și a probelor, instanța poate:
- admite integral cererea;
- admite numai o parte din sumă;
- respinge cererea;
- dispune plata dobânzii sau penalităților dovedite;
- acorda cheltuieli de judecată;
- soluționa cererea reconvențională, dacă aceasta intră în domeniul procedurii.
Hotărârea trebuie să stabilească în mod clar suma datorată și celelalte obligații ale părților.
Hotărârea este executorie?
Da. Hotărârea pronunțată de judecătorie este executorie de drept.
Aceasta înseamnă că, în principiu, creditorul poate solicita executarea silită fără să aștepte soluționarea apelului, dacă debitorul nu plătește voluntar.
Exercitarea apelului nu suspendă automat executarea.
Poate debitorul opri executarea pe durata apelului?
Instanța de apel poate suspenda executarea pentru motive temeinice, dar numai dacă este consemnată o cauțiune de 10% din valoarea contestată.
Cum poate fi atacată hotărârea?
Hotărârea judecătoriei este supusă numai apelului la tribunal.
Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Apelul poate privi:
- greșita stabilire a situației de fapt;
- interpretarea documentelor;
- aplicarea greșită a legii;
- calculul debitului;
- soluția asupra dobânzii;
- respingerea sau încuviințarea unor probe;
- cheltuielile de judecată;
- alte aspecte ale hotărârii contestate.
Hotărârea pronunțată de tribunal în apel este definitivă.
Se pot recupera cheltuielile de judecată?
Partea care pierde procesul poate fi obligată, la cererea celeilalte părți, să plătească cheltuielile de judecată.
Acestea pot include:
- taxa judiciară de timbru;
- onorariul de avocat;
- costurile unor traduceri;
- onorariul expertului;
- alte cheltuieli necesare și dovedite.
Instanța nu va acorda cheltuieli care nu au fost necesare sau care sunt disproporționate în raport cu valoarea cererii.
Cheltuielile trebuie solicitate și dovedite prin documente.
Ce se întâmplă dacă debitorul nu plătește?
Obținerea hotărârii nu înseamnă întotdeauna și încasarea imediată a banilor.
Dacă debitorul nu plătește voluntar, creditorul poate solicita unui executor judecătoresc începerea procedurii de executare silită.
În funcție de bunurile și veniturile debitorului, pot fi folosite:
- poprirea conturilor bancare;
- poprirea salariului sau a altor venituri;
- urmărirea bunurilor mobile;
- urmărirea unor bunuri imobile, în condițiile legii;
- alte forme de executare adecvate obligației.
Pentru efectele popririi, consultă și articolul despre poprirea în executarea silită.
Înainte de proces este utilă și o verificare practică a posibilității de recuperare. O hotărâre favorabilă poate fi dificil de valorificat dacă debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile.
Care este diferența față de ordonanța de plată?
Ambele proceduri pot fi folosite pentru recuperarea unor sume de bani, dar condițiile și mecanismele sunt diferite.
| Criteriu | Cerere de valoare redusă | Ordonanță de plată |
|---|---|---|
| Plafon | Cel mult 50.000 lei pentru pretenția principală | Nu este condiționată de plafonul de 50.000 lei |
| Natura creanței | Pretenție care intră în domeniul procedurii și poate fi soluționată simplificat | Creanță certă, lichidă și exigibilă privind plata unei sume de bani rezultate dintr-un înscris contractual |
| Notificare prealabilă | Nu există aceeași somație prealabilă obligatorie prevăzută pentru ordonanța de plată | Este necesară somația de plată cu termen de 15 zile, comunicată în forma prevăzută de lege |
| Taxă de timbru | 50 lei sau 200 lei, în funcție de valoare | 200 lei |
| Desfășurare | În principal scrisă, prin formulare | Cu citarea părților și analizarea condițiilor speciale ale creanței |
| Calea de atac | Apel în 30 de zile de la comunicare | Cerere în anulare în 10 zile, în cazurile prevăzute de lege |
Ordonanța de plată poate fi potrivită atunci când creanța rezultă clar din documentele contractuale și îndeplinește condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate.
Cererea de valoare redusă poate oferi un cadru mai flexibil atunci când debitorul contestă anumite aspecte, dar litigiul rămâne suficient de simplu pentru procedura scrisă.
Pentru analiza completă, consultă articolul despre ordonanța de plată pentru recuperarea datoriilor.
Care este diferența față de acțiunea civilă de drept comun?
| Element | Cerere de valoare redusă | Drept comun |
|---|---|---|
| Valoare | Maximum 50.000 lei | Nu este limitată la acest plafon |
| Formă | Formular-tip | Cerere de chemare în judecată redactată potrivit regulilor generale |
| Procedură | În principal scrisă | Procedură judiciară obișnuită |
| Probe | Sunt evitate probele cu costuri disproporționate | Poate permite un probatoriu mai amplu |
| Calea de atac | Numai apel | Depinde de natura și obiectul cauzei |
Dreptul comun poate fi preferabil atunci când:
- situația de fapt este foarte contestată;
- sunt necesare mai multe expertize;
- trebuie audiați numeroși martori;
- există mai multe capete de cerere complexe;
- se solicită și obligații neevaluabile în bani;
- procedura specială este exclusă de lege.
În cât timp trebuie formulată cererea?
Depunerea cererii trebuie făcută înainte de împlinirea termenului de prescripție aplicabil creanței.
În numeroase raporturi civile, termenul general de prescripție este de 3 ani, dar există reguli speciale, momente diferite de început și cauze de suspendare sau întrerupere.
Trebuie verificată în special:
- data scadenței;
- existența unor plăți parțiale;
- recunoașterea datoriei;
- notificările transmise;
- existența unor procese anterioare;
- regulile speciale aplicabile contractului.
Pentru explicații suplimentare, consultă articolul despre prescripția extinctivă.
O notificare nu întrerupe prescripția în orice situație
Efectul unei notificări depinde de forma, conținutul și temeiul juridic al acesteia. Termenul nu trebuie calculat numai pe baza datei ultimei discuții dintre părți.
Exemple practice
Speța 1 – Împrumut de 8.000 lei
O persoană transferă 8.000 lei unui cunoscut, cu mențiunea „împrumut”, iar debitorul confirmă în mesaje că va restitui suma. După expirarea termenului, creditorul poate analiza folosirea procedurii cu valoare redusă, anexând extrasul de cont și conversațiile relevante.
Speța 2 – Factură contestată
O societate solicită plata unei facturi de 32.000 lei. Debitorul susține că serviciile nu au fost prestate complet. Creditorul trebuie să depună contractul, rapoartele de activitate, procesele-verbale și corespondența, nu doar factura.
Speța 3 – Chirii restante
Proprietarul solicită 12.000 lei reprezentând chirii neachitate. Cererea privește exclusiv plata unor sume de bani, astfel încât poate fi analizată folosirea procedurii, separat de o eventuală cerere de evacuare.
Speța 4 – Debit de 48.000 lei și dobândă
Creanța principală este de 48.000 lei, iar creditorul solicită și dobândă legală. Dobânda accesorie nu se include în plafon, astfel încât cererea poate rămâne în domeniul procedurii.
Speța 5 – Pretenție principală de 55.000 lei
Creditorul solicită plata unui debit principal de 55.000 lei. Procedura cu valoare redusă nu este aplicabilă, chiar dacă reclamantul ar prefera mecanismul simplificat.
Speța 6 – Pârâtul nu transmite răspuns
Debitorul nu formulează apărări în termen. Instanța nu admite automat cererea, ci verifică documentele creditorului și poate respinge pretenția dacă datoria nu este suficient dovedită.
Greșeli frecvente
- folosirea vechiului plafon de 10.000 lei;
- alegerea unei instanțe necompetente;
- identificarea greșită a debitorului;
- depunerea facturii fără dovada prestației;
- neindicarea datei scadenței;
- omiterea plăților parțiale;
- calcularea greșită a dobânzii;
- invocarea unor penalități fără temei contractual sau legal;
- neatașarea înscrisurilor relevante;
- depunerea documentelor fără explicații;
- ignorarea prescripției;
- confundarea procedurii cu ordonanța de plată;
- presupunerea că lipsa răspunsului înseamnă admitere automată;
- nesolicitarea cheltuielilor de judecată;
- neanalizarea posibilității efective de executare a debitorului.
Checklist înainte de depunerea cererii
- Identifică exact creditorul și debitorul.
- Verifică valoarea pretenției principale.
- Separă debitul principal de dobânzi și cheltuieli.
- Stabilește data scadenței.
- Verifică termenul de prescripție.
- Centralizează plățile parțiale.
- Pregătește contractul și documentele de executare.
- Organizează corespondența relevantă.
- Calculează dobânda și penalitățile.
- Verifică dacă procedura este exclusă de lege.
- Compară procedura cu ordonanța de plată.
- Stabilește judecătoria competentă.
- Completează integral formularul.
- Numerotează și explică înscrisurile.
- Achită taxa judiciară de timbru.
- Solicită cheltuielile de judecată.
- Păstrează dovada depunerii cererii.
- Urmărește comunicările instanței.
- Respectă termenele pentru completări.
- Analizează posibilitatea executării silite.
Întrebări frecvente despre cererea de valoare redusă
Care este plafonul în 2026?
Plafonul este de 50.000 lei pentru pretenția principală.
Dobânda se include în plafon?
Nu. Dobânzile, cheltuielile de judecată și celelalte accesorii nu sunt luate în calcul la verificarea plafonului.
Pot solicita 50.000 lei plus dobândă?
Da, în principiu, dacă suma principală nu depășește 50.000 lei și dobânda are caracter accesoriu.
Pot solicita 52.000 lei prin această procedură?
Nu, dacă 52.000 lei reprezintă pretenția principală.
Este obligatoriu să folosesc procedura pentru o creanță de 5.000 lei?
Nu. Reclamantul poate alege și procedura de drept comun sau, dacă sunt îndeplinite condițiile, ordonanța de plată.
Care instanță soluționează cererea?
Judecătoria competentă potrivit regulilor teritoriale aplicabile cauzei.
Trebuie să merg personal la instanță?
Nu în toate cazurile. Procedura este în principal scrisă, dar instanța poate dispune prezentarea părților.
Este obligatoriu avocatul?
Nu ca regulă generală, dar asistența juridică poate fi utilă pentru alegerea procedurii, stabilirea competenței, calcularea sumei și pregătirea probelor.
Pot depune numai factura?
Factura poate fi insuficientă dacă debitorul contestă raportul contractual sau executarea prestației.
Pot folosi conversații WhatsApp?
Conversațiile pot fi depuse dacă sunt relevante și au fost obținute în condiții admisibile, dar valoarea lor trebuie analizată împreună cu celelalte probe.
În cât timp răspunde pârâtul?
Pârâtul are, în principiu, 30 de zile de la comunicarea actelor pentru a transmite răspunsul și înscrisurile.
Ce se întâmplă dacă pârâtul nu răspunde?
Instanța soluționează cauza pe baza actelor existente. Cererea nu este admisă automat.
Pârâtul poate cere bani de la reclamant?
Da, prin cerere reconvențională. Dacă aceasta nu intră în domeniul procedurii, poate fi disjunsă și judecată potrivit dreptului comun.
Cât este taxa de timbru?
Taxa este de 50 lei pentru cereri de până la 2.000 lei și de 200 lei pentru cereri care depășesc 2.000 lei.
Hotărârea poate fi executată?
Da. Hotărârea primei instanțe este executorie de drept.
Apelul oprește executarea?
Nu automat. Suspendarea poate fi dispusă de instanța de apel pentru motive temeinice și cu depunerea cauțiunii prevăzute de lege.
Care este termenul de apel?
30 de zile de la comunicarea hotărârii.
Unde se judecă apelul?
Apelul se soluționează de tribunal.
Hotărârea tribunalului mai poate fi atacată?
Hotărârea pronunțată în apel este definitivă.
Se poate recupera onorariul avocatului?
Poate fi solicitat drept cheltuială de judecată, dar instanța verifică necesitatea și proporționalitatea sa.
Pot recupera o chirie restantă?
Da, procedura poate fi analizată pentru cererile care au ca obiect plata unor sume de bani rezultate din închirierea unui imobil.
Ce fac după obținerea hotărârii?
Dacă debitorul nu plătește voluntar, creditorul poate solicita executarea silită.
Ai de recuperat o sumă de bani?
Documentele, valoarea creanței, prescripția și apărările debitorului trebuie analizate înainte de alegerea între cererea de valoare redusă, ordonanța de plată și acțiunea civilă de drept comun.