Drepturile suspectului și inculpatului – tăcere, avocat, dosar și probe

Care sunt principiile apărării?

Dreptul la apărare presupune posibilitatea reală de a cunoaște acuzația, de a analiza actele relevante, de a fi asistat de avocat și de a prezenta probe și argumente înaintea unei soluții care afectează persoana.

Apărarea trebuie să fie efectivă

Nu este suficientă enumerarea drepturilor într-un formular. Persoana trebuie să înțeleagă informația și să beneficieze de timpul și condițiile necesare unei decizii reale.

Prezumția de nevinovăție

Suspectul sau inculpatul nu trebuie să își dovedească nevinovăția. Sarcina principală a probei în acțiunea penală aparține procurorului.

Probele favorabile și nefavorabile

În urmărirea penală, organele trebuie să strângă și să administreze probe atât în defavoarea, cât și în favoarea suspectului sau inculpatului.

Loialitatea procedurii

Violențele, amenințările, promisiunile nepermise și tehnicile care afectează capacitatea de relatare conștientă și voluntară sunt interzise.

Ce trebuie comunicat despre acuzație?

Înainte de prima audiere ca suspect, persoanei trebuie să îi fie comunicate calitatea procesuală, fapta pentru care este cercetată, încadrarea juridică și drepturile sale. După punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul este informat de îndată despre fapta și încadrarea pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea.

Este suficient numele infracțiunii?

Nu. Persoana trebuie să poată identifica conduita concretă care îi este atribuită și limitele acuzației.

• acțiunea ori inacțiunea imputată;
• data sau perioada relevantă;
• locul;
• persoana ori bunul afectat;
• forma de participație;
• urmarea imputată;
• încadrarea juridică provizorie;
• extinderile și modificările ulterioare.

Poate acuzația să fie extinsă sau modificată?

Da. Persoana trebuie informată asupra faptelor ori încadrării noi și trebuie să poată adapta declarația, probele și cererile apărării.

Ce obligații sunt comunicate?

• prezentarea la chemările organelor judiciare;
• comunicarea în scris, în termen de trei zile, a schimbării adresei;
• respectarea obligațiilor impuse prin măsurile procesuale aplicabile.

Cum funcționează tăcerea și neautoincriminarea?

Suspectul sau inculpatul poate refuza să dea declarații pe întreg parcursul procesului, integral ori cu privire la anumite fapte. Refuzul nu trebuie să producă prin el însuși o consecință defavorabilă.

Persoana nu este obligată să furnizeze prin propria declarație explicațiile necesare acuzării și nu trebuie să își dovedească nevinovăția.

Ce opțiuni există?

• tăcere integrală;
• declarație limitată;
• răspuns selectiv;
• declarație scrisă;
• solicitarea unei audieri ulterioare;
• propunerea unor probe fără declarație asupra fondului.

Ce nu este protejat de dreptul la tăcere?

Protecția nu justifică distrugerea, ascunderea sau falsificarea probelor și nu împiedică efectuarea procedeelor probatorii dispuse legal.

Regulile complete privind opțiunea de a declara, martorul autoincriminatoriu și înregistrarea audierii sunt explicate în ghidul despre dreptul la tăcere și neautoincriminare.

Cum se exercită dreptul la avocat ales?

Suspectul și inculpatul pot fi asistați de unul sau mai mulți avocați pe tot parcursul urmăririi penale, camerei preliminare și judecății. Asistența este considerată asigurată când cel puțin unul dintre avocați este prezent.

Poate persoana să nu își exercite dreptul?

În afara cazurilor de asistență obligatorie, persoana poate decide să nu fie asistată de un avocat ales. Decizia trebuie să fie voluntară și neechivocă.

Organul judiciar trebuie să explice, într-un limbaj simplu și accesibil, conținutul dreptului, posibilele consecințe ale neexercitării și posibilitatea de a solicita ulterior avocat. Decizia și informarea sunt consemnate în scris.

Poate persoana solicita ulterior avocat?

Da. Neexercitarea inițială nu împiedică solicitarea unui avocat ales în orice moment ulterior.

Poate avocatul răspunde în locul clientului?

Nu. Declarația este personală. Avocatul explică opțiunile, formulează cereri și obiecții și protejează legalitatea actului.

Când este avocatul obligatoriu?

În cazurile prevăzute de art. 90 Cod procedură penală, actul nu poate continua legal fără asistență juridică.

Când nu își poate face persoana singură apărarea?

Se analizează starea de sănătate, capacitatea de înțelegere, dificultățile de comunicare, dizabilitatea, vulnerabilitatea și complexitatea situației concrete.

Poate renunța la avocat?

Nu. Într-un caz de asistență obligatorie, manifestarea persoanei nu înlătură obligația organului de a asigura avocat.

Ce obligații are avocatul din oficiu?

Avocatul din oficiu trebuie să asigure o apărare concretă și efectivă, independentă de interesele organului judiciar.

Ce trebuie să facă înaintea actului?

• să discute confidențial cu persoana;
• să cunoască fapta și încadrarea;
• să explice tăcerea și consecințele declarației;
• să verifice actele care pot fi consultate;
• să identifice probele urgente;
• să formuleze cereri și obiecții;
• să verifice legalitatea măsurii ori actului.

Ce timp trebuie acordat?

Avocatului desemnat trebuie să îi fie acordate un termen rezonabil și înlesnirile necesare pregătirii unei apărări efective. În cursul judecății, avocatului din oficiu care înlocuiește avocatul ales într-un caz obligatoriu i se acordă cel puțin trei zile pentru pregătire.

Când încetează delegația?

Delegația avocatului din oficiu încetează la prezentarea avocatului ales.

Cum este protejată comunicarea cu avocatul?

Persoana reținută sau arestată are dreptul să comunice direct cu avocatul în condiții care asigură confidențialitatea. Pot exista măsuri de pază și supraveghere vizuală, dar conversația nu poate fi interceptată ori înregistrată.

Ce efect are încălcarea?

Probele obținute prin încălcarea acestei confidențialități se exclud. În funcție de situație, pot fi analizate și actele ori probele derivate.

Ce trebuie făcut imediat?

• solicitarea încetării situației;
• formularea obiecției;
• consemnarea incidentului;
• formularea plângerii;
• solicitarea excluderii materialului obținut;
• analiza nulității actelor afectate.

La ce acte poate participa avocatul?

În urmărirea penală, avocatul suspectului sau inculpatului poate asista la efectuarea oricărui act, cu excepția folosirii metodelor speciale de supraveghere ori cercetare și a percheziției corporale sau a vehiculului în cazul infracțiunilor flagrante.

La ce activități participă frecvent?

• audierea suspectului sau inculpatului;
• audierea altor persoane, în condițiile legii;
• confruntarea și reconstituirea;
• recunoașterea persoanelor sau obiectelor;
• percheziția domiciliară;
• ridicarea obiectelor și înscrisurilor;
• activitățile legate de expertiză;
• procedurile privind măsurile preventive;
• audierile efectuate de judecătorul de drepturi și libertăți.

Ce poate face în timpul actului?

• să formuleze cereri și obiecții;
• să solicite întrebări;
• să ceară consemnarea incidentelor;
• să verifice limitele mandatului și inventarul;
• să semneze actul ori să solicite consemnarea motivului refuzului.

Dacă avocatul este prezent, actul trebuie să menționeze participarea și obiecțiile sale și este semnat și de avocat.

Cum este notificat avocatul?

Avocatul poate solicita să fie încunoștințat despre data și ora actelor de urmărire penală și a audierilor desfășurate de judecătorul de drepturi și libertăți.

Ce trebuie să conțină cererea?

• numărul dosarului;
• persoana asistată și calitatea sa;
• numele și datele avocatului;
• telefonul și adresa de e-mail;
• solicitarea expresă de notificare;
• dovada depunerii.

Prin ce mijloace se face notificarea?

Notificarea poate fi realizată prin telefon, fax, e-mail sau alte mijloace similare și se consemnează într-un proces-verbal.

Poate actul continua fără avocat?

Dacă există dovada încunoștințării și asistența nu este obligatorie, lipsa avocatului nu împiedică efectuarea actului.

Ce regulă există la percheziția domiciliară?

Pentru protejarea caracterului inopinat, notificarea poate fi făcută după prezentarea organelor la locul percheziției.

Cum se consultă dosarul?

Suspectul, inculpatul și avocatul au dreptul să solicite consultarea dosarului pe tot parcursul procesului. Dreptul nu poate fi exercitat și nici restrâns în mod abuziv.

Ce cuprinde consultarea?

• studierea actelor;
• notarea datelor și informațiilor;
• identificarea filelor și volumelor;
• obținerea fotocopiilor pe cheltuiala persoanei;
• examinarea declarațiilor, ordonanțelor, rapoartelor și proceselor-verbale;
• analizarea suporturilor în condițiile organizate de organul judiciar.

Cine stabilește programarea?

În urmărirea penală, procurorul stabilește data și durata consultării într-un termen rezonabil și poate delega organizarea efectivă organului de cercetare penală.

Ce trebuie să conțină cererea?

• numărul dosarului și calitatea solicitantului;
• actele ori volumele solicitate;
• cererea de copii sau acces la suporturi;
• procedura pentru care accesul este necesar;
• eventuala urgență;
• datele de contact și semnătura.

Când poate fi restricționat accesul?

În cursul urmăririi penale, procurorul poate restricționa motivat consultarea dacă accesul ar putea afecta buna desfășurare a cercetărilor.

Care este durata maximă?

După punerea în mișcare a acțiunii penale, restricționarea se poate dispune pentru cel mult 10 zile.

Ce trebuie să rezulte din act?

• riscul concret pentru cercetări;
• actele ori categoriile afectate;
• perioada restricției;
• legătura dintre acces și riscul invocat;
• necesitatea și proporționalitatea măsurii.

Poate fi invocat numai caracterul nepublic?

Nu. Caracterul nepublic al urmăririi penale nu justifică singur limitarea.

Poate fi restricționată propria declarație?

Avocatului nu îi poate fi restricționat accesul la declarațiile persoanei pe care o asistă sau o reprezintă.

Ce acces există la măsurile restrictive?

În procedurile din fața judecătorului de drepturi și libertăți privind măsuri privative sau restrictive, avocatul inculpatului trebuie să poată cunoaște întreg materialul necesar pregătirii apărării.

Cum se contestă?

Avocatul poate formula plângere la procurorul ierarhic superior. În situațiile speciale prevăzute de art. 95, acesta trebuie să comunice soluția și motivarea în cel mult 48 de ore.

Cum se obțin copii și suporturi?

Consultarea include dreptul de a obține fotocopii pe cheltuiala persoanei. Modalitatea tehnică este organizată de unitatea judiciară, cu respectarea confidențialității și protecției datelor.

Se pot fotografia actele?

Modalitatea poate depinde de regulile unității. Organizarea tehnică nu trebuie însă să golească de conținut dreptul de a obține copii.

Se pot examina înregistrările?

Apărarea trebuie să poată analiza probele folosite împotriva persoanei. Accesul la suporturile audio-video sau informatice se organizează în funcție de format, volum și datele protejate.

Ce se solicită dacă fișierul nu poate fi utilizat?

• un format accesibil;
• echipamentul necesar redării;
• verificarea integrității;
• consemnarea erorii tehnice;
• un nou interval de consultare;
• dovada cererii.

Cum sunt propuse și contestate probele?

Suspectul și inculpatul pot propune probe și pot contesta temeinicia probelor acuzării pe tot parcursul urmăririi penale. Cererea trebuie să identifice faptul urmărit, sursa și modalitatea de administrare.

Ce probe pot fi solicitate?

• martori și înscrisuri;
• imagini și date informatice;
• expertize și verificări tehnice;
• date de localizare sau operațiuni bancare;
• confruntare, reconstituire ori recunoaștere;
• orice mijloc care nu este interzis de lege.

Ce poate fi contestat?

Structura cererii și evaluarea probatoriului sunt dezvoltate în articolul despre probele în procesul penal, iar nulitatea și probele derivate sunt tratate în ghidul despre excluderea probelor nelegale.

Ce cereri și plângeri pot fi formulate?

Apărarea poate solicita clarificarea acuzației, consultarea dosarului, administrarea probelor, restituirea bunurilor, modificarea măsurilor și adoptarea soluției legale.

Cereri frecvente

• consultarea și copierea dosarului;
• administrarea ori conservarea unei probe;
• restituirea unui bun;
• revocarea sau înlocuirea unei măsuri;
• ridicarea ori restrângerea sechestrului;
• efectuarea unei expertize;
• clarificarea sau schimbarea încadrării;
• urgentarea cercetărilor;
• clasarea cauzei.

Plângeri și contestații

• plângerea împotriva actelor organului de cercetare penală;
• plângerea împotriva actelor procurorului;
• plângerea privind notificarea avocatului;
• plângerea privind consultarea dosarului;
• contestația specială împotriva măsurilor preventive;
• contestația împotriva măsurilor asigurătorii;
• contestația privind durata procesului;
• plângerea împotriva clasării.

Când se asigură interpretul și accesul lingvistic?

Suspectului sau inculpatului care nu vorbește, nu înțelege ori nu se poate exprima suficient în limba română trebuie să i se asigure gratuit un interpret, astfel încât să cunoască acuzația, să înțeleagă actele relevante și să participe efectiv la procedură.

Ce acoperă dreptul la interpret?

• comunicarea calității procesuale, a faptei și a încadrării juridice;
• audierea și celelalte acte la care persoana participă;
• procedurile privind măsurile preventive;
• camera preliminară și judecata;
• consultarea pieselor dosarului, în condițiile organizate de organul judiciar;
• punerea concluziilor și exercitarea căilor de atac.

Poate comunica prin interpret cu avocatul?

Da. În cazurile de asistență juridică obligatorie, suspectului sau inculpatului i se asigură gratuit posibilitatea de a comunica prin interpret cu avocatul pentru pregătirea audierii, a unei căi de atac ori a altei cereri necesare soluționării cauzei.

Există dreptul la traducerea integrală a dosarului?

Nu există o regulă generală potrivit căreia întregul dosar trebuie tradus în scris. Accesul lingvistic se asigură prin interpret și prin regulile speciale aplicabile actului concret. Când un document esențial nu poate fi înțeles, trebuie solicitată modalitatea de traducere necesară exercitării efective a apărării.

Ce se întâmplă dacă interpretarea este greșită?

Persoana și avocatul trebuie să solicite imediat corectarea, înlocuirea interpretului și consemnarea obiecțiilor. O eroare care afectează înțelegerea acuzației, declarația ori exercitarea unei căi de atac poate produce o vătămare procesuală.

Când este necesară prezența persoanei?

Suspectul și inculpatul pot fi reprezentați la actele care nu necesită prezența personală. Procurorul, judecătorul sau instanța pot aprecia că participarea directă este necesară.

Când este prezența importantă?

• audierea proprie;
• confruntarea ori recunoașterea;
• reconstituirea și examinarea fizică;
• procedurile privind libertatea persoanei;
• actele pentru care organul dispune prezentarea;
• judecata, în cazurile prevăzute de lege.

Ce se întâmplă la neprezentare?

Neprezentarea nejustificată poate conduce la mandat de aducere, efectuarea unor acte în lipsă ori consecințe asupra măsurii preventive.

Poate avocatul participa fără client?

Da, dacă prezența personală nu este obligatorie și nu a fost apreciată ca necesară.

Ce greșeli trebuie evitate?

1. Declarația înainte de comunicarea acuzației

Persoana trebuie să cunoască fapta, perioada și încadrarea înainte de a decide dacă răspunde.

2. Neexercitarea avocatului fără informare reală

Decizia trebuie să fie voluntară, neechivocă și consemnată în scris.

3. Confundarea tăcerii cu neprezentarea

Dreptul de a nu declara nu înlătură obligația de a răspunde citației.

4. Semnarea documentelor fără verificare

Erorile și obiecțiile trebuie introduse înainte de semnare.

5. Neformularea cererii de notificare a avocatului

Cererea și datele de contact permit verificarea obligației organului.

6. Consultarea dosarului o singură dată

Acuzația și probatoriul se pot modifica în cursul urmăririi.

7. Folosirea termenului greșit pentru restricția accesului

După punerea în mișcare a acțiunii penale, durata maximă este de 10 zile.

8. Confundarea celor 48 de ore

În procedurile speciale privind avocatul și dosarul, acestea reprezintă termenul de soluționare al procurorului superior.

9. Cererile de probe generale

Proba trebuie legată de un fapt concret și de o sursă identificabilă.

10. Ignorarea căilor speciale

Măsurile preventive, sechestrul și clasarea au termene distincte.

11. Ștergerea datelor sau contactarea martorilor

Dreptul la apărare nu justifică alterarea probelor ori influențarea persoanelor.

12. Invocarea tardivă a nulității

Unele încălcări se acoperă dacă nu sunt ridicate în etapa prevăzută de lege.

13. Necomunicarea schimbării adresei

Schimbarea trebuie comunicată în scris în termen de trei zile.

Ce documente trebuie păstrate?

• citațiile și actele de comunicare a calității;
• actele privind continuarea urmăririi și punerea în mișcare a acțiunii;
• formularul privind drepturile și obligațiile;
• declarațiile date;
• împuternicirile și delegațiile avocațiale;
• consemnarea neexercitării avocatului ales;
• cererea de notificare și dovezile comunicării;
• cererile de consultare și actele de restricționare;
• copiile dosarului și suporturile primite;
• cererile de probe și soluțiile motivate;
• obiecțiile formulate la acte;
• plângerile și dovezile depunerii;
• actele privind măsurile preventive și asigurătorii;
• ordonanța finală ori rechizitoriul.