Executarea se poate perima dacă executorul judecătoresc i-a cerut creditorului, în scris, să îndeplinească un act sau demers necesar continuării executării, iar creditorul, din culpa sa, nu s-a conformat timp de 6 luni. Termenul nu se calculează automat de la ultimul act din dosar. Perimarea trebuie constatată de instanța de executare și nu stinge, prin ea însăși, creanța.
În executările începute sub actualul Cod de procedură civilă, un dosar poate rămâne aparent inactiv mai mult de 6 luni fără să fie perimat. Trebuie găsită în dosar solicitarea scrisă a executorului, dovada comunicării către creditor, actul concret solicitat și lipsa culpabilă a îndeplinirii lui pe durata termenului legal.
Ce este perimarea executării silite
Perimarea executării silite este o sancțiune procedurală aplicabilă executării deja începute. Ea sancționează lipsa de diligență a creditorului atunci când continuarea executării depinde de un act sau demers pe care executorul i l-a solicitat în scris, iar creditorul nu îl îndeplinește din culpa sa timp de 6 luni.
Perimarea nu trebuie redusă la ideea că „executorul nu a mai făcut nimic”. Actuala reglementare urmărește o situație precisă: executorul cere creditorului să contribuie la continuarea procedurii, creditorul primește solicitarea, nu o îndeplinește și lasă să treacă termenul legal.
Împlinirea condițiilor legale produce perimarea, însă desființarea actelor de executare și soluționarea conflictului dintre părți presupun constatarea de către instanța de executare. Debitorul nu ar trebui să considere dosarul închis numai pentru că au trecut mai multe luni fără o comunicare.
Pentru mecanismul general al procedurii, consultă pagina despre executarea silită și ghidul complet al executării silite.
Ce condiții trebuie îndeplinite pentru perimare
Condițiile trebuie verificate cumulativ. Lipsa uneia dintre ele poate conduce la respingerea cererii.
| Condiție | Ce trebuie verificat | Document relevant |
|---|---|---|
| Există o executare începută | Dosarul de executare a fost deschis și executarea a fost încuviințată. | Cererea de executare, încheierea instanței și actele executorului |
| Este necesar un act al creditorului | Continuarea procedurii depinde de o conduită concretă a creditorului. | Referatul executorului și solicitarea adresată creditorului |
| Solicitarea este scrisă | Executorul a indicat în scris actul sau demersul necesar. | Adresă, rezoluție ori alt înscris comunicat creditorului |
| Solicitarea a fost comunicată | Se poate stabili data la care creditorul a primit-o. | Confirmare de primire, dovadă electronică sau proces-verbal |
| Au trecut 6 luni | Termenul se calculează de la comunicarea solicitării relevante. | Dovada comunicării și cronologia dosarului |
| Creditorul este în culpă | Neîndeplinirea nu este determinată de un impediment obiectiv ori de conduita altui participant. | Corespondență, dovezi de plată, cereri și răspunsuri |
| Actul nu a fost îndeplinit | Creditorul nu a realizat demersul cerut în intervalul legal. | Întregul dosar de executare, în ordine cronologică |
Actul solicitat poate privi, în funcție de dosar, avansarea unor cheltuieli necesare, furnizarea unui document, indicarea unor informații, alegerea unei modalități de urmărire ori îndeplinirea altui demers fără de care executarea nu poate continua.
Instanța verifică dacă executorul a formulat o solicitare reală, clară și necesară continuării executării. O comunicare generală, o simplă informare sau un înscris care nu impune creditorului un demers concret nu pornește automat termenul de perimare.
De când curge termenul de 6 luni
Termenul curge de la data la care solicitarea scrisă a executorului a fost comunicată creditorului. Nu curge, ca regulă, de la data ultimului act de executare, de la ultima somație primită de debitor sau de la momentul în care contul bancar nu a mai fost poprit.
- Executorul identifică un demers necesarContinuarea executării depinde de o acțiune care trebuie realizată de creditor.
- Solicitarea este formulată în scrisExecutorul precizează actul sau demersul care trebuie îndeplinit.
- Solicitarea este comunicată creditoruluiData comunicării reprezintă reperul de la care poate începe calculul.
- Creditorul nu se conformează din culpa saDemersul rămâne neîndeplinit, fără o justificare care să înlăture culpa.
- Se împlinesc 6 luniDacă toate condițiile persistă, executarea se perimă de drept.
- Instanța constată perimareaExecutorul sau partea interesată sesizează instanța de executare.
Trebuie verificate data exactă a comunicării, conținutul solicitării, eventualele răspunsuri ale creditorului și actele ulterioare. O diferență de câteva zile poate schimba soluția, iar lipsa dovezii comunicării poate însemna că termenul nu a început să curgă.
De ce șase luni de inactivitate nu sunt suficiente
Una dintre cele mai răspândite interpretări greșite este că executarea se perimă ori de câte ori nu se efectuează acte timp de 6 luni. Această regulă corespunde, în linii generale, vechii reglementări, dar nu descrie condițiile actualului Cod de procedură civilă.
În executările supuse actualului Cod, trebuie identificată solicitarea scrisă adresată creditorului. Dacă executorul nu i-a cerut creditorului un act sau demers necesar, simpla perioadă de inactivitate nu pornește termenul prevăzut pentru perimare.
Curtea Constituțională a reiterat, prin Decizia nr. 466 din 16 octombrie 2025, publicată la 31 martie 2026, că termenul nu curge de la ultimul act de executare, ci de la comunicarea solicitării scrise prin care executorul îi cere creditorului actul sau demersul necesar.
Lipsa actelor poate rămâne relevantă pentru alte probleme, inclusiv pentru analiza prescripției executării silite, dar nu înlocuiește condițiile specifice perimării.
Cum influențează suspendarea termenul de perimare
Dacă executarea este suspendată dintr-un motiv care nu îi este imputabil creditorului, termenul de perimare curge, ca regulă, de la încetarea suspendării. Dacă termenul începuse deja, efectele suspendării trebuie analizate potrivit cauzei care a determinat-o.
Codul prevede însă că termenul de perimare nu se suspendă cât timp executarea este suspendată la cererea creditorului. Aceasta nu înseamnă că cererea creditorului de suspendare pornește singură un nou termen de 6 luni.
Pentru a exista un termen de perimare în curs, trebuie să fi fost îndeplinite condițiile de la art. 697 alin. (1), inclusiv solicitarea scrisă anterioară a executorului. Suspendarea voluntară nu înlocuiește această cerință.
Pentru diferențele dintre suspendarea dispusă de instanță, suspendarea legală și suspendarea solicitată de creditor, vezi suspendarea executării silite.
Executări începute înainte și după intrarea în vigoare a noului Cod
Data deschiderii dosarului de executare este esențială. Executările începute înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură civilă rămân, în principiu, supuse legii procesuale sub care au început, iar vechea reglementare a perimării era diferită.
| Element | Executare supusă vechiului Cod | Executare supusă actualului Cod |
|---|---|---|
| Reperul principal | Perioada scursă de la ultimul act de executare, în condițiile legii vechi | Solicitarea scrisă comunicată creditorului de executor |
| Conduita creditorului | Pasivitatea față de continuarea urmăririi | Neîndeplinirea culpabilă a actului sau demersului solicitat |
| Analiza necesară | Identificarea ultimului act relevant și a eventualelor cauze de suspendare ori întrerupere | Identificarea solicitării, comunicării, culpei și împlinirii celor 6 luni |
În dosarele deschise înainte de 15 februarie 2013 trebuie stabilită mai întâi legea procesuală aplicabilă. Cesiunea creanței către un recuperator sau schimbarea creditorului nu transformă automat executarea veche într-una începută sub legea nouă.
Care este diferența dintre perimare și prescripție
Perimarea și prescripția pot apărea în același dosar, dar au obiecte și condiții diferite.
| Criteriu | Perimarea executării | Prescripția executării |
|---|---|---|
| Ce sancționează | Neîndeplinirea culpabilă, timp de 6 luni, a demersului solicitat în scris creditorului | Neexercitarea dreptului de a obține executarea în termenul legal |
| Ce privește | Dosarul de executare deja început | Dreptul creditorului de a recurge la executare silită |
| Reper temporal | Comunicarea solicitării scrise a executorului | Data de la care începe să curgă termenul de prescripție și cauzele de suspendare sau întrerupere |
| Efect principal | Desființarea actelor din executarea perimată, cu excepțiile legale | Înlăturarea posibilității de a obține executarea silită, dacă prescripția este invocată și constatată |
| O nouă executare | Poate fi cerută numai în interiorul termenului de prescripție | Nu mai poate fi obținută dacă dreptul este prescris și prescripția este valorificată procedural |
Un aspect important este că cererea de executare nu produce efectul obișnuit de întrerupere a prescripției dacă executarea s-a perimat. De aceea, după constatarea perimării trebuie refăcut separat calculul prescripției, cu toate actele și cauzele incidente.
Fals. Perimarea desființează procedura de executare în condițiile legii, dar nu stinge automat creanța constatată prin titlu. Creditorul poate solicita o nouă executare dacă dreptul său nu s-a prescris și dacă nu există un alt impediment legal.
Cine constată perimarea și cum ajunge problema în instanță
Perimarea se constată de instanța de executare, la cererea executorului judecătoresc sau a unei părți interesate. Instanța citează părțile în termen scurt și verifică actele dosarului de executare.
În funcție de momentul și contextul în care este invocată, problema poate apărea:
- printr-o cerere adresată instanței pentru constatarea perimării;
- în cadrul unei contestații la executare formulate împotriva unui act emis după împlinirea condițiilor perimării;
- în procedura inițiată de executorul judecătoresc;
- ca apărare față de reluarea sau continuarea unei executări considerate perimate.
Deși perimarea operează de drept, calea procesuală concretă și termenul pentru contestarea unui nou act trebuie stabilite imediat. Dacă ai primit o somație, o poprire sau un act de licitație, termenul general al contestației la executare poate deveni relevant.
Actele care trebuie verificate și termenele de reacție sunt explicate în articolele despre actele de executare silită și somația de executare.
Ce efecte produce constatarea perimării
Perimarea atrage desființarea actelor de executare efectuate în dosarul perimat. Legea păstrează însă actele care au dus la realizarea, chiar și parțială, a creanței și a accesoriilor sale.
- Executarea începută nu mai poate continua în baza aceluiași dosar.
- Actele de executare care nu au realizat creanța sunt desființate.
- Sumele deja încasate și actele care au realizat parțial creanța nu sunt desființate numai ca efect al perimării.
- Creanța nu este stinsă automat.
- Cheltuielile și consecințele actelor efectuate trebuie analizate distinct.
- Creditorul poate formula o nouă cerere numai dacă se află încă în termenul de prescripție.
Actele care au dus la realizarea parțială a creanței sunt exceptate de la desființare. Dacă au existat popriri, plăți sau distribuiri de sume, trebuie stabilit ce a fost efectiv realizat înainte de perimare și dacă există un alt temei pentru restituire.
Dacă sumele sau bunurile trebuie restituite ca urmare a desființării executării dintr-un alt motiv, poate deveni relevantă întoarcerea executării silite.
Poate creditorul începe o nouă executare după perimare?
Da, însă numai dacă dreptul de a obține executarea silită nu este prescris. Creditorul trebuie să formuleze o nouă cerere, să obțină o nouă încuviințare și să pornească o procedură execuțională distinctă.
După încuviințare, executorul va comunica debitorului noua încheiere și o nouă somație, în condițiile legii. Perimarea nu permite simpla „reactivare” informală a vechiului dosar.
Se analizează prescripția, identitatea creditorului, titlul executoriu, cuantumul actualizat, încuviințarea, competența executorului, comunicarea actelor și efectele sumelor deja recuperate în dosarul anterior.
Pentru posibilele motive de anulare, vezi anularea executării silite.
Cum verifici dacă executarea este perimată
Analiza trebuie realizată pe întregul dosar de executare, în ordine cronologică. Nu este suficientă copia ultimei somații sau o listă incompletă a actelor primite de debitor.
Documentele care contează
- cererea inițială de executare și titlul executoriu;
- încheierea de încuviințare;
- toate procesele-verbale, încheierile și adresele executorului;
- solicitările scrise adresate creditorului;
- dovezile de comunicare a acestor solicitări;
- răspunsurile și demersurile creditorului;
- dovezile privind avansarea cheltuielilor;
- actele de suspendare și reluare a executării;
- popririle, somațiile, sechestrele și actele de valorificare;
- situația sumelor încasate și distribuite;
- actele de cesiune și comunicarea schimbării creditorului;
- ultimul act emis și data la care a fost comunicat debitorului.
Întrebările care trebuie puse
- Care este data începerii executării și ce lege procesuală se aplică?
- Există o solicitare scrisă a executorului adresată creditorului?
- Ce act concret a fost solicitat și era el necesar continuării executării?
- Când a fost comunicată solicitarea?
- A răspuns sau s-a conformat creditorul în intervalul de 6 luni?
- Există o cauză care înlătură culpa creditorului?
- A fost executarea suspendată și din ce motiv?
- Ce acte au fost făcute după eventuala împlinire a termenului?
- Ce parte din creanță a fost deja realizată?
- Este prescris dreptul de a formula o nouă executare?
Perimarea în executările bancare, IFN și ale recuperatorilor
Perimarea este invocată frecvent în dosare privind credite bancare, împrumuturi IFN, carduri de credit, contracte cesionate și creanțe urmărite de recuperatori. Vechimea datoriei sau cesiunea nu sunt însă suficiente pentru constatarea perimării.
Trebuie verificat:
- dacă dosarul actual este cel inițial sau unul nou;
- data la care a început fiecare executare;
- legea procesuală aplicabilă;
- solicitările formulate de executor către creditorul inițial sau cesionar;
- dacă noul creditor a îndeplinit demersurile solicitate;
- perioadele de suspendare;
- sumele recuperate prin poprire ori valorificare;
- efectul perimării asupra calculului prescripției.
Banca începe executarea, apoi cesionează creanța unui recuperator. Dosarul rămâne aparent inactiv doi ani. Nu se poate concluziona perimarea numai din această perioadă. Trebuie verificat dacă executorul i-a cerut în scris creditorului îndeplinirea unui act necesar, cui a fost comunicată solicitarea și dacă neîndeplinirea este culpabilă.
Pentru contextul acestor dosare, consultă datoriile bancare, executarea silită pentru credite IFN și raporturile cu recuperatorii de creanțe.
Exemple practice privind perimarea executării
Continuarea urmăririi imobiliare presupune o cheltuială necesară, iar executorul îi cere creditorului în scris să o avanseze. Solicitarea este comunicată, creditorul nu răspunde și trec 6 luni. Dacă neplata este culpabilă și demersul era necesar, pot fi îndeplinite condițiile perimării.
Debitorul observă o perioadă lungă fără acte, dar dosarul nu conține nicio solicitare scrisă adresată creditorului. Pentru o executare supusă actualului Cod, simpla inactivitate nu este suficientă pentru perimare. Trebuie verificată separat prescripția și legalitatea actelor ulterioare.
Executorul cere un document necesar, iar creditorul îl transmite după patru luni. Condiția neîndeplinirii timp de 6 luni nu este realizată, chiar dacă dosarul a avansat lent.
Înaintea suspendării, executorul îi comunicase creditorului o solicitare necesară. Termenul început nu se suspendă numai pentru că executarea a fost suspendată la cererea creditorului. Trebuie calculat intervalul exact și verificat dacă demersul a fost îndeplinit.
Debitorul primește o adresă de poprire după împlinirea celor 6 luni calculate de la solicitarea scrisă neîndeplinită. Noul act nu trebuie ignorat. Se verifică imediat calea procedurală pentru constatarea perimării, anularea actelor ulterioare și eventuala suspendare a executării.
Greșeli frecvente în analiza perimării
- calcularea termenului de la ultimul act primit de debitor;
- presupunerea că orice pauză de 6 luni produce automat perimarea;
- neverificarea solicitării scrise adresate creditorului;
- confundarea unei informări cu un demers necesar cerut creditorului;
- ignorarea dovezii de comunicare;
- omiterea analizei culpei creditorului;
- aplicarea actualului Cod unui dosar început sub legea veche;
- confundarea perimării cu prescripția;
- presupunerea că perimarea stinge datoria;
- presupunerea că toate sumele încasate trebuie restituite;
- ignorarea actelor care au realizat parțial creanța;
- așteptarea pasivă după primirea unei noi somații sau popriri;
- verificarea numai a documentelor primite acasă, nu a întregului dosar;
- omiterea calculului prescripției pentru o eventuală nouă executare.
Ce poți face concret
Dacă ești debitor
- Notează data exactă la care ai primit noul act de executare.
- Solicită copii complete din dosarul executorului.
- Stabilește data deschiderii dosarului și legea aplicabilă.
- Caută solicitările scrise adresate creditorului și dovezile comunicării.
- Construiește cronologia tuturor actelor și perioadelor de suspendare.
- Verifică separat perimarea, prescripția și legalitatea noului act.
- Analizează termenul și calea procedurală pentru contestație.
- Solicită suspendarea executării când continuarea ei produce un risc imediat și sunt îndeplinite condițiile legale.
Dacă ești creditor
- Răspunde în scris solicitărilor executorului.
- Îndeplinește complet și în termen demersurile cerute.
- Avansează cheltuielile necesare continuării executării.
- Păstrează dovezile de comunicare și plată.
- Monitorizează periodic dosarul și cere clarificări asupra impedimentelor.
- Nu presupune că o cerere de suspendare oprește automat termenul de perimare deja început.
- Verifică prescripția înainte de a formula o nouă cerere după perimare.
Legătura cu alte proceduri de executare
Perimarea poate apărea împreună cu alte incidente ale executării. În funcție de dosar trebuie analizate și:
- contestația la executare pentru controlul actelor și al executării;
- suspendarea executării pentru oprirea temporară a urmăririi;
- prescripția dreptului de a obține executarea;
- întoarcerea executării silite dacă apare obligația de restituire;
- validarea popririi atunci când terțul poprit nu își îndeplinește obligațiile;
- atribuțiile și limitele executorului judecătoresc;
- diferența dintre executarea civilă și executarea fiscală.
Regulile art. 697–699 din Codul de procedură civilă nu trebuie transferate automat executării efectuate de organul fiscal. Pentru datorii către ANAF sau autorități locale trebuie verificat Codul de procedură fiscală și actele emise de organul de executare fiscală.
Concluzie
Perimarea executării silite nu rezultă din simplul fapt că dosarul este vechi sau că debitorul nu a primit acte timp de 6 luni. În executările supuse actualului Cod, punctul central este solicitarea scrisă prin care executorul îi cere creditorului un act sau demers necesar, urmată de neîndeplinirea culpabilă a acestuia timp de 6 luni.
Analiza trebuie să răspundă simultan la patru întrebări: ce lege se aplică, când a început termenul, dacă sunt îndeplinite condițiile perimării și dacă dreptul de a porni o nouă executare este prescris. Fără dosarul complet și o cronologie exactă, concluzia poate fi greșită.
Întrebări frecvente despre perimarea executării silite
După cât timp se perimă executarea silită?
Termenul este de 6 luni, dar în executările supuse actualului Cod acesta curge de la comunicarea solicitării scrise prin care executorul îi cere creditorului un act sau demers necesar. Nu curge automat de la ultimul act de executare.
Este suficient ca executorul să nu facă nimic timp de 6 luni?
Nu. Trebuie verificată solicitarea scrisă adresată creditorului, neîndeplinirea actului cerut, culpa creditorului și împlinirea termenului calculat de la comunicare.
Perimarea intervine automat?
Legea prevede că executarea se perimă de drept dacă sunt îndeplinite condițiile, însă perimarea și efectele sale sunt constatate de instanța de executare.
Cine poate solicita constatarea perimării?
Executorul judecătoresc sau partea interesată poate sesiza instanța de executare. Calea concretă trebuie aleasă în funcție de stadiul dosarului și de actul contestat.
Pot invoca perimarea prin contestație la executare?
Da, problema poate fi invocată în cadrul contestației formulate împotriva continuării executării sau a unui nou act. Termenul și obiectul contestației trebuie verificate imediat.
Perimarea șterge datoria?
Nu. Ea afectează dosarul de executare perimat, nu stinge automat creanța din titlul executoriu.
Creditorul poate începe o nouă executare?
Da, dacă dreptul de a obține executarea nu este prescris. Este necesară o nouă cerere, o nouă încuviințare și comunicarea noilor acte către debitor.
Se restituie automat banii deja popriți?
Nu. Actele care au dus la realizarea parțială a creanței sunt păstrate de lege. Restituirea poate interveni numai dacă există un temei juridic distinct.
O cerere de suspendare formulată de creditor pornește termenul?
Nu, prin ea însăși. Trebuie să existe termenul început în condițiile solicitării scrise prevăzute de art. 697 alin. (1). Dacă termenul a început, suspendarea cerută de creditor nu îl suspendă.
Schimbarea băncii cu un recuperator întrerupe termenul?
Nu automat. Trebuie analizate cesiunea, comunicările executorului, persoana căreia i-a fost adresată solicitarea și conduita creditorului îndreptățit să continue executarea.
Regula este aceeași pentru un dosar început înainte de 2013?
Nu neapărat. Executările începute înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod pot fi guvernate de vechea reglementare, care folosea alte repere pentru perimare.
Perimarea se aplică și executării ANAF?
Nu trebuie aplicată automat. Executarea fiscală este reglementată distinct și necesită verificarea Codului de procedură fiscală.